Costi Rogozanu pe voxpublica
Uneori, bancurile sunt realism sec. Am citit un astfel de banc pe twitter, apropo de taxele pe care Comisia Europeană le cere de la Apple pentru Guvernul Irlandei şi pe care respectivul guvern nu le-ar prea vrea, ba chiar se gândeşte să le conteste:
Comisia: Trebuie să cheltuieşti 64 de miliarde de euro ca să salvezi băncile.
Guvernul Irlandei: OK.
C: N-ai voie sa anulezi taxele pe apă.
G.I.: OK.
C: Trebuie să vă luaţi de la Apple 13 miliarde.
G.I.: Nici vorbă, nu vrem!
Apple plăteşte cam 2% taxe când în Irlanda ar fi trebuit să plătească cam 12%. Schema e universală, guvernul irlandez închide ochii pentru că e vorba de aprox. 4000 de angajaţi, dar nu numai, mai e şi renumele de bune gazde pentru companii gigant care fac bine măcar şi prin firimiturile care le cad de pe masă (dacă tu eşti ăla care le găzduieşti). Asta fac şi alţii, luxemburghezi, olandezi, în diverse forme şi zone. Iar irlandezii i-ar ierta pe Apple şi pentru că se fură de fapt din taxele altora, sunt evitate taxe pe operaţiuni în toată Uniunea prin intermediul Irlandei.
Se pare că singurele care mai pot crea sentimentul comun de ”europeni” sunt multinaționalele americane. Ca și la scară națională, există dubla etapă a ipocriziei, după o perioadă de mângâiat pe creștet, de facilități, de creșteri necontrolate, vine momentul în care trebuie să revenim totuși la formule clasice de colectare a taxelor. Cazul Apple e interesant pentru momentul straniu ideologic în care ne aflăm.
Practic, în numele pieţei libere în care nu se intervine cu ajutoare, e taxată o companie emblemă pentru Noua Lume IT, cunoscută pentru propovăduirea unei pieţe cât mai libere şi a unei flexibilităţi maxime. Tocmai în numele ne-intervenţionismului sunt taxaţi acum de Comisie. Iar Apple luptă pentru aranjamente meschine cu un guvern slab. Lumea pe dos.
Ce o mână în luptă pe comisarul Margrethe Vestager?, o nouă briză critică la adresa companiilor americane care au tot zburdat nederanjate, briză vizibilă și în refuzul ferm venit din spațiul franco-german la adresa TTIP. Dacă-i doar atât, și e foarte probabil, vom rămâne cu multinaționale cu rădăcini europene care în continuare vor plăti mai nimic. Cel mult cu orgoliile reparate în spaţiul franco-german pentur că s-au simţit tratate ca o periferie neglijabilă, cam cum suntem tratate alte periferii de companiile lor, adică.
Răspunsul Apple e ipocrit dar alimentează forţele centrifuge din UE. De ce are Comisia unităţi de măsură diferite? Şi mai ales de ce se bagă peste guvernul irlandez? Da, Tim Cook plânge pe umerii guvernelor naţionale că sunt cotropite de hegemonul de la Comisia Europeană.
Fiindcă tot se vorbeşte mult despre “naţionalism” zilele astea, zic că Apple e un bun studiu de caz. Pe de o parte, în prag de alegeri importante prin ţări din nucleul UE, îi apucă sentimentul critic faţă de multinaţională americană (prin Est ce să facem cu eonuri, eneluri, veolii etc.?), ascultând totuşi voci populare hotărâte împotriva TTIP. De cealaltă parte, poate fi semnalul pentru o cursă a protecţionismelor care numai soluţii de viitor nu sunt, sunt doar generatoare de etape şi mai instabile pentru capitalul global. (Mulţi răutăcioşi au remarcat că marile campanii împotriva paradisurilor fiscale au însemnat mai curând un soi de competiţie liberă a paradisurilor americane, britanice, europene, asiatice etc.). E un semn bun venit dinspre Comisie, dar e prea slab ca să nu fie răsucit în tot soiul de direcţii.
Se vor apuca liderii UE de vânat sentimentul multinaţional al evaziunii? Sau se vor rezuma la momente simbolice? Şi dacă se apucă de taxare, deja văd presiune în marile publicaţii financiare pentru scăderea taxelor, pentru că UE rămîne prea “nerealistă”. Cum rămâne cu presiunea aceloraşi companii pentru externalizarea în portofelul nostru a cât mai multor servicii publice?
P.S. Eu mă bucur că nerealismul ne duce măcar la o amânare a TTIP-ului, deşi şi bucuria mea e nerealistă. Asta pentru că, în România, TTIP cu toate multele lui dezavanataje (şi fără puţinele avantaje economice) a fost deja implementat în creierele liderilor de pe aici şi în multe măsuri şi atitudini.