Trebuie să ne plătim datoriile?

’Da, desigur’, sună imediat răspunsul de bun-simț. ’Ei bine, și Grecia trebuie să o facă, iar grecii ar fi trebuit să se gândească înainte de a pretinde ștergerea datoriilor’, continuă inferența.

Și totuși această inferență este greșită. Dacă eu fac o datorie, tot eu trebuie să o și plătesc. Dar datoriile suverane (ale statelor) nu au fost făcute ’pentru țară’, deci răspunderea de a le plăti nu trebuie împărțită egal la toți cetățenii. Cine a beneficiat de ele, acela trebuie să le și plătească, nu?

După cum știm, criza datoriilor suverane a izbucnit după ce, odată cu anul 2008, așadar cu criza sistemelor bancare ’naționale’, statele au fost obligate să compenseze pierderile acestor sisteme.

(Sistemele bancare ’naționale’ :

1. a) pe de o parte, au acumulat datorii în urma împrumuturilor facilitate de dobânzile mici din anii 90 începând și date de către instituțiile internaționale (în cadrul diferitelor uniuni monetare) ce voiau să aibă în statele naționale o sursă sigură de finanțare inversă prin inducerea și asupra lor a consumului pe credit – și nu, nu e vorba de ’greșeli’[1] făcute atât de America cât și de Europa, ci de o politică urmărită în deplină cunoștință de cauză –,
2. b) au acumulat datorii prin împrumuturile făcute de către politicieni mituiți cu sume groase și pentru a contracta mari obiective militare mai ales, sau obiective ne-necesare sau care puteau fi amânate, dar și pentru a accepta preluarea de către state a împrumuturilor locale iresponsabile[2],
3. c) pe de altă parte, dăduseră cu împrumut într-o veselie, atât companiilor locale cât și populației, iar acum debitorii nu mai puteau să/și onoreze obligațiile pentru că nu mai aveau piețe de desfacere și nici locuri de muncă,
4. d) încă o dată, susținuseră cu sume imense cheltuielile militare).

De ce au fost obligate statele? Deoarece statele sunt instrumente : în primul rînd, ale capitalului. Iar acesta nu are voie să piardă și face totul ca să-și păstreze profitul[3]. Iar această păstrare a profitului este garanția dăinuirii capitalului ca atare: regimul său nu piere deoarece promotorii săi urmăresc mereu continuarea jocului; dacă acesta se oprește, totul pare să explodeze.

Dar explodează doar regimul capitalului.

Oricum, statele și-au dat banii băncilor private care-și pierduseră profiturile și chiar fondurile după ce companiile și persoanele particulare nu și-au onorat datoriile – și dobânzile la ele, să nu uităm: dobânzile la dobânzi sunt ceea ce furnizează profitul bancar: și nu doar un timp, ci forever, deoarece, cum datoriile nu se pot plăti (și nici nu doresc asta, nici elita internă și nici beneficiarii externi), statele împrumută mereu pentru a plăti, în fond, doar dobânzi.

(Ce ar fi fost dacă băncile ar fi dat faliment? Deoarece toate marile capitaluri, inclusiv cele bancare, sunt legate între ele, falimentul unor bănci – care nu erau deloc de mică importanță – ar fi antrenat pierderi mari în tot lanțul bancar, dar și în acela al marilor firme industriale:

• valorile de piață ar fi scăzut dramatic, iar această scădere ar fi dezvăluit caracterul fictiv al valorii nominale a acțiunilor și derivatelor, deci caracterul speculativ al ’instrumentelor financiare’ ce oferă blana ursului din pădure și câștiguri viitoare pe seama ei: câștiguri ce, cumpărate de instituții ce au/pretind că au mari sume în portofoliu, le garantează o dată mai mult și le măresc valoarea; scăderea valorilor de piață ar fi scos la iveală că valorile nominale, de exemplu ale datoriilor, inclusiv a celor suverane, sunt mult mai mici decât au fost ele umflate[4],
• marii rechini și-ar fi pierdut niște zero-uri ale averii lor financiare și, astfel,
• ar fi avut mai puțină putere să cumpere, cu sumele fictive create la bursă, avuția națiunilor.

Păi puteau toți acești deținători de capital să accepte asta? Și atunci ei au impus ca statele să acopere pierderile băncilor.

Doar Islanda a ales calea falimentării și responsabilizării băncilor, ceea ce a dus la redresarea economiei – fiind prima țară europeană care a depășit parametrii economici de dinainte de 2008 – și la micșorarea datoriilor[5]).

Dar astfel, statele – adică și băncile lor centrale – au devenit dependente de împrumuturile de către ele de la alte instituții: concret, de la Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internațional și marile consorții de bănci private.

Și cum, pe de o parte, statele – subordonate capitalului – au devenit, în timpul politicii neoliberale dominante din anii 70-80, și galopant după 1990, din ce în ce mai lipsite de mijloace proprii directe de obținere a veniturilor (prin valul de privatizări), iar pe de altă parte, formidabila dezvoltare și răspândire a tehnicii, ca și creșterea concurenței internaționale, au dus la ’criză’, adică la dificultatea insurmontabilă a multor afaceri de a obține profit (și de a ocupa forța de muncă), statele s-au aflat în fața contradicției dintre lipsa de bani și, pe de altă parte, nevoile lor: și nu doar – cum le place unora să ignore – cele sociale ci, cumva mai ales – dacă ne gândim la inutilitatea lor și la risipa de resurse pe care le presupun –, cele legate de armată și instituțiile de intimidare a conștiinței critice[6].

Într-adevăr, dacă avem în vedere că salariile din unitățile de stat și pensiile generale sunt plătite din munca actuală în mine, pe plantații și în fabrici – căci produsele de aici sunt cele vândute, deci cele care aduc bani – atunci o dată mai mult apare nebunia de a fi cheltuit cu înarmarea și ’serviciile’ o mare parte din sumele împrumutate de către state. Iar dacă politicienii în cârdășie cu ceea ce s-a numit complexul militar-industrial din țările de unde s-a cumpărat armament și din propriile țări au fost cei care au arvunit bogățiile și munca oamenilor, atunci ei trebuie să plătească. Nu trebuie să-și plătească fiecare datoriile?

Dar ’statele’ au tot împrumutat – sau/și au trăit pe creditul pe care-l aveau datorită monopolului baterii de monedă universală[7], sau în general a monopolului puterii[8] –, s-au îndatorat și răs-îndatorat, iar instituțiile bancare creditoare au obținut, fără nici o bătaie de cap, mari profituri[9], ca și accesul la privatizarea unor bunuri publice. Instituțiile bancare creditoare sunt ele însele doar rețele de capital, conexate cu marile concerne capitaliste din Europa și din lume, inclusiv cu cele de avocatură ce asigură cumpărarea bunurilor și datoriilor statelor și ce, astfel, măresc gradul de îndatorare a acestora.

