Citeva observaţii ale colegului Costi Rogozanu despre “fenomenul Păunescu” şi mass-media (TVR) publicate pe VoxPublica. (fragment)
Apar firesc nişte întrebări:
- e interesant că postul public a vrut să-şi asume o poziţie critică, cît de cît riscantă. Apreciez. Dar o fi fost cu adevărat critică sau doar propagandă de tip nou? O fi normal să te încordezi să critici cînd ai de-a face cu o înmormntare?
- s-a polarizat din nou polul anticomunist – şi răutăcioşii ar spune “probăsescian” – iar asta s-a văzut şi la TVR. E o politizare ascunsă în această rezistenţă la “funeraliile naţionale” care au vut loc pe posturile private?
- nu am auzit critici la adresa poetului, nu am auzit analize lucide ale devenirii acestei figuri extrem de populare: totul s-a învîrtit între “compromisul” şi “necompromisul” unui poet. Un mod deja insuportabil de primitiv de a pune problema.
- să te opui cultului pentru Păunescu din România e ca şi cum te-ai opune cultului pentru Michael Jackson… Un fenomen “pop” cum a fost Păunescu iese din logica etic-nonetic. TVR şi-a asumat o poziţie nepopulară, dar a făcut-o în numele unei atitudini aproape la fel de desuete precum cea a obiectului criticii
- TVR a avut o atitudine arogantă faţă de abonaţii săi? A avut-o, putea s-o facă şi fertilă, dar nu i-a ieşit dintr-un motiv simplu: s-a făcut reprezentanta unei propagande de tip nou împotriva propagandei de tip vechi, mult mai puternice, cea de tip cenaclul Flacăra. Practic s-a bătut cultura sectară pop-ceauşiste cu o cultură sectară pop-anticomunistă.