Update
Am primit tot mai multe reacții legate de ”palma” dată de Voina. Amicul Alin Fumurescu mi-a dedicat chiar 2 texte. Cum eu nu am fost de față și am informații și opinii care se contrazic, l-am rugat pe Alexei Plutser-Sarno să explice el acest gest care a trezit atîta revoltă. Iată răspunsul. (Traducerea liberă îmi aparține).
Nu a fost o lovitură cu pumnul ci o palmă peste obraz, adică un gest simbolic. Din punct de vedere moral și etic nimeni nu poate să spună că Oleg, Natalia și Leonid ”sînt niște fricoși și lași, care se ascund în spatele femeilor și copiilor”. Mai ales că ne uitam la un filmuleț în care vedeam cum zeci de polițiști turbați îl snopesc în bătaie pe Oleg, iar membrii grupului Voina care participau la un eveniment pașnic au fost arestați fără nici un motiv. Au arestat pînă și un copil pe care I l-au luat mamei. O astfel de învinuire venită din partea unui spectator este de fapt o insultă gravă și merita o palmă simbolică peste obraz. Oleg, Natalia și Leonid nu doar că nu sînt niște fricoși sau lași… ba din contra, ei sînt adevărați eroi care nu se tem de moarte și se luptă cu un dușman care este de un million de ori mai puternic.
În plan artistic această ”palmă peste obraz” care a avut loc la prezentarea grupului Voina, nu a fost decît un performance care demonstrează că adevărata artă de azi poate și trebuie să încalce regulile comune, normele și hotarele. Un artist autentic își face singur propriile sale reguli. Mai ales că ne aflam într-un cinematograf – o poziție conservatoare în sine – iar auditoriul era evident orientat spre o zonă ultraconservatoate care era dispusă să ia apărarea polițiștilor și nicidecum grupului Voina. Repet: a fost un răspuns simbolic aruncat spre o zonă cu reguli ultraconservatoare..
În plan social: acesta a fost un gest al unui activist politic, care trebuie să demonstreze că nu trebuie să te temi de nimic, niciunde și niciodată. Eu am arătat acest lucru printr-un gest simbolic, am dat un exemplu. A spune ”noi nu sîntem fricoși, nu ne temem” sună idiot. Pentru a contracara o astfel de învinuire trebuie raspuns și demonstrat cu fapte, nu cu vorbe. Într-un astfel de context un răspuns corect și coerent este o lovitură, o palmă, fie ea și simbolică.
Iar partenerului român de performance involuntar trebuie să-i mulțumim pentru că el a) a ieșit în față și a arătat că nu este fricos, nu e nici polițist și nici turnător și b) că a luat parte la un performance autentic, iar acest lucru e greu și traumatic însă acum el poate spune că a trecut botezul luptei artei contemporane.
Dragă Aline,
Şi asta numeşti tu violenţă? În cazul acesta, concepţiile noastre asupra vieţii sînt diametral opuse… ar zice un erou de-al meu. Dacă aș fi laș și parșiv, cum e obicieiul pe aici aș spune: întreabă-i pe organizatori și pe finanțatorii de la Adenauer, nu pe mine, de ce i-au adus pe Voina? Nu e nici meritul și nici vina mea că cei de la Voina sînt aici. (Chiar am fost mai mult decît surprins cînd cei de la Fundația Konrad Adenauer mi-au trimis o invitație la o dezbatere cu Voina: m-a surprins că o fundație care promovează valori conservatoare susține un grup cu vederi anarhiste. Se mai întîmplă.) Eu nu am făcut decît să pun în discuție-interviu ceea ce fac ei așa cum au făcut-o și alții. Dar cum nu-mi stă în fire să dau vina pe alții cred că atît festivalul, cît și finanțatorii au făcut bine ca i-au adus pe cei de la Voina în România. În rest, vorba dragă ție: Dumnezeu cu mila.
Bun, un membru al grupului Voina a venit la Bucureşti şi într-una din prezentări a dat o palmă unui spectator mai insistent. Nu am văzut faza căci nu eram în oraş, dar am văzut că toată lumea bună a reacţionat unanim: aşa ceva nu se face. Cîtă violenţă! În lumea civilizată din care pretindem că facem noi parte nu se procedează aşa. Aşa o fi… Cîtă violenţă….
În timp ce citeam rîndurile scrise de tine mi-am amintit de celebrul text al lui Walter Benjamin – Critica violenţei, care vine cumva să-mi confirme obsesiile din ultima perioadă legate de acest subiect. Ştii, pentru mine gestul artistului de la Voina nu aduce nimic nou în poveste. Arta, lumea artistică a văzut atîtea, că asta pare o joacă de copii. Violenţă în artă? E destul să privim numai avangarda ca să vedem cît poate fi cu adevărat de radicală şi violentă arta. Am uitat cumva de acționismul vienez? Prin comparaţie: mai tot ce s-a întîmplat şi se întîmplă în perioada post-avangardistă e un comerţ banal sau încercări timide de a repeta gestul fondator al avangardelor şi mult-mult gunoi.