Grecia este doar un model[10], un memento pentru toată lumea. (Firește, nu e sigurul model, el este doar foarte aproape de noi).

*

De fapt, după cum am mai discutat aici, procesul a început odată cu autonomizarea băncilor centrale față de state. Uniunea monetară europeană – moneda unică euro – este doar forma de consfințire a acestui proces. Prin autonomizare, statele nu mai pot recurge la baterea de monedă de către băncile lor centrale, ci doar la împrumuturi de la băncile private (cărora banca centrală – ce se mișcă în limitele stabilite de Banca Centrală Europeană – le dă bani cu o dobândă foarte mică) și, desigur, de la instituțiile internaționale menționate mai sus.

Statele devin astfel ca niște simpli particulari la cheremul și în bătaia capitalului.

Iar asta, în timp ce marile averi – sub formă individuală și de instituții (inclusiv religioase) – sunt scutite total sau în bună parte de impozite.

O asemenea conjunctură construită conștient a fost manifestarea deformării economiei capitaliste odată cu tendința inexorabilă a scăderii ratei profitului în economia reală/de producție, și desigur a dus la agravarea acestei deformări: de mai mult de 20 de ani pe plan mondial, investițiile în sistemul financiar-bancar au depășit cu mult cele din economia reală și, desigur, au generat și profituri cu mult mai mari decât cele din economia reală. Logica sistemului financiar-bancar – autonomizat față de economia reală – a realizat un sistem piramidal, de tip casino, dezvoltând un parazitism care pune în pericol chiar economia capitalistă ca atare.

*

Bun. Și totuși, ce e de făcut? Cine are dreptate, à propos și de Grecia ?

Că ”până înveți măgarul să nu mănânce, crapă” – e clar. Opoziția populației la ’austeritate’ e îndreptățită. Nu e mai normal ca aceia care au beneficiat de împrumuturi – băncile, capitalul scutit de impozite într-un fel sau altul – să plătească?

Dar cum? Guvernul Syrizei – despre care de asemenea am mai vorbit aici – nu a vrut niciodată să facă asta: sau cel puțin, curentul dominant, de ’stânga’ reformistă, din Syriza nu a vrut să facă asta, deși dorința sa de a micșora suferințele generate de austeritate este lăudabilă. Dar el a tot amăgit populația că UE nu va lăsa Grecia și îi va șterge o parte din datorii – așa cum s-a mai întâmplat în istoria recentă, inclusiv cu Germania –. Cu prețul, acceptat de către guvernul Syrizei, al unor noi măsuri de austeritate și de privatizări, pe care guvernul a vrut doar să le îndulcească, cel puțin amânând unele[11]. Dar capitalul mondial a socotit, pe bună dreptate, că dacă se pliază în cazul Greciei, faptul va fi un precedent, mai mult decât periculos pentru el.

Oricum, având un asemenea obiectiv – ștergerea unei părți a datoriilor – guvernul Syrizei a dovedit un egoism foarte departe de aerul de stânga pe care l-a afișat: deoarece datoriile șterse ar fi urmat să fie plătite de populația celorlalte țări, impozitată astfel încât să compenseze pierderile pe care instituțiile financiar-bancare le-ar fi avut. Obiectivul guvernului Syrizei a fost, pur și simplu, unul capitalist: de reducere a austerității grecilor pe seama altora, în cunoscuta schemă a sumei nule, în care cel care câștigă își scoate din conștiință pe cei care pierd.

Și atunci a început ’negocierile’. Negocieri, negocieri, negocieri… O aiureală, din moment ce era limpede că situația actuală a capitalului mondial – în criză de sistem – nu îi mai permite nici o acomodare la compromis (chiar oricât de temporar): deoarece nu mai are rezerve[12].

În tot timpul ’negocierilor’, marele capital elen a avut timp să se asigure: fuga sa din țară[13] a arătat, o dată mai mult, că el este departe de orice considerent de patrie.

Iar atunci când, după 5 luni de tragere de timp, a devenit clar că nici populația nu va mai suporta încordarea și trădarea[14] și nici guvernul nu-și va mai putea impune obiectivul pe seama continuării, în fond, a austerității și privatizărilor, după cum nici nu va avea loc de retragere cât de cât onorabilă, curentul dominant din Syriza a inițiat referendumul[15] a cărui intenție a fost de a da o nouă legitimitate acestui guvern și curent: el fiind ’binele’ contrapus troicii rele. Ca și cum, și în pofida tuturor adevărurilor despre condițiile puse în negocieri de către cele două părți – condiții ce au întruchipat lupta de clasă pe terenul negocierilor –[16], el ar fi propus ceva cu totul diferit decât a făcut-o (deși chiar propunerile sale au reprezentat un mic pas înainte pentru reducerea austerității și distribuirea mai echitabilă a poverii economiei, pas neacceptat de către instituțiile de mai sus[17], care nu au făcut decât să înăsprească situația financiară/ condițiile de împrumut de către băncile grecești prin finanțarea de urgență[18]).

De fapt, Syriza propusese prelungirea programului de finanțare a băncilor grecești de către instituțiile troicii pentru a evita întârzierea la plata obligațiilor Greciei tocmai către aceste instituții și a principalelor capitaluri naționale: deși întârzierea e doar default, ar fi fost falimentul financiar al țării în actualul regim al capitalismului occidental; deci pentru a nu schimba nimic în acest regim. (Și totuși, instituțiile nu au acceptat decât o înfrângere totală a guvernului, neținând seama că întârzierea Greciei ar fi urmat să fie temporară și mult mai avantajoasă și pentru Grecia și pentru creditori).

Iar măsura luată în săptămâna anterioară referendumului a fost controlul capitalului[19]: deoarece BCE începuse să taie creditarea băncilor grecești în speranța că scoaterea galopantă a banilor din bănci ar fi dus la sufocarea populației și la re-supunerea ei totală.

Dar doar acum acel control? Nu ar fi trebuit ca de la început, cel puțin la o săptămână de la demararea noilor negocieri după alegerile care au dus la victoria Syrizei, să se implementeze acest control: cu garantarea nu doar a plății salariilor și pensiilor, ci și a afacerilor mici și mijlocii, și cu interdicția expatrierii marilor capitaluri? (Bine, dar nu ar fi fost această măsură un prim pas pentru naționalizarea sistemului bancar? Ba da, dar numai astfel ar fi fost oprită și fuga capitalurilor și ar fi fost asigurat și controlul asupra direcțiilor fluxului financiar).

