2012 începe cam prost. Alianţa pentru o Românie Curată ne spune că noua Lege a Sănătăţii publice, o lege care ar putea creşte exorbitant costurile îngrijirii medicale şi ar putea astfel să pună multe milioane de români în imposibilitatea de a-şi îngriji sănătatea, este oferită dezbaterii publice doar din 28 dec 2011 pînă în 6 ian 2012, data limită pentru cei care vor să facă propuneri (deci grăbiţi-vă). Intervalul foarte scurt şi suprapus peste sărăbători este, evident, o sfidare pe faţă a ideii de consultare publică. Nici simularea democraţiei nu mai e ce-a fost, începe să dispară motivaţia pentru mascarea pumnului în gură.
Un articol din Jurnalul povesteşte destul de palpitant cu cîtă voioşie sînt jefuiţi banii din proiectele europene de asistare a romilor. O poveste foarte sordidă despre dezinteresul perfect conjugat al liderilor comunităţii rome, politicienilor români şi politicienilor europeni faţă de soarta unor bani şi proiecte şi mai ales faţă de soarta unor oameni. De remarcat că articolul din Jurnalul este varianta mult simplificată şi cu modificări de un gust îndoielnic, ca să nu spunem mai mult (de genul intertitlului “Ţiganii la putere”), al unui articol apărut deja în Balkan Insight. Pentru vorbitorii de engleză, recomand călduros citirea originalulu.
În sfîrşit, un articol de pe “prima pagină” a Hotnews, o traducere şi adaptare destul de proaste ale unui articol Deutsche Welle nici el strălucit, ne spune că, după cinci ani de integrare europeană, românii şi europenii ar fi măcinaţi de dezamăgire faţă de rezultatele acestui proces.
În momente precum acestea, oamenii tind să fie dezamăgiţi cam de orice, totuşi ar fi important de amintit că de fapt, potrivit sondajelor, românii au în continuare foarte multă încredere în Uniunea Europeană, pe care o văd ca aproape deloc vinovată de apariţia crizei şi cel mai plauzibil factor de rezolvare a ei, iar procentul românilor care acuză “Vestul” pentru criză este aproximativ de două ori mai mic faţă de cel din Slovacia şi Ungaria.
E bine să ştim, totuşi, despre ce vorbim. Vehicularea unor clişee optimiste false nu va ameliora nici o situaţie. Ar fi bine să fim dezamăgiţi de UE, iar dezamăgirea faţă de politica internă să fie exactă şi aplicată, pentru că asta ar alimenta funcţionarea mai bună a mecanismelor europene şi a celor interne. Din păcate, nu se prea întîmplă.