Acum, privind spre ”palma” care te-a deranjat atît de mult, „o palmă” anunţată în gesturile şi intervenţiile grupului Voina, după cum spui, şi pe care eu nu le-am sesizat. Mie mi se pare că această „palmă” spune mai puţin despre grupul Voina, sau cel puţin nu aduce nimic nou căci ei au cam spus ce aveau de spus, însă spune foarte mult despre noi. Sau mai ales spune foarte mult despre noi, „intelectualii civilizaţi”, luptători pentru „drepturile omului”. Mie mi se pare că de ceva vreme devenim tot mai sensibili la „ţiganii împuţiţi” (despre care ne predica preşedintele Băsescu şi fostul ministru de externe Baconschi) şi cerșetorii din stradă care ne violentează liniştea şi aduc mizeria în cartierul nostru. Nu-i aşa că ei sînt cu adevărat o sursă de violenţă? De exemplu, domnii intelectuali de la GDS, luptătorii de pe Calea Victorii pentru „drepturile omului” sînt deranjaţi de strigătele din Piaţa Universităţii ”Piticu’ și cu chioru’ au furat poporul!” ca fiind o formă de stigmatizare, că nu-i aşa, de-asta avem dregători, ca să-i apărăm şi sa-i protejăm (am scris despre subiect aici). Ne deranjează tot mai mult ”țăranii leneși și bețivi”, hoții, cerșetorii și curvele care ne strică ”imaginea țării”, homosexualii și tot soiul de marginali care nu respectă ”codul bunelor maniere”. Singura care nu ne deranjează este puterea, mai ales în forma ei pură, adică financiară de unde, nu-i așa, trebuie să mănînce și gura noastră.
Ce spune de fapt această „palmă” a artistului de la Voina sau mai degrabă această reacţie a noastră la această palmă care se înscrie într-un şir lung de reacţii de acest tip: că noi confundăm violenţă cu simulacrele ei. De fapt, noi începem să fim tot mai atenţi la spectrele violenţei, la partea ei de spectacol şi mai puţini la însăşi sursele şi la cel care deţine controlul asupra violenţei.
Ai auzit vreodată vorbindu-se în România despre sursele întemeietoare de violență din societatea noastră? Ai auzit intelectualii români vorbind despre ”violența întemeietoare de drept” și ”violența conservatoare de drept” (violența modernă poliţienească, ce veghează la menținerea sistemului juridic ce garantează statul)? S-a revoltat cineva cînd a fost propusă o lege de o rară violență precum cea a ”noului cod al muncii” sau cea ”împotriva cerșetorilor”? Despre ravagiile violenței financiare ai auzit vorbindu-se pe la noi? Despre militarismul nord-atlantic, despre care Benjamin ar spune că este ”constrîngerea la aplicarea generală a violenței ca mijloc pentru scopurile statului”, nu mai spun nimic. Fie vorba între noi: într-o formulă lacaniană aș zice că pentru intelectualii de pe Dîmbovița rachetele și scuturile NATO au devenit un soi de extensie de penis și nicidecum un motiv de gîndire. Deci despre ce vorbim? M-am săturat să aud lamentările de doi bani ale intelectualilor noștri care se plîng de violența maneliștilor, mahalalei, a geamurilor sparte de ultrași, a ”mitocanilor” care le strică somnul de amiază, a ”țiganilor și mîrlanilor” prost educați, a cerșetorilor și a tuturor ”scursurilor sociale” care, vezi doamne, nu se ridică la așteptările elitei noastre. Bașca mai e și presa mogulească care le scoate peri albi și le face riduri pe față. Și atunci, această elită se retrage la hoteluri de 5 stele să se plîngă de cît este ea de violentată și persecutată. Dar mai nimeni nu pune problema cu adevărat importantă!
Unde se află cu adevărat sursa violenței? Violența, dragă Aline, e în altă parte. Ea nu e în scuipatul ”mîrlanului” din mahala, în bocetul cerşetorului de pe stradă și în mirosul urît al ”țiganului nespălat”. Esența violenței se află în gențile scumpe ale băieților de la FMI și Wall Street, în deciziile aberante ale politicienilor cu zîmbet mieros, al tehnocraților care habar nu mai au ce însemnă politic și uită că în spatele cifrelor sînt oameni vii, al corporațiilor și al lobyștilor acestora, etc.
Despre palma dată de Voina? Nu căuta să găsești în ”palma” grupului Voina mai mult decît o palmă și care trebuie judecată ca atare. O palmă în tradiția europeană poate fi judecată și interpretată doar în trei moduri: fie în tradiția iudaică (dinte pentru dinte), fie în cea creștină (întoarce obrazul celălalt), fie în cea juridică (conform legislației în vigoare). Ai la alegere. Eu judec și răspund numai de palmele pe care le dau și le primesc eu. Restul e motiv de gîndire. Pe cei de la Voina putem să-i judecăm și învinuim de multe lucruri. Putem să nu fim de acord cu ce fac, cu modul în care o fac, însă nu poți să nu vezi că oamenii au curaj în ceea ce fac în țara lor. Dacă-mi arăți un intelectual român care și-a riscat măcar un salariu din viața lui în ultima perioadă, mai vorbim. A propos: reproșurile pe care le faci tu acestui grup seamănă izbitor de mult cu cele ale intelectualilor de la Kremlin. (Din ce am auzit eu că a fost la MTR, lucrurile au stat altfel decît sînt aratate și în loc să se discute despre film și ideile grupului, vorbim ca de obicei despre cu totul altceva. Poate Alecu Solomon sau Armand Goșu ar fi mai în măsură să ne povestească, nu să ne dăm noi cu părerea de prin munți și orașe de peste ocean).
Walter Benjamin, autorul la care ţin atît de mult şi care a scris un text de referinţă pe acest subiect, ne învaţă cîteva lucruri simple. Hai să citim acest text și să mai medităm puțin la ce e cu violența și cum are loc ea (am publicat textul aici cu acordul editurii IDEA). Și cum îmi place să stau cu ”vameșii și păcătoșii la masă” promit că o să mai scriu despre tot soiul de marginali… dar sper să nu primesc o listă cu cine se poate și cu cine nu se poate sta la masă, așa cum e obiceiul pe la conservatori.
Un video-interviu cu Voina facut de Veioza Arte
Alin Fumurescu continuie cu un raspuns aici. Eu rămîn la ce am spus mai sus.