Situată la marginea Bucureștiului, comuna Dragomirești Vale este una din multele localități unde lupta pentru primărie se apropie de final. Ai zice ca la o comuna relativ mică și destul de neimportantă în peisajul electoral românesc campania electorală va fi pașnică și neinteresantă. Si totuși, din încrâncenarea candidaților nu pot trage decât o singură concluzie: primăria chiar e un os bun de ros. În comuna noastră se înfruntă două forțe politice: PDL-ul, al cărui primar e încă în funcție, și USL-ul – oximoronul social – liberal. Accentele hilare ale campaniei electorale ar fi demne de o pană mai fină, căci nu puține sunt momentele caragialești care te fac să râzi cu lacrimi sau, mai exact, printre lacrimile de exasperare în fața tristului spectacol politic. Dar s-o luăm pe rând și să nu îngroșăm rândurile mult prea rafinaților intelectuali scârbiți de ralitățile politice. Cine sunt personajele? Primul dintre ele este primarul PDL-ului, domnul Gheorghe Socol. Cel de al doilea, un polițist ieșit la pensie, Florin Iordan.
Primarul, acest CEO al administrației locale!
Om ancorat în realitățile comunei, domnul Gheorghe Socol și-a croit o campanie ca la carte. Te întrebi daca nu cumva bugetul primariei Dragomirești Vale nu prevede si cheltuieli cu firme specializate de consultanță electorală. Dacă nu s-a întamplat așa, primarul are cu siguranță fler electoral. Cu câteva luni în urmă în comună a început să se distribuie gratuit o publicație de campanie, Jurnalul de Ilfov. Realizările primarului sunt expuse pe larg. Lucru cert, primarul are majoritatea profesorilor de partea sa, întrucât sunt destui care acceptă să dea interviuri în care nu uită să îi mulțumească domnului primar pentru sprijinul acordat școlii. Pliantele domnului Socol sunt bine construite și frumos ambalate. De pe hârtia velină domnul primar, autointitulat “om al faptelor”, ne zâmbește cald promițând multe și lăudându-se la fel de mult. Ce-i drept în comuna noastră există ștrand, grădiniță cu program prelungit și două parcuri – asta ca să enumerăm cele mai recente proiecte finalizate de actualul primar. Dar nu este scopul meu să dau verdicte. La modul în care s-au făcut investițiile în România – adică mereu cu cotă parte pentru funcționarii publici, primari sau directori de școli și grădinițe, care urmau să favorizeze anumite firma de construcții – nu are sens să ne propunem asemenea obiective. Ne vom bucura ignorant de faptul că avem un parc, o grădiniță și un ștrand fără să ne mai întrebăm dacă nu cumva au costat de zece ori mai mult decât era cazul. Ne vom opri doar la campaniile propriu-zise. Așadar publicații de campanie, fluturași profesioniști personalizați, ai zice că recuperăm distanța față de vest pe care Florin Poenaru o invoca într-un articol recent. Totuși primarul nostru a dovedit că își cunoaște publicul țintă motiv pentru care pe străzile comunei noastre circulă la fiecare sfârșit de săptămână o Dacie dotată cu megafoane din care răsună – ce credeți – o manea electotrală:
Hei primar, primar, primar,
Si harnic și gospodar,
Nu știe nimeni cum face
Că toată comuna-l place!
Spre exasperarea celor care se încăpățânează încă să fie niște snobi rasiști care nu gustă manelele, de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace! Lupta se apropie de final și maneaua e acum în program de lucru full-time, plus week-endul. Dacă ar fi să vorbesc din perspectiva unui specialist în comunicare aș spune că apreciez campania domnului primar Socol. Informația e prezentată eficient, fluturașii de campanie îl ambalează frumos pe domn primar, poate pozele ar mai fi trebuit puțin retușate, ca deh… odată cu funcția crește și gabaritul. Maneaua este chiar inspirată, dacă stai să te gândești la preferințele muzicale ale electorilor.
