Cu ani în urmă începuseră echipele românești de fotbal să joace în cupele europene. În fazele eliminatorii suporterii își legau speranțele de următorul calcul: „Dacă echipa noastră nu primește gol acasă, atunci putem spera în deplasare să jucăm la o remiză, un 1-1, și să obținem calificarea mai departe prin regula golului marcat în deplasare. Dacă nu putem marca în deplasare, să nu primim gol în timpul regulamentar de joc și poate avem noroc la loviturile de departajare.” După ultimele săptămâni de frică și dezgust, chiar și din locul meu comod de pe „banca de rezerve” a străinătății, simt acum același amestec de ușurare, fericire și reflectare sobră pe care o aveam când se califica o echipă românească într-o fază superioară a competiției grație unei apărări pe „două rânduri” și a slăbiciunilor adversarului.
În cazul de față ne-am confruntat într-adevăr cu un adversar bizar, născut din combinația toxică a lobby-ului creștin fundamentalist, oportunismului politic și a jocurilor de putere a unei organizații obscurantiste. Un adversar compozit care, din fericire, nu a putut însuma mai mult decât părțile sale componente, și acelea puse la îndoială de sărăcia populației și de refuzul fățiș al acesteia de a coopera la îndeplinirea fantasmelor antidemocratice ale unor descreierați neconvingători. Slăbiciunile acestui adversar includ, printre altele, tocmai acest „filistinism” – balivernele feroce despre persoanele LGBT și „sexomarxiști” nu ne dezvăluie vreo cunoaștere profundă a teoriei politice occidentale ori despre știința modernă. O altă slăbiciune a adversarului a fost ignoranța sa cu privire la condițiile sociale și economice mizere în care trăiesc oamenii pe care a vrut să îi mobilizeze, ignoranță ce acum ne apare dezgolită de sutană în forma ei condescendentă, disprețuitoare.
Cum era și normal, aceste observații împreună cu multe altele mai pătrunzătoare au apărut deja în postările de pe rețelele sociale și scrierile numeroase pe tema referendumului din ultimele zile[i]. Nu cred însă că vreo altă luare de poziție mi-a dat mai mult de gândit decât această afirmație făcută în a doua zi după referendum: „Un succes nedeplin ne cheamă la mai multă speranţă şi lucrare”[ii]. Tocmai această formulare eufemistică a „succesului nedeplin” prin care se urmărește relativizarea unui eșec usturător ne îndeamnă la o reflecție lucidă, nouă celor care am boicotat acest referendum. A câștigat partea boicotului printr-o organizare proprie sau a pierdut adversarul pe propria mână?
Răspunsul la această întrebare cumva tendențioasă ar putea părea nesemnificativ – de vreme ce am câștigat, ce rost mai are să discutăm despre tactici și strategii? Tocmai fiindcă s-a putut evita un dezastru printr-o acțiune politică negativă, de boicot, trebuie să începem a reflecta la forme de acțiune politică pozitive ce propun o viziune alternativă a societății prin forme specifice de organizare și revendicări politice aferente. Avem nevoie de a crea un spațiu politic în care nu numai că asemenea referendumuri ar fi de neconceput, dar care ar face posibilă măsuri sociale redistributive, de combatere a sărăciei, a violenței împotriva femeilor, a urii față de persoanele LGBT, a rasismului structural față de romi. Cândva trebuie să începem a juca la victorie.
De-a lungul săptămânilor trecute, mărturiile de pe rețelele sociale și articolele din presa românească au descris o țară divizată. Dacă unii formatori de opinie din societatea civilă liberală s-au solidarizat împotriva referendumului, alți actori și-au continuat discursul discriminatoriu și retrograd deja cunoscut ori și-au dat în vileag habotnicia și ura față de persoanele LGBT[iii]. O a treia categorie pe care țin să o evidențiez în acest articol este formată din persoanele care s-au mobilizat politic, nemaiputând urmări de pe margini fluviul de mesaje homofobe și încercări de manipulare. Acești oameni au jumulit placate homofobe de pe gardurile și stâlpii țării, au postat mărturii și îndemnuri la boicot pe rețele sociale, au fost observatori la secțiile de votare sau au ieșit în spațiul public prin articole în presa națională. Aceștia sunt oamenii ce trebuiesc câștigați pentru cauzele progresiste. Acest articol este un îndemn la reflecție tuturor celor care se preocupă cu munca intelectuală împotriva obscurantismului și cu munca de organizare politică. Vă propun următoarele puncte de reflecție și, în același timp, de discuție:
- Limbajul – „popor”, „tradiție”, „natura umană”, „natural/normal”, „principii morale” sunt o parte din cuvintele pe care le-am putut citi cu toții în legătură cu referendumul. Acestea au propriile lor încărcături valorice și emoționale, propriile istorii pe care nu le putem prelua și folosi necritic, chiar și în ideea de a ne face înțeleși unui număr cât mai larg de oameni. Trebuie să oferim o alternativă critică la discursul moralizant și obscurantist predominant în spațiul public, altminteri populat de concepte aparent eterne („psihologia poporului român”). Un exemplu bun în acest sens este concretizarea conceptului de „familie”, central în discursul adversarului, pe realitățile sociale existente din România, cum a făcut grupul RiseOUT prin campania „Ce-i spun copilului meu…?”[iv] în rețelele sociale.