Așa, măsura luată pompieristic, după ce deja rezervele bancare fuseseră serios dijmuite, nu a fost – conștient sau nu – decât un mod de a speria populația și de a-i induce vechea ’înțelepciune’ a supunerii: ”rău cu rău, dar…” (Iar această măsură s-a adăugat propagandei concertate ce ’prevedea’ o lovitură de stat militară ca soluție pentru înfrângerea populației).

Cu toată neîndemânarea unei Syrize deloc anti-capitaliste, în momentul decretării referendumului, a fost clar pentru toată suflarea capitalistă din lume și din Grecia că ceea ce va urma nu va face decât să dezlege energiile populare: cel mai mare pericol pentru capital.

Rezultatul referendumului (căruia i s-au opus și proprietarii flotei comerciale grecești – cea mai mare din lume, după cum se știe – deși, culmea, măsurile troicii prevedeau și o taxare a industriei navale comerciale ce a fost până acum scutită prin Constituție de plata impozitelor pe veniturile obținute din contractele internaționale[20] și care a fost legal[21]) a fost interpretat de către Syriza drept o legitimare a strategiei de a cere, în continuare, o ștergere a datoriei suverane în schimbul, ’inerent’, al acceptării austerității, privatizărilor și disciplinei în cadrul NATO.

Dar oare nu a fost mai degrabă un vot împotriva austerității, deci împotriva capitulării Syrizei? Oare chiar victoria Syrizei în februarie nu a reprezentat un vot de blam dat practicilor economico-financiare capitaliste? Oare cele 5 luni de ’negocieri’ nu au fost dezmințiri date celor care susținuseră Syriza: și la alegeri și apoi?

Desigur că o bună parte a votanților όχι a fost mult mai rațională: de ce să ceri doar ștergerea datoriei, dacă până acum fenomenul a avut deja loc, și fără rezultat? Oare numai mărimea datoriei e cauza atacului asupra statului social în întreaga lume? Radicalismul de stânga – atât de hulit de către vocile dreptei mondiale – nu face decât să explice rațional întrepătrunderea lucrurilor (ele nu sunt separate unele de altele și nu pot fi judecate exclusiv din punctul de vedere al unor interese izolate limitate și doar pe termen scurt) și consecințele lor. ’Bine, să zicem că acceptăm strategia Syrizei. Care vor fi rezultatele? Concret! Nu același atac asupra majorității populației e dus și în țări care nu trebuie să returneze datorii, ca Marea Britanie, de exemplu?’

Euforia post-referendum a celor care au cântat evenimentul ca victorie a democrației și a majorității fără viitor în capitalism a fost repede zdruncinată de către Syriza însăși. Ignorând cu totul contradicțiile de nedepășit și imposibil de a mai fi îndulcite ale capitalismului, Tsipras a devenit, din nou, corifeul ’negocierilor’.

’Dacă nu….’

*

Da, acum e ori ori.

Sau Grecia se supune și totul va fi ’ca înainte’[22]

– minus, desigur, nivelul de trai pierdut de majoritatea populației[23]: deoarece, și lăsând la o parte intenția troicii de a o pedepsi pentru îndrăznelile de până acum, esențial pentru capitalismul mondial în momentul actual este accentuarea:

– centralizării deciziilor – deasupra statelor unde pârdalnica de democrație, oricât de formală, tot ar mai putea genera uneori surprize – în instituțiile internaționale cunoscute,

– a atacului asupra ultimelor cuceriri sociale ale luptelor de clasă,

– a preluării în mâini private a tuturor rezultatelor muncii oamenilor și inclusiv a bunurilor comune ale umanității;

nu, acest nivel de trai nu se va mai întoarce –;

Sau îndrăznește să-și ducă aspirația democratică mai departe[24], anulând puterea deșănțată a celor puțini care n-au avut niciodată scrupule să impună lovituri de stat, dictaturi și teroare pentru cei mulți.

Singura soluție este de a discuta în termeni de capitalism și anti-capitalism. Nu de a vorbi de ’Europa’ în mod metaforic. ’Euro-ul care pare să asigure o circulație mai mare a turiștilor’ etc.

Nu: unirea e mereu frumoasă, nu euro sau uniunea europeană ca atare sunt de lepădat, ci caracterul lor capitalist. Euro e doar moneda unui grup de țări, ar fi mai logic să existe o singură monedă în întreaga lume, ca mijloc de circulație absolut liberă și de evitare a speculațiilor pe cursul de schimb: dar asta se poate numai dacă sistemul economic, deci inclusiv financiar, nu mai e subordonat intereselor private, ci devine un bun comun al umanității, în slujba fiecărui individ uman.

’Grecia singură va avea de înfruntat o putere unită de n ori mai mare’. Hm. Îndrăzneala Greciei nu ar fi irațională deloc: desigur că a pierdut timp, dar nu și momentul oportun. Într-adevăr, nu ar fi trebuit să negocieze 5 luni și, după prima negociere eșuată, trebuia să impună deja măsuri radicale: dacă acestea nu se iau la timp, s-ar putea apoi să fie prea târziu.

Totuși, dacă: 1) își resubordonează banca centrală statului, 2) își emite noua drahmă – a cărei valoare mai mică decât euro va favoriza turismul și exporturile, deci va ajuta producția și crearea locurilor de muncă reale –, 3) naționalizează sistemul bancar[25] și 4) naționalizează marile companii[26], 5) reduce cheltuielile militare și iese din NATO, Grecia va putea să nu-și irosească acest moment.

Doar aceste măsuri vor permite chiar plata datoriilor, printr-un ”plan B” de tipărire de euro de către propria bancă centrală[27]. Și doar ele vor evita criza economică și hiperinflația ca urmare a trecerii la propria monedă. Nu, simpla ieșire din zona euro nu rezolvă mare lucru dacă are loc în cadru capitalist[28]. Totuși, ieșirea se dovedește a fi o necesitate tehnică în acest moment.

Aceste măsuri sunt singurele care vor asigura revenirea, treptată desigur, a elementelor statului social și a bunăstării. Ele sunt măsuri ”într-o țară”. Soluția nu e, nici pentru alte țări, simpla ieșire dintr-o uniune monetară: euro însuși ar fi foarte bun dacă nu ar fi în cadrul mecanismului financiar capitalist. Quantitative easing a tot avut loc, și legat de euro și legat de dolar: și fără nici un rezultat pozitiv pentru economie și pentru nivelul de trai al majorității populației. Deci cauza acestui rezultat trebuie eradicată, nu simpla monedă unică europeană.

Dar vedeți vreo altă soluție? Dacă da, spuneți.

*

Ceea ce nu văd partizanii păstrării răului ca garanție a unei minime siguranțe este că sistemul economic capitalist este atât de bolnav – boala fiindu-i determinată de propriile legi și de propria logică – încât ajunge să distrugă și principiile pe care s-a clădit. Un principiu este, cum se știe, sfințenia proprietății, inclusiv a celei financiare, desigur.

