Într-un document intern şi confidenţial, FMI-ul mărturiseşte din nou cât de mult a subestimat daunele pe care recomandările sale de austeritate aveau sa le aibă asupra economiei greceşti. După cum sugerează documentul, adevăratul beneficiar vizat de planul de salvare din 2010 nu era Grecia, ci o parte mult mai semnificativă a zonei euro. Acesta descrie salvarea ca pe o “operaţiune
de fixare” care “a oferit zonei euro timpul necesar pentru a construi un zid de protecţie care să ferească alţi membri vulnerabili şi să evite potenţialele efecte severe asupra economiei mondiale.” Iniţial, planul prevedea o scădere de 5,5% a producţiei economice greceşti între 2009 şi 2012. De fapt, Grecia a pierdut în această perioadă 17% din producţia sa. El prevedea o rată a şomajului de 15% pentru 2012. Aceasta a atins, însă, cota de 25%. Comisia Europeană era ţinta a numeroase critici în documentul FMI-ului. Printre altele, aceasta se făcea vinovată de a se fi concentrat mai mult la “conformitatea cu normele europene decât la impactul asupra creşterii” şi de a “nu fi fost capabilă să contribuie semnificativ la identificarea acelor reforme structurale care ar putea stimula creşterea economică.”
La opt ore de la publicarea acestui raport, primul-ministru al Greciei n-a făcut încă niciun comentariu asupra unui document care îi spulberă din temelii faimoasa declaraţie despre povestea de succes a Greciei, făcută în timpul vizitei sale în China. Tăcerea sa de până acum pare să mărturisească o dorinţă de păstrare a echidistanţei în disputa dintre FMI şi Comisia Europeană. El pare, însă, să uite că obiectul acestei dispute este propria lui ţară, Grecia.
Poporul grec nu e interesat nici cât negru sub unghie de disputa dintre FMI şi Comisie. Încă de la început, am preconizat, pe baza bunului nostru simţ şi nu a cine ştie cărei teorii economice, că programul lor nu va funcţiona. Încă de la început, am prevăzut distrugerea sistematică a ţării şi a întregului popor. Şi exact asta se întâmplă. De la cele 16 procente din 2009, şomajul a atins acum cota de 28%, datoria a crescut, sărăcia aşişderi, cozile la alimente se lungesc pe zi ce trece, sinuciderile se înmulţesc, toate astea, în rândul unei populaţii care nu-şi mai permite să plătească impozite către un stat ce pare hotărât să-şi facă praf şi pulbere cetăţenii.
Această dispută nu face decât să demonstreze că FMI-ul şi Uniunea Europeană nu prezintă nicio încredere, dovedindu-şi cu supra de măsură incompetenţa în a administra eficient criza din Grecia.
Ce trebuie făcut acum? În primul rând, pentru incompetenţa lor colectivă, atât la FMI, cât şi la Comisie trebuie să zboare nişte capete! Apoi, fie înainte, fie după ce demisionează, guvernul grec trebuie să facă o evaluare a daunelor aduse poporului grec şi să ceară compensaţii a căror valoare ar trebui să fie egală sau chiar mai mare decât a aşa-ziselor datorii, prin aceasta, ele fiind, practic, anulate. O astfel de măsură ar permite Greciei să se dezvolte în sfârşit, fără povara unor dobânzi cămătăreşti, ce sporesc zi după zi datoria naţională totală. E de la sine înţeles că această dezvoltare se va produce în afara zonei euro, utilizând propria monedă naţională.
Ambasador Ad. H. 8 iunie 2013