Totuși nu ma pot abține să nu remarc modul în care etosul managerial pătrunde peste tot impunând figura CEO-ului de succes ca model și pentru politică. Ce contează sunt obiectivele realizate, cele care urmează să fie realizate. Nimic despre structura demografică a comunei, despre problemele sociale cu care se confruntă. Întâmplător fac parte din categoria favorizată de proiectele primăriei, dar nu pot să nu observ că pentru bătrâni, de pildă, s-a făcut prea puțin în toți acești ani. E drept s-au făcut investiții pentru “extinderea cimitirului din satul Dragomirești Vale”. Totuși până la cimitir poate n-ar fi stricat un centru de fizioterapie și recuperare gratuită pentru pensionari sau alte facilități de acest tip. Discutabilă mi se pare și investiția pentru construirea casei parohiale în satul Dragomirești Deal și “consolidarea și extinderea bisericii Adormirea Maicii Doamnului din satul Dragomirești Deal”. Sunt convinsă că taxele locale folosite pentru asemenea investiții sunt percepute și de la non-ortodocși, dar, nu-i așa, tot ce contează e buna noastră majoritate ortodoxă și preoții ei care să ne sprijine la alegeri.
Tot pe aceeași linie este și ideea că primarul este un gospodar eficient care nu face neapărat politică. El a făcut parcul și grădinița. El nu e un funcționar în slujba cetățenilor, ci acest gospodar – varianta mioritică a managerului. Prin urmare, își instalează masive tablouri votive cu legendă, “acest obiectiv a fost realizat cu sprijinul primarului Ing. Socol Gheorghe”, lângă fiecare proiect finalizat, de parcă n-ar fi treaba lui să facă acele lucruri! În România însă toți cei care au ocupat funcții publice au fost atât de ocupați cu propriile buzunare încât în momentul în care cineva își face treaba așa cum e normal simte nevoia să ne atragă atenția asupra acestui fapt.
Fost polițist, actual propagandist
Ce se aude însă de la opoziție? Lucruri foarte interesante. În data de 30.04.2012 un echipaj al poliției Ilfov s-a prezentat la ușa mea înștiințându-mă că se face o anchetă ca urmare a unei plângeri penale privind turismul electoral. Cu alte cuvinte, se pare că în comuna noastră s-au mutat anumite persoane doar ca să voteze. Acum problema este destul de spinoasă, că nu se știe cu cine anume urmau să voteze acele persoane. Mai mult, nu cred că e greu să ne dăm seama că, fostului polițist actual contracandidat i-a șoptit o păsărică cu privire la multiplele cereri de stabilire de domiciliu înregistrate în perioada pre-electorală la poliția Ilfov. Mai interesant este că a trebuit să dau o declarație foarte bizară în care să precizez că nu m-am mutat la actuala reședință în scop electoral. Si daca o făceam? Oare cum ar fi putea cineva să își dea seama? Poate chiar mi-am depus cerere pentru stabilirea reședinței ca să pot vota cu cineva, cine ar putea să stabillească cu certitudine contrariul? Campania domnului Florin Iordan este eminamente una negativă. În afară de propunearea de racordare gratuită la rețeaua de apa curentă parțial construită în mandatul fostului primar, nu am auzit nimic despre proiectele contracanditatului Florin Iordan. Am auzit însă foarte multe lucruri negative despre actualul primar. În ziua în care echipajul poliției Ilfov făcea ancheta privind turismul electoral, doi membrii din echipa USL circulau prin comună și introduceau în căsuțele poștale niște plicuri nesemnate în care erau prezentate copii xerox al unor documente din primărie. În respectivele foi volante se făcea referire pe ton alarmist la “Jaful PDL” care ar fi atins si comuna noastră. Plicul nesemnat conținea tabele cu cifre reprezentând plățile primăriei pentru diverse proiecte de investiții. Există două variante: dacă domnul Iordan distribuie prin interpuși plicuri nesemnate în mod intenționat cu scopul de a turna mai eficient venin în curțile electorilor face un soi de propaganda