Și totuși, criza datoriilor – evidențiată în 2008 – a dus la o primă măsură opusă acestui principiu. A avut loc ’salvarea’ băncilor private cu banii statelor. Dar aceștia erau sfinți, aparțineau populației pentru a realiza obiectivele de supraviețuire, dacă nu de bunăstare. Această măsură s-a numit bail out: externalizarea sarcinilor băncilor private și asumarea de către state a menținerii acestor bănci, deși, după cum din nou se știe, falimentul este o lege a economiei capitaliste.

Dar banii statelor proveniseră, în cea mai mare parte, din taxe și impozite: erau banii cetățenilor, iar proprietatea este sfântă, nu?

Acum, criza datoriilor suverane – deoarece, în fond, prin mișcarea de bail out a avut loc numai o exonerare a unora și o translare a datoriilor asupra altora, dar nu a rezolvat criza datoriilor și nesustenabilitatea sistemului bancar în condițiile economiei capitaliste în faza terminală – plus, încă o dată, criza datoriilor/bancară a permis (pentru prima dată în Cipru, pe 25 martie 2013, când aproape 50% din banii depuși de persoane particulare și instituții au ’garantat’, adică au fost transferați în buzunarul privat al băncilor mari, deoarece fără asta ele ar fi dat faliment) o generat o altă măsură absolut opusă sfințeniei proprietății: bail in. Adică, pentru a se salva, băncile pot dijmui banii deponenților. ’Vai, cum se poate? Banii mei erau siguri, banca a garantat….’. Ei bine, se poate. Prin lege[29]. Și chiar dacă nu avem bani economisiți la bancă – căci veniturile a 80% din populație nu ajung nici pentru sau doar un trai modest, necum pentru economisire – avem totuși salariile, pensiile (și fondurile de pensii): totul trece acum prin bănci, iar băncilor depunerile nu le mai sunt sfinte. Vă mai mirați de cerința 13 a troicii pentru Grecia – în nota 23 de mai jos – de a reduce sub 1500 de euro suma deponenților care poate fi confiscată? (’Ei, asta nu înseamnă și că vor fi bine scurtate marile capitaluri din bănci?’ Mai degrabă nu ele, ci depunătorii ceilalți: deoarece ele sunt asigurate[30]).

Soluția este doar ieșirea din zona euro? Scapă cine poate? Nu, soluția este numai transformarea sistemului.

Dar ’salvarea’ băncilor este doar modul actual de realizare a concentrării și centralizării capitalului și, astfel, mijlocul prin care capitalul ajunge să controleze totul și să îi facă pe oameni dependenți cu totul. Ca la ”ferma animalelor”.

Asta este intenția capitalului și singura sa salvare. Accepăm?

Oricum, miza e nu numai economică, ci și politică[31]. Într-adevăr, dacă Grecia este pusă cu botul pe labe, pe de o parte, spiritul avântat al unor largi mase de oameni va fi înghețat pentru un timp prețios, iar pe de altă parte, actuala ofensivă NATO va continua[32], cu pericole existențiale pentru lume. Dar această direcție a fost dată chiar de guvernul ’stângii reformiste’ Tsipras, care e pro-NATO și pro-american[33]: de aceea Rusia nu a ridicat contra-sancțiunile legate de produsele alimentare din Grecia.

Mai mult. Toată discuția legată de austeritatea din Grecia trebuie lărgită și integrată într-o luptă mondială pentru un curs uman al vieții fiecăruia, pentru idealuri internaționaliste. Iată de ce punctul de vedere comunist ce refuză și ’compromisul onorabil’ – cel dori de guvernul Tsipras – și o ’ruptură accidentală’ cu zona euro, este singurul rațional[34]. Iar acest punct de vedere este departe de simplificări generate de istorie și de propaganda dreptei[35]: după cum, e singurul care evită dijmuirea banilor populației; doar naționalizarea marilor capitaluri permite salvarea reală a acestor bani.

O trecere spre dependența de moneda noii bănci a BRICS[36] nu este decât un mijloc, și nu un scop. Un mijloc vital pentru ca Grecia să nu fie sufocată[37] atunci când îndrăznește să inițieze o trecere pașnică de la capitalism, dar în nici un caz un scop de a înlocui dependența de o rețea capitalistă cu o alta de altă rețea. (Iar din acest punct de vedere, oare dorește capitalul din BRICS să susțină o asemenea ruptură?) Doar dorința de multipolaritate, oricât de pozitivă este aceasta față de unipolaritate[38], nu garantează deloc destrămarea contradicțiilor capitalismului. Doar, eventual, le amână.

Așadar, este nevoie de a perspectivă mai largă și nu doar a ’salvării’ hic et nunc[39]: comportamentul actual al oamenilor din Grecia – și nu numai – este un jalon pentru situația viitoare a populației din întreaga Europă și din întreaga lume.

*

Partidul Comunist din Grecia a avut, după cum se știe, o poziție aparte față de referendum. El a chemat, cu argumente serioase, la respingerea simultană a poziției troicii și a ofertei Syrizei și chiar a încercat să schimbe întrebarea pentru ca populația să poată vota și asupra propunerilor Syrizei [40]. Totuși, partide chiar la stânga PCG s-au alăturat, cu toată acceptarea argumentelor PCG că nu se poate ieși din austeritate în cadrul modelului capitalist de dezvoltare – de fapt, cu tot consensul asupra măsurilor necesare –, celor care au spus Nu[41]. Cauza este una simplă[42]: nu voturile auto-anulate ar fi concurat cu cele care au răspuns Da[43], ci doar cele care au subliniat Nu-ul, iar rezultatul, în cazul în care numărul voturilor auto-anulate ar fi fost mai mare decât cele Nu, o tragică legitimare a politicii de dreapta.

Ce este important este, însă, nu doar că ambele puncte de vedere în mod real de stânga au descris corect doar împreună situația acelui moment, ci că acum promovează aceeași soluție.

Nu sunt suficiente protestele, solidaritățile verbale – ca, de exemplu, declarația de la Delphi cerând ’restructurarea radicală a datoriilor europene (AB, reducerea lor; dar ce e cu datoriile restului lumii?), măsuri de control ale activității în sectorul financiar (AB, nu vă speriați, Declarația nu are în vedere naționalizarea sectorului financiar-bancar, ci doar o impozitare a tranzacțiilor financiare, un gen de taxă Tobin), un Plan Marshall pentru periferia Europei (AB, nu întreb din nou despre restul lumii, dar amintesc că nu e prima dată după 1990 când se propune asta, fără să se înțeleagă că astăzi capitalismul nu mai este interesat și nici în măsură să realizeze ceea ce a făcut după al Doilea Război Mondial)’[44] –.

