TEMA: Alegeri 2012
Interviu cu Szakáts István (foto) – Candidat independent pentru funcția de consilier local al Municipiului Cluj. Interviu realizat de Adi Dohotaru.
Definiția clasică a societății civile spune că este o arenă cetățenească în afara statului și capitalului. Tu spui în anunțul tău de candidatură pentru un post de consilier local că „angajarea civilă trebuie să includă o implicare activă a cetățenilor în definirea politicilor publice, iar societatea civilă clujeană are nevoie de instrumente directe de influențare a deciziilor politice pentru a deveni mai eficientă”. În momentul în care candidezi nu îți schimbi „blana” de civic pentru cea de politician, te mai poți legitima drept candidat dinspre societatea civilă?
Sigur, oricare set de definiții ale statului, capitalului și societății civile am lua, centrele de greutate ale acestora rămân clar diferențiabile. Dar indiferent că vorbim de ele ca idealuri sau sisteme de instituții sau discursuri de putere, teritoriile acestor componente se întrepătrund și această conectare este o condiție