penibilă și murdară. Dacă nu o face intenționat e probabil pentru că nu are experiență electorală și e cel mult un candidat amator care își încearcă norocul. Oricum în vreme ce unul dintre primari vorbește despre obiectivele sale tratând primăria ca pe o firmă al cărei manager este, celălalt se concentrează pe înfierarea mafiei care a cuprins și comuna noastră. Oameni din echipa sa electorală mă asigură că actualul primar are două case mai mari decât a mea în comuna Zurbaua, că are și un hotel, că este subordonat intereselor altor persoane care îl conduc din umbră. În fine, actualul contracandidat ne-a și vizitat alături de un foarte vocal alai de purtători de tricouri galbene cu însemnele USL și PNL. Din boxele Daciei lor răcnea Dida Drăgan un imn electoral răsuflat care nu îl privea, firește, pe actualul contracandidat, Florin Iordan. El ne-a strâns mâna și ne-a înmânat tricouri, șepci și fluturași ai organizației de partid în care el nici nu apărea precizând că el s-a mai luptat cu actuala putere. Dar acum “are susținere”, ca deh e și domnul Ponta unde e și, mai mult, președintele consiliului județean Ilfov e tot partea lui. De ce îmi sună mesajul asta ca venind din partea bandei mafiote rivale? Adică el nu se luptă pentru că are un proiect și pentru că vrea să facă ceva pentru noi. Nu! El se luptă cu actualii. Punct. Și e bine că are susținere. Ce fel de susținere, mă întreb naiv? De ce în momentul în care ajunge unul din partidul tău în funcții importante “ai susținere”? Oare pentru că respectivul sus-pus dobândește acces la fonduri bugetare pe care le poate deturna în diverse scopuri?
Opțiunile ideologice și puterea rahatului
M-aș opri din această scurtă analiză a unui mic și trist episod electoral pentru a pune o problemă ceva mai serioasă. Cât de importantă e opțiunea ideologică în votarea unui primar? Așa cum știm, fondurile destinate comunităților locale sunt cu atât mai abundente cu cât primarul e mai aproape de partidul aflat la guvernare. Cinismul politicienilor români este atât de mare încât ei nu se sfiesc să acorde discreționar fonduri primăriilor de aceeași culoare politică cu a lor pedepsind astfel comunitățile care nu le-au votat reprezentanții. Păi și primarul ce să facă? Se mută și el de colo, colo fiindcă oamenii continuă să îl voteze. Cred că o analiză de profunzime ar fi necesară tocmai în scopul de a explica acest comportament bizar al votanților primarilor cu comportament de cameleon ideologic. Că primarul se mută ca să primească și el bani e clar. Dar de ce votează oamenii un primar care a trecut prin toate formațiunile politice? Simpla speculație ne-ar îndemna să credem că la nivel local pare să conteze foarte puțin opțiunea ideologică. Toată lumea insistă pe calitățile de bun gospodar ale primarului. Cu alte cuvinte, să nu fure și să mai facă și câte ceva pentru localitate. Aici mă văd silită să revin la una dintre problemele invocate de Florin Poenaru[1]. El susține că avem un complex de provinciali care ne face mereu să vrem să recuperăm distanța față de țările civilizate. Eu aș spune că în condițiile în care la doi pași de București n-ai canalizare chiar avem foarte mult de recuperat, cu sau fără complexe. Poate că ăsta e și motivul pentru care opțiunile ideologice par să dispară uneori. Ca, vorba aia, de apă mai faci rost, cu electricitatea e relativ ok, dar când rahatul amenință să-ți umple curtea, Marx și Hayek își dau mâna în fața salvatoarei țevi de canalizare. Adică dacă am avea de optat pentru un centru destinat femeilor victime ale violenței domestice și un teren de fotbal ar conta și opțiunea ideologică. Dar, dacă noi nici apă curentă și canalizare nu avem, e clar că pretențiile noastre sunt din păcate foarte mici. Nu cred că e bine să fie așa, pe de altă parte nu putem blama electorii că nu-i interesează de la ce partid vine primarul lor.