Să ne amintim, au fost mișcări, proteste, de exemplu, înainte de agresiunea din Irak în 2003, ca și multe alte proteste împotriva războiului, împotriva austerității: degeaba.

(Cu atât mai inutile și semnificative în inutilitatea lor sunt lamento-urile fals sau sincer naive ale intelectualilor umaniști, capabili doar să facă apeluri[45]). Acum are Grecia nevoie de solidaritate, dar nu prin apeluri!

Doar atacarea capitalului este eficientă. În Grecia, dar peste tot în lume.

Căci, nu doar că cei care domină întreprind, ’preventiv’ sau ’ca răspuns’, trecerea de la regimuri democratice la unele militare/autoritare pentru a impune o austeritate și o încălcare incredibilă a celor mai elementare norme morale, ci continuarea dominației periclitează existența însăși a Planetei și a omenirii.

De aceea, nici un fel de ’reformism de stânga’ nu este salvarea: acest ’reformism’ – laș în fața deciziilor și a populației[46], galben ca întreaga social-democrație trădătoare[47], nemaifiind deloc ’de centru’, ci de-a dreptul de dreapta radicală[48], fără alternative, planuri B și de management anticipativ de criză[49], făcând mișcări ori inimaginabil de proaste ori voite astfel și în orice caz lovind capacitatea de rezistență psihică a populației, de fapt pregătindu-i anihilarea – nu face decât să se supună, în prezentul program către UE depășind chiar cerințele troicii[50], și doar să dea impresia că prin supunere sistemul ar fi salvat, adică însănătoșit. În realitate, cu toată creșterea burselor la informația despre capitularea Syrizei[51], sistemul e bolnav: pe de o parte, câștigurile bursiere sunt fanteziste, departe de situația economiei reale, iar pe de altă parte, micile creșteri ascund neîncrederea totală a capitalurilor în câștiguri reale și, deci, rezerva lor de a mai ’investi’, adică de a oferi câștiguri și altor ’investitori’: de aici și scăderea prețurilor la materii prime.

Oricâte rezerve ar exista într-o economie în avânt, și deci bazată foarte mult pe credit – cum este și China – mecanismele și logica sistemului capitalist își spun cuvântul[52]. Scăderea burselor din China, cu toate măsurile luate de organismele statului[53] și cu tot revirimentul alternant, arată tocmai șubrezenia economiei bazate pe motorul căutării profitului privat: pe plan mondial, deoarece interdependențele sunt uriașe[54].

Înfrângerea populației din Grecia este drumul pentru asprirea austerității peste tot. Înfrângerea Greciei este o lovitură pentru populația întregii Europe, a întregii lumi. (Dar, atenție! Înfrângerea rezistenței populare din fiecare țară lovește rezistența populară din lume: de aceea, nu trebuie să fim sensibili doar la experiențe apropiate de noi).

*

Acest material a fost terminat când a avut loc capitularea Syrizei[55]: care a dat încă puțin timp capitalului european și american. Cu toate aparentele nazuri ale troicii, acum când este asigurată, și cu toată înverșunarea ei de a obține totul de la Tsipras[56] – deoarece ’referendumul a adus mari prejudicii Europei și economiei’ – și de a da mai puțin decât i s-a cerut, în final ECB va pompa din nou bani în băncile grecești, deja bursele s-au înviorat: deci va fi business as usual. Din păcate, pe seama oamenilor.

Și mai merită să votăm, când votul majorității este pe față, cinic, încălcat?

Și nu ar fi, oare, mai eficient, nu ar evita atâtea suferințe, inclusiv o schimbare de regim în sensul autoritarismului[57] – singur capabil să păstreze interesele capitalului –, o strategie alternativă a stângii realmente radicale?

[1] Prof. Rodrigue Tremblay, Greece and the Euro: Towards Financial Implosion,

Global Research, July 07, 2015, 14 July 2011, http://www.globalresearch.ca/greece-and-the-euro-towards-financial-implosion/25632.

[2] Pratap Chatterjee, Greece: Of Disappearing Debt and Illegal Loans

Global Research, July 07, 2015, CorpWatch 13 November 2013, http://www.globalresearch.ca/greece-of-disappearing-debt-and-illegal-loans/5460820.

[3] Global Research News, The IMF Has Made €2.5 Billion Profit Out of Greece Loans, July 06, 2015, Jubilee Debt Campaign, http://www.globalresearch.ca/the-imf-has-made-e2-5-billion-profit-out-of-greece-loans/5460608.

[4] Vezi și Hellenic Parliament’s Debt Truth Committee Report. Preliminary Findings – Executive Summary, By Global Research News Global Research, June 18, 2015, Hellenic Parliament 17 June 2015, http://www.globalresearch.ca/hellenic-parliaments-debt-truth-committee-report/5456673.

[5] J. D. Heyes, Iceland, the Land of Freedom and True Democracy, Grows Booming Economy After Jailing Bankster Criminals, July 03, 2015, Natural News, http://www.globalresearch.ca/iceland-the-land-of-freedom-and-true-democracy-grows-booming-economy-after-jailing-bankster-criminals/5460210.

[6] Grecia a dat și în ultimii ani de criză de la 3,3% din PIB în 2009 la 2,5% în 2013 și 2,2% în 2014, în timp ce Germania și Olanda dau câte 1,2% iar Italia, 1,3%, Belgia –1,1%, Stockholm International Peace Research Institute, http://www.sipri.org/research/armaments/milex/milex_database; dacă Grecia ar tăia cheltuielile militare la jumătate, ar putea plăti imediat datoria către FMI și ar ajunge și la surplusul bugetar de 1% cerut de troică pentru anul 2015; dar instituțiile nu au acceptat aceasta, sub pretextul că legea le interzice să se interfere în politica de apărare a țărilor; în timpul deceniului anterior lui 2010, Grecia a avut 7% din PIB cheltuieli militare, plătite mai ales companiilor de armament germane și franceze, Finian Cunningham, Greece’s Downfall and Redemption, 29.06.2015, http://sputniknews.com/columnists/20150629/1023985661.html.

[7] Cel mai îndatorat stat în cifre absolute: SUA, cu 17 trilioane (10¹²), aproape 100% PIB-ul lor. Dar există state a căror datorie le excede PIB-ul (de exemplu, Grecia, 175% din PIB).

[8] Iar pentru ca aceste țări să/și păstreze supremația economică, exercită presiuni asupra țărilor recalcitrante: impun sancțiuni, atacă moneda națională, complică tranzacțiile financiare, confiscă bunurile acestor țări aflate în străinătate (Dmitry Orlov, The Care and Feeding Of A Financial Black Hole, http://www.zerohedge.com/news/2015-06-30/care-and-feeding-financial-black-hole), lăsând la o parte coruperea ‘elitelor’ compradore și războiul ideologic cu minciunile media.

[9] Pratap Chatterjee, EuroZone Profiteers: How German and French Banks Helped Bankrupt Greece, July 01, 2015, Common Dreams 30 June 2015, http://www.globalresearch.ca/eurozone-profiteers-how-german-and-french-banks-helped-bankrupt-greece/5459633.

[10] Pierre Van Grunderbeek, Est-ce que l’économie grecque est stupide ?, 27 avril 2015, http://www.mondialisation.ca/est-ce-que-leconomie-grecque-est-stupide/5445435.

[11] La un moment dat bazându-se pe documente chiar ale instituțiilor care au demonstrat cu cifre că austeritatea nu este o soluție pentru ca dattoriile să fie plătite, vezi Austerity not enough to save Greece – leaked IMF documents, July 01, 2015, http://rt.com/news/270853-greek-debt-unsustainable-imf/.

[12] Într-o formulare filosofică, dar foarte clară: Alain Badiou : « Le communisme est le nom de l’alternative », 11 avril 2012, http://www.michelcollon.info/Alain-Badiou-Le-communisme-est-le.html.

[13] Prof. James Petras, Syriza: Plunder, Pillage and Prostration: How the ‘Hard Left’ Embraces the Policies of the Hard Right, June 15, 2015, http://www.globalresearch.ca/syriza-plunder-pillage-and-prostration-how-the-hard-left-embraces-the-policies-of-the-hard-right/5455695.

[14] Greece: Manolis Glezos calls on Syriza leaders to end ’dialogue’ with creditors, 17 June 2015, http://www.marxist.com/greece-manolis-glezos-calls-on-syriza-leaders-to-end-dialogue-with-creditors.htm; Greece: Syriza’s trade union faction calls for class struggle to overthrow capital and memoranda austerity, 17 June 2015, http://www.marxist.com/greece-syrizas-trade-union-faction-calls-for-class-struggle-to-overthrow-capital-and-memoranda-austerity.htm.

[15] Întrebarea din referendum a ascuns consecințele rămânerii în euro, susținând implicit că doar cererile instituțiilor ar fi absurde, dar nu și dorința guvernului de a păstra Grecia în sistemul relațiilor financiare (deci economice) capitaliste. Or, tocmai rămânerea în euro ar fi antrenat, după cum și va antrena, suferințe mult mai mari și o agravare fără sfârșit a problemelor țării.

[16] Jorge Martín, Tsipras calls referendum: reject troika’s ultimatum, break with capitalism, 27 June 2015, http://www.marxist.com/tsipras-referendum-greece.htm.

[17] Jorge Martin, Troika’s ultimatum to Greece: A coup in the making, Thursday, 25 June 2015, http://www.marxist.com/troika-ultimatum-to-greece-coup-in-the-making.htm.

[18] http://www.ziare.com/bce/euro/grecia-se-scufunda-masura-luata-de-urgenta-de-bce-1368971.

[19] Acest control, impus pe 28 iunie 2015, a constat în: închiderea băncilor o perioadă, retragerea de la bancomate a doar 60 de euro de persoană pe zi, cardurile străine fiind exceptate de la această limită, transferul banilor în afara Greciei necesitând avizul autorităților, o agenție specializată urmând să asigure plățile urgente ce nu pot avea loc în limitele de mai sus ale banilor cash sau ale tranzacțiilor electronice, cf. Kavaljit Singh, Who Owns Greece’s Debt, July 04, 2015, Madhyam 2 July 2015, http://www.globalresearch.ca/who-owns-greeces-debt/5460265. (AB, dar 60 de euro x 30 = 1800 de euro lunar, cât o mare parte a populației nu are).

[20] Robert Stevens and Alex Lantier, Greek prime minister calls for referendum on EU austerity demands, 27 June 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/06/27/gree-j27.html.

[21] https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_economy_referendum,_2015.

[22] Adică datoriile nu vor trebui plătite de băncile private grecești – cum ar fi dacă Grecia se retrage din zona euro – ci în continuare de către stattul grec, vezi Bill Holter, Financial Bombshells: Greece and JPMorgan, July 01, 2015, http://www.globalresearch.ca/financial-bombshells-greece-and-jpmorgan/5459597.

[23] Vezi măsurile troicii la Panayota Maniou, The full truth about the breakdown of the negotiations, 29 June 2015, http://www.transform-network.net/index.php?id=312&L=0&tx_newstransform_newstransform[controller]=Blog&tx_newstransform_newstransform[action]=detail&tx_newstransform_newstransform[newsItem]=5538&cHash=2370643b43430bee3dfd206cf48ee333:

1) impunerea a 23% TVA la restaurante și hoteluri,

2) abolirea exceptării insulelor de TVA,

• impunerea unui depozit de 100% drept ’avans pentru impozite’ la toate afacerile, inclusiv la cele ale liber-profesioniștilor,
• abolirea deducerilor de impozite pentru fermieri (pentru combustibil și taxa pe venit),
• tăierea a 900 de milioane de euro (0,5% din PIB) din cheltuielile sociale,
• reducerea imediată a pensionărilor timpurii,
• abolirea graduală a fondului de solidaritate pentru pensionari,
• implementarea deficitului 0 și finanțarea fondului secundar de pensii numai din resursele proprii, (și un surplus bugetar net de 3,5% din PIB în 2018, în condițiile în care șomajul tinerilor depășește 60% –  Joseph Stiglitz, Europe’s Attack On Greek Democracy, 29 Jun 15, http://www.transform-network.net/index.php?id=312&L=0&tx_newstransform_newstransform[controller]=Blog&tx_newstransform_newstransform[action]=detail&tx_newstransform_newstransform[newsItem]=5539&cHash=0b1539fc978dc558351c59529c67b528),
• abolirea contribuțiilor speciale la fondul de pensii, adică reducerea sa cu mai mult de 700 de milioane de euro,
• creșterea contribuției pensionarilor la sănătate, de la 4% la 6%,
• înghețarea pensiilor până în 2021,
• crearea unei legi permisive pentru concedierile în masă,
• reducerea limitei de neconfiscare de către bănci a depozitelor mai mici de 1500 de euro,
• creșterea ratei dobânzii pentru sumele ce corespund datoriilor – la persoane și afaceri,
• reducerea salariilor din sectorul public,
• implementarea totală a măsurilor OCDE acceptate de către guvernele anterioare,
• măsuri împotriva producției farmaceutice grecești,
• privatizarea rețelelor electrice,
• privatizarea restului acțiunilor Telecomunicațiilor, deținute încă de stat,
• neimpunerea contribuției speciale de 12% pe profiturile mai mari de 500 000 euro pentru anul fiscal 2014,
• a nu păstra contribuțiile angajatorilor pentru pensii și securitate socială la nivelul anului 2014 9a l scădea).

