Recomandăm textul lui Liviu Antonesei din Iasul universitar
Un fel de ironie a sorţii face ca, exact în momentul în care Ungaria prelua, la 1 ianuarie a. c., preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, în ţara vecină, să intre în vigoare noua legea audiovizualului, care cuprinde prevederi de cenzură şi represive de negăsit altundeva în spaţiul european, cu excepţia Belarusului, eventual a Rusiei. De altfel, apropierea de Belarus din titlu nu-mi aparţine, aceasta a fost făcută imediat după promulgarea legii de către ministrul de Externe al Luxembourg-ului. Nu e însă prima ieşire autoritaristă a guvernului Viktor Orban. Înainte şi după alegeri, FIDESZ-ul premierului au preluat discursul extremiştilor de dreapta, din Jobbik, obţinînd o majoritate hipertrofiată, Garda Maghiară a primit liber la întruniri publice, marşuri şi mitinguri, iar cu cîteva săptămîni înainte de promulgarea legii, faptă comisă în pragul sărbătorii Crăciunului, mai mulţi cercetători în filozofie şi ştiinţele omului, între care fostul disident originar din Cluj G. M. Tamas, au fost epuraţi din institute ale Academiei Maghiare, pe considerente de natură politică. Cred că este prima dată în spaţiul european cînd criteriul stînga/ dreapta a funcţionat drept criteriu de păstrare sau epurare din viaţa academică a unor cercetători cu valoare internaţională recunoscută! E chiar mai grav decît ceea ce s-a întîmplat anul trecut la noi cu epurarea d-lui Marius Oprea. Institutul pe care îl conducea acesta aparţinea Guvernului, nu Academiei Române, iar criteriul n-a fost unul ideologic, ci de genul „anticomuniştii noştri” (de obedienţă liberal-democrată şi cotroceană) sînt mai buni decît ai voştri (desemnaţi în posturi de guvernarea liberală). A fost, mai degrabă un detestabil abuz administrativ decît unul politic-ideologic.
Imediat după promulgarea legii de cenzură şi reprimare a presei, în Ungaria au început protestele – mitinguri, articole, manifeste, petiţii, iar presa internaţională a publicat sute, poate chiar mii de articole. În ciuda faptului că presa occidentală nu obişnuieşte să publice caricaturi cu liderii politici străini, am avut ocazia să văd zeci de caricaturi cu premierul Orban, legate de acest gest politic în cele din urmă inexplicabil şi contraproductiv, din toate punctele de vedere, mai întîi pentru autorul acestuia! În momentul de faţă, un protest care intenţionează să adune un milion de semnături circulă intens pe internet, fiind semnat şi de către foarte mulţi scriitori, intelectuali, jurnalişti, studenţi etc români. Mă miră însă puţina popularizare care i se face în presa românească, unde am putut citi două-trei articole. Dacă presa română crede că este definitiv ferită de asemenea abuzuri, i-aş aminti că, nu de multă vreme, tocmai a fost trecută pe lista vulnerabilităţilor în ce priveşte securitatea naţională! Cam cîţi paşi ar fi necesari pînă la o lege similară cu cea din Ungaria? Sigur, putem bate în lemn, dar nu cred să ajute la mare lucru. Propun presei băştinaşe să fie mai profesionistă în informarea privind situaţia din Ungaria, iar celor care vor să facă un pas mai departe, să semneze apelul de solidaritate şi protest la adresa http://www.szabadsajto.com/manifesto .
Şi acum partea cea hazlie a poveştii. Nu ştiu de ce, cînd am auzit de promulgarea acestei legi în Ungaria, mi-am imaginat că premierul Viktor Orban s-a inspirat dintr-o lege la fel de idioată, promulgată de juniorul Bush pe cînd era preşedinte, mă refer la „Patriot Act”. Legea cu pricina, componentă a războiului contra terorismului, îşi propunea să suplinească lipsa de eficienţă a serviciilor secrete americane în informarea şi lupta anti-teroriste cu suspendarea unor drepturi civile şi supravegherea întregii populaţii a lumii – că pare mai uşor să supraveghezi miliarde de oameni decît cîteva sute sau mii de terorişti potenţiali! Dar, nu, legea nu e inspirată de americani, ci de securişti estici. „Eminenţa cenuşie” a colectivului de „experţi” care a produs proiectul legii a fost un vajnic colaborator al Securităţii – şi nu maghiare, ci române! Dl Heltai Peter a ouat legea şi, cam în momentul promulgării, a trebuit să se retragă din viaţa publică, unde oricum s-a dovedit prea prezent din 1990 încoace, fiind deconspirat drept colaboratorul cu numele de cod „Hegel”. Prea multe informaţii în presa românească n-o să găsiţi, doar pe HotNews sau pe site-ul RFI, adică aici http://www.hotnews.ro/stiri-international-8181573-site-rfi-heltai-peter-eminenta-cenusie-legii-presei-din-ungaria-fost-colaborator-securitatii-din-romania.htm
Cînd mă gîndesc la cîţi colaboratorii ai Securităţii, ba chiar şi de-a dreptul securişti, sînt în viaţa noastră publică, în structurile puterii, în rîndurile „experţilor” încep să nu mai fiu deloc sigur că o asemenea aberaţie legislativă – care încalcă şi Constituţia maghiară şi Declaraţia universală a drepturilor omului – ar fi cu totul imposibilă la noi!