- Sexualitatea cu și fără Planificare familială – referendumul nu a fost numai „anti-gay”, ci a propus o întreagă viziune socială în jurul familiei[v] ce conține propuneri în domenii precum Sănătate, Educația Copiilor, Relații de Muncă, Locuire ș.a. În cadrul acestei viziuni dezvoltarea individului poate avea loc numai în cadrul și spre bunăstarea/reproducerea familiei, inclusiv dezvoltarea sa sexuală. Dar tocmai sexualitatea și reproducerea sunt teme ce nu sunt discutate în spațiul public sau, mai precis, una este reprimată în favoarea unei imagini idilice a celeilalte. Dezvoltarea sexuală independentă de funcția biologică a reproducerii și accesul la servicii medicale de planificare familială trebuiesc urgent tematizate. Există deja semnale îngrijorătoare[vi] despre restrângerea de facto a accesului femeilor la serviciilor medicale de întrerupere a sarcinii, atât din rațiuni economice și sociale, cât și din motive ideologice ce arată prăbușirea sistemului de sănătate. Cu sau fără un viitor referendum, dreptul femeii de a dispune asupra propriului corp nu trebuie lăsat a deveni o chestiune opțională. Emanciparea și recunoașterea (socială, politică, juridică etc.) a persoanelor LGBT face parte din emanciparea sexuală a tuturor cetățenilor României. Trebuie pregătită baza politică spre modificarea codului civil pentru acceptarea parteneriatului civil cu drept de adopție între persoane de același sex și, pe termen lung, a căsătoriei acestora.
- Noi forme de organizare și mobilizare politică – cum putem gândi dincolo de mesajul anti-politic al combaterii corupției în direcția contestării structurilor de putere existente? Aceasta este o întrebare ce ar trebui să ne preocupe constant, mai ales fiindcă avem nevoie urgent de alternative politice pentru a combate sărăcia absolută și exploatarea brutală a muncitorilor și a muncitoarelor din România. Mutarea obligației contribuțiilor către stat de la angajator la angajat și reforma venitului minim garantat reprezintă un nou nivel al politicilor sociale și fiscale brutale direcționate împotriva forței de muncă autohtone, a căror efecte se vor face cunoscute cât de curând. În măsura în care boicotul a fost un refuz dat atât Bisericii, cât și partidelor politice, trebuie să ne întrebăm cum putem redefini politicul ca un spațiu al negocierilor concrete cu o Stângă reală, nu al reglărilor de conturi hollywoodiene între clici provinciale și capitaliști. Referendumul a arătat destul de clar că electoratul românesc trebuie tratat ca un grup neomogen de persoane cu griji și interese materiale concrete, ce caută soluții la problemele sale reale. Faptul că acest lucru mai trebuie precizat în anul de grație 2018 atestă mizeria gândirii elitelor politice neoconservatoare ale acestei țări. Să regândim așadar politicul nu numai în direcția apărării unui minim de drepturi și libertăți cetățenești, ci mai ales în direcția cuceririi de protecții sociale și de participare politică a tuturora.
[i] Vezi de exemplu articolul lui Costi Rogozanu http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ultima-cu-referendum-122717.html (Accesat pe 08.10.2018) sau postările din categoria ”#boicot” de pe Facebook. Recomand și interviul Dorei Constantinovici cu David Schwartz publicat în pragul organizării referendumului, accesibil la http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/david-schwartz-despre-referendum-liderii-politici-nu-fac-nimic-altceva-decat-sa-mai-arunce-o-fumigena-care-sa-atraga-atentia-de-la-problemele-sociale-importante-122711.html (Accesat pe 09.10.2018)
[ii] Vezi articolul de pe Hotnews.ro: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22745449-prima-reac-bisericii-dup-nfr-ngerea-referendumul-pentru-interzicerea-toriilor-gay-succes-nedeplin-atitudinea-rom-nilor-trebuie-respectat-analizat.htm (Accesat pe 08.10.2018)
[iii] Vezi https://www.dcnews.ro/referendum-regizorul-cristi-puiu-votez-da-am-multe-pacate_616742.html (Accesat pe 09.10.2018) sau https://adevarul.ro/news/politica/mihail-neamtu-discurs-biserica-participarea-referendum-vin-viitor-veste-proasta-1_5bb9fc33df52022f7543080a/index.html (Accesat pe 09.10.2018)
[iv] Vezi pagina lor de Facebook la https://www.facebook.com/pg/riseoutorg/photos/?tab=album&album_id=1866583523390666 (Accesat pe 09.10.2018)
[v] Vezi http://coalitiapentrufamilie.ro/50-propuneri-de-masuri-politici-publice-privind-familia/ (Accesat 09.10.2018)
[vi] Vezi articolul din Adevarul https://adevarul.ro/news/societate/cum-strecoara-interzicerea-avorturilor-romania-cea-mai-mare-presiune-e-pusa-femei-nu-isi-permit-macar-plateasca-drumul-spital-1_5babb69adf52022f75defd5c/index.html (Accesat la 09.10.2018)