[24] Vassilis K. Fouskas, What Greece’s Creditors Should Know, Global Research, June 18, 2015,

http://www.globalresearch.ca/what-greeces-creditors-should-know/5456533.

[25] Naționalizarea sistemului bancar poate avea loc și în cadrul capitalismului, iar sistemul se poate subordona foarte bine legilor economiei capitaliste. Vezi, inclusiv istoria, Ellen Hodgson Brown, The Public Bank Solution: From Austerity to Prosperity, Foreword by Hazel Henderson, Baton Rouge, Third Millenium Press, 2013; și Ellen Brown, “Guerrilla Warfare” Against the EU-ECB-IMF Economic Hegemony: The Challenge and Promise of Greece. The Nationalization of the Banking System, July 10, 2015, http://www.globalresearch.ca/guerrilla-warfare-against-the-eu-ecb-imf-economic-hegemony-the-challenge-and-promise-of-greece-the-nationalization-of-the-banking-system/5461744.

Cauzele opoziției troicii sunt, însă, mai ales politice, Peter Koenig, Greece – Black Friday – Blackmailed into Capitulation? Tsipras’ Austerity Plan, July 10, 2015, http://www.globalresearch.ca/greece-black-friday-blackmailed-into-capitulation-tsipras-austerity-plan/5461822

[26] Nici naționalizarea marilor companii – căci nimeni nu dorește să strice ceea ce merge bine, întreprinderile mici și mijlocii – nu înseamnă per se socialism. Dacă istoria stalinismului trecut nu e suficientă, vezi ’capitalismul de stat’ actual din China, unde proprietatea de stat se pliază pe cerere și e mai ferită de fenomenele negative date de piețe: e perspeciva unui economist departe de a fi comunist, Joe Zhang, Party Man, Company Man: Is China’s State Capitalism Doomed?, Honolulu, Hong Kong, Beijing, Singapore, Enrich Professional Publishing, 2014; Joe Zhang, How China renationalized its economy, July 7, 2015, http://asia.nikkei.com/Viewpoints/Perspectives/How-China-renationalized-its-economy.

AB, Dar este adevărat că naționalizarea economiei este un pas spre socialism.

[27] Peter Koenig, Greece – The Way Out. Troika Involved in “Financial Terrorism”. It’s “Economic Waterboarding”, June 26, 2015, http://www.globalresearch.ca/greece-the-way-out-troika-involved-in-financial-terrorism-its-economic-waterboarding/5458500.

[28] Jorge Martín, Greece imposes capital controls as Troika escalates blackmail, 29 June 2015, http://www.marxist.com/greece-imposes-capital-controls-as-troika-escalates-blackmail.htm; Communist Tendency of SYRIZA, Greece: Let’s take the banks and economic power out of the hands of the blackmailers! No to passive serenity! For mass action and radical measures!, 29 June 2015, http://www.marxist.com/greece-lets-take-the-banks-and-economic-power-out-of-the-hands-of-the-blackmailers-no-to-passive-serenity-for-mass-action-and-radical-measures.htm.

[29] Financial Stability Board este organismul care reglează sistemul bancar pe plan mondial. El a creat așa-numita “Adequacy of Loss-Absorbing Capacity of Global Systemically Important Banks in Resolution”. Vezi referințele la Ellen Brown, New G20 Rules: Cyprus-style Bail-ins to Hit Depositors and Pensioners, December 1, 2014, http://ellenbrown.com/2014/12/01/new-rules-cyprus-style-bail-ins-to-hit-deposits-and-pensions/; EU regulators tell 11 countries to adopt bank bail-in rules, Thu May 28, 2015, http://ca.reuters.com/article/businessNews/idCAKBN0OD14Z20150528;

Michael Snyder, EU Forcing European Nations To Adopt ‘Bail-In’ Legislation By The End Of The Summer, June 6, 2015, http://freedomoutpost.com/2015/06/eu-forcing-european-nations-to-adopt-bail-in-legislation-by-the-end-of-the-summer/.

[30] Prof Michel Chossudovsky, The Confiscation of Bank Savings to “Save the Banks”: The Diabolical Bank “Bail-In” Proposal, July 08, 2015, Global Research 2 April 2013, http://www.globalresearch.ca/the-confiscation-of-bank-savings-to-save-the-banks/5329411; James Corbett and Prof Michel Chossudovsky, Cyprus, Greece and Beyond: The “Bail-in” and Confiscation of Bank Deposits: The Birth of the New Financial Order, (April 2013), July 08, 2015, http://www.globalresearch.ca/bail-in-the-birth-of-the-new-financial-order/5330946.

[31] Vezi cel puțin Mahdi Darius Nazemroaya, The US Dollar and Bretton Woods are Finished: The BRICS/SCO Summits in Ufa Mark the Start of a “Silk World Order”, July 10, 2015, Strategic Culture Foundation, 10 July 2015, http://www.globalresearch.ca/the-us-dollar-and-bretton-woods-are-finished-the-bricssco-summits-in-ufa-marks-the-start-of-a-silk-world-order/5461828.

[32] Dr. Paul Craig Roberts, Greece’s Sovereign Debt Crisis: “The Losers are the Looters”. Washington Intent Upon Blocking a Greek Exit, Global Research, July 08, 2015, paulcraigroberts.org 7 July 2015, http://www.globalresearch.ca/greeces-sovereign-debt-crisis-the-losers-are-the-looters-washington-intent-upon-blocking-a-greek-exit/5461172.

[33] Prof. James K Galbraith, Nine Myths About the Greek Crisis, July 03, 2015, http://www.globalresearch.ca/nine-myths-about-the-greek-crisis/5460153.

[34] Vezi Stamatis Karagiannopoulos, Greece: neither honourable compromise nor accidental rupture: the only way forward is a socialist policy, 13 May 2015, http://www.marxist.com/greece-neither-honourable-compromise-nor-accidental-rupture-the-only-way-forward-is-a-socialist-revolution-part-one.htm; 15 May 2015, http://www.marxist.com/greece-neither-honourable-compromise-nor-accidental-rupture-the-only-way-forward-is-a-socialist-revolution-part-two.htm; 19 May 2015, http://www.marxist.com/greece-neither-honourable-compromise-nor-accidental-rupture-the-only-way-forward-is-a-socialist-revolution-part-three.htm; 22 May 2015, http://www.marxist.com/greece-neither-honourable-compromise-nor-accidental-rupture-the-only-way-forward-is-a-socialist-revolution-part-four.htm; 25 May 2015, http://www.marxist.com/greece-neither-honourable-compromise-nor-accidental-rupture-the-only-way-forward-is-a-socialist-revolution-part-five.htm; 26 May 2015, http://www.marxist.com/greece-neither-honourable-compromise-nor-accidental-rupture-the-only-way-forward-is-a-socialist-revolution-part-six.htm.

