Interviu cu Gaspar M. Tamás , cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Maghiare de Științe, despre contestarea puterii lui Orban și situația stângii în Ungaria.
Maghiarii protestează. A reușit stânga maghiară să se mobilizeze și este pe cale să se coalizeze?
Gaspard M. Tamás : Depinde de ce înțelegem prin stânga. Stânga oficială, adică PS-ul, are un rol destul de modest în toată această mobilizare. Cele care au pus lucrurile în mișcare sunt noile forțe ale societății civile: Mișcarea Solidaritatea, cea Pentru a 4-a Republică, cea pentru Libertatea Presei… Partidele parlamentare, socialiste și verzi participă, dar mai degrabă vin din urma acestora. Drept dovadă, numai reprezentanții societății civile au putut lua cuvântul la proteste. Nici unui om politic nu i s-a permis să facă vreo declarație. Se manifestă o mare aversiune față de politica tradițională parlamentară, din cauza ineficacității opoziției parlamentare și, de asemenea, din cauză că și guvernele socialiste au dus, la rândul lor, aceeași politică neoliberală în trecut.
Sunt pe cale să se contureze noi forțe?
Acestea s-au conturat deja și sunt prezente în stradă. După cum spuneam pe 22 decembrie, în timpul unui protest pentru un post de radio închis, republica este în stradă. Aceasta nu se regăsește în parlament, în tribunale, în instituțiile statului sau consiliile municipale, ci în stradă, alături de masele care protestează. Este vorba într-adevăr de rezistență, și nu de cristalizarea rolului nostru politic. Oamenii protestează împotriva noii dictaturi a d-lui. Orban, iar cei mai mulți dintre aceștia sunt de stânga, dar nu numai; sunt și liberali, comuniști… Adică toți cei care nu sunt nici fasciști, nici conservatori. De aceea mișcarea este vagă din punct de vedere politic. Nu este o luptă electorală, ci se dorește reinstaurarea statului de drept și a libertății de expresie. Pentru că în ceea ce privește sistemul economic și social, sunt mari diferențe de opinii între protestatari.
Dar dacă ținem cont de agresivitatea măsurilor din această nouă Constituție, nu ar trebui, de fapt, să fie mai mulți oameni în stradă?
Ceea ce se întâmplă nu are precedent în Ungaria, este cel mai mare protest din 1989 încoace. Societatea maghiară este pasivă, Budapesta nu este nici Madrid, nici Tunis. În Europa de Est, deziluzia și dezamăgirea generată de eșecul transformării democratice din 1989 a depolitizat oamenii. De aceea, privesc aceste proteste ca pe un mare punct de cotitură pentru această țară.
Ungaria trece în același timp printr-o serioasă criză financiară, economică și socială. La ce vă așteptați dacă FMI-ul nu acordă următorul împrumut? La o criză politică?
Dacă FMI-ul nu acordă următorul împrumut, vom da faliment. Și desigur, poate să intervină și o criză politică, țara este în defensivă. In momentul de față e cam greu să opunem un program de stînga politicii neoliberale, pentru că suntem pe marginea prăpastiei. Nu avem un spațiu de mișcare foarte mare.
Ce așteaptă cei care protestează în Ungaria să facă Europa în privința d-lui. Orban?
Societatea maghiară este cea care trebuie să găsească o soluție. Orice măsură impusă de instituții internaționale sau străine ar fi la fel de nedemocratică precum politica guvernului maghiar. Nu suntem o colonie. Nu i se poate spune nici unei țări: dacă nu faceți ceea ce spunem noi nu veți avea bani. Or exact asta se întâmplă. De aceea cred că situația este disperată. Nu am nici un fel de simpatie pentru politica d-lui. Barroso. Sau cea a FMI-ului. Și cu atât mai puțin pentru cea a d-lui. Orban.
În 2011, țările arabe au răsturnat guvernele de la putere. În Spania și în Grecia s-au mobilizat indignații. Credeți că 2012 este anul Ungariei?
Este posibil: spiritul este prezent, gustul amar și dezamăgirile sunt și ele prezente. La fel și voința politică a celor care nu erau politizați înainte, mai ales cei tineri. Noile tehnologii vin în sprijinul acestui moment: rezistența se organizează pe internet.
13 ianuarie, 2012
Traducere de Sanda Watt