[35] Vezi o analiză folositoare la Pierre Bance, Alain Badiou, Marcel Gauchet, communisme et réformisme en quête de modernité, 5 février 2015, http://www.autrefutur.net/Alain-Badiou-Marcel-Gauchet.

[36] Asian Infrastructure Investment Bank.

[37] Stephen Lendman, Greece May Become a Member of BRICS. Debt Relief From the New Development Bank (NDB)?, July 01, 2015, http://www.globalresearch.ca/greece-may-become-a-member-of-brics-debt-relief-from-new-development-bank-ndb/5459375.

[38] Paul Craig Roberts’ Address to the International Conference on the European/Russian Crisis Created by Washington, June 19, 2015, http://www.paulcraigroberts.org/2015/06/19/paul-craig-roberts-address-international-conference-europeanrussian-crisis-created-washington/.

[39] Andre Vltchek, In Ecuador, Fight for Mankind; In Greece, Fight for Greece!, 7 July 2015, http://www.counterpunch.org/2015/07/07/in-ecuador-fight-for-mankind-in-greece-fight-for-greece/.

[40] Elisseos Vagenas, SYRIZA: “the left reserve force” of capitalism, http://inter.kke.gr/en/articles/SYRIZA-the-left-reserve-force-of-capitalism/; http://inter.kke.gr/en/articles/KKE-NO-to-the-continuing-bankruptcy-of-the-people/; On the result of the referendum: Hundreds of thousands of people supported the proposal of the KKE, http://inter.kke.gr/en/articles/On-the-result-of-the-referendum-Hundreds-of-thousands-of-people-supported-the-proposal-of-the-KKE/.

[41] Savas Michael Matsas, The battle for the Referendum in Greece, June 30, 2015, http://redmed.org/article/battle-referendum-greece.

[42] Jorge Martín, Greece imposes capital controls as Troika escalates blackmail, 29 June 2015, http://www.marxist.com/greece-imposes-capital-controls-as-troika-escalates-blackmail.htm; vezi aceeași poziție a internaționaliștilor, wsws, Nick Beams, Syriza’s Fraudulent Capital Controls, World Socialist Web Site, 30 June 2015.

[43] Cum au crezut cei din All Workers Militant Front (W.F.T.U. Affiliate), Athens, June 30, 2015,

http://www.pamehellas.gr.

[44] Peter Koenig, Greece – The Delphi Declaration, June 27, 2015, http://www.globalresearch.ca/greece-the-delphi-declaration/5458742.

[45] How Much Austerity Can Europe Endure?, http://www.internationaleonline.org/opinions/73_how_much_austerity_can_europe_endure, preluat de http://www.romaniacurata.ro/cata-austeritate-poate-indura-europa/.

[46] Ambrose Evans-Pritchard, Europe is blowing itself apart over Greece – and nobody seems able to stop it, 07 Jul 2015, http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11724924/Europe-is-blowing-itself-apart-over-Greece-and-nobody-can-stop-it.html, a considerat că Tsipras nu s-a așteptat să câștige referendumul și că, oferind, în logica sa reformistă, programul de austeritate cerut de troica, își va da demisia pentru a nu primi oprobriul populației.

[47] Am putea să comparăm trădarea Syrizei cu ceea ce s-a întâmplat acum 100 de ani, când social-democrații germani și francezi au votat creditele de război în parlamente, pavând începerea Primului Război Mondial și asumând transformarea propriilor votanți în carne de tun.

[48] Alex Lantier, Operation Nemesis: Syriza plans to deploy army to crush protests in Greece, 6 July 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/07/06/neme-j06.html.

[49] Ambrose Evans-Pritchard, Crippled Greece yields to overwhelming power as deal loom, 11 Jul 2015, http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11732926/Crippled-Greece-yields-to-overwhelming-power-as-deal-looms.html.

[50] Alex Lantier, Greek government approves brutal austerity measures in proposal to EU, 10 July 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/07/10/gree-j10.html; Bruxelles-ul a primit durul plan al grecilor: Ce promite Tsipras ca sa primeasca banii UE, http://www.ziare.com/economie/criza-grecia/bruxelles-ul-a-primit-durul-plan-al-grecilor-ce-promite-tsipras-ca-sa-primeasca-banii-ue-1372519.

[51] The Latest on Greece and Its Future in the Euro, http://www.nytimes.com/live/greek-debt-crisis-live-updates/full-text-of-the-greek-request/.

[52] Pam Martens and Russ Martens, Banks Closed in Greece, China Stock Market Effectively Shuttered, Commodities Plunging: Is the 2008 Crisis Back With a Vengeance?, 8 July 2015, http://wallstreetonparade.com/2015/07/banks-closed-in-greece-china-stock-market-effectively-shuttered-commodities-plunging-is-the-2008-crisis-back-with-a-vengeance/; Nick Beams, Chinese government desperate to halt market slide, 6 July 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/07/06/chin-j06.html; Nick Beams, China’s share plunge casts lengthening shadow over global markets, 7 July 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/07/07/lead-j07.html.

[53] Nick Beams, China share rout hits global markets, 9 July 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/07/09/lead-j09.html.

[54] Nick Beams, The significance of the Chinese stock market rout, 8 July 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/07/08/pers-j08.html.

[55] Să nu uităm cel puțin câteva măsuri de austeritate: eliminarea unui fond de solidaritate pentru pensionarii săraci și creșterea impozitului pentru sănătate cu 50% pentru toți pensionarii, creșterea TVA la 23%, inclusiv în insule, scăderea salariilor din sectorul public (AB, dar, după cum știm, asta este și o manieră de a reduce salariile din privat), continuarea privatizărilor, tăierea subvențiilor la combustibil pentru fermieri, creșterea impozitelor la liber-profesioniști, micile întreprinderi și proprietate, cf. Alex Lantier, Syriza’s betrayal of the Greek working class, 11 July 2015, http://www.wsws.org/en/articles/2015/07/11/pers-j11.html.

[56] Creditors set to demand more austerity from Greece ahead of crunch finance ministers meeting, http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11733260/Greece-news-live-Creditors-set-to-demand-more-austerity-from-Greece-ahead-of-crunch-finance-ministers-meeting.html.

[57] Stephen Lendman, Planned US Coup in Greece?, July 08, 2015, http://www.globalresearch.ca/planned-us-coup-in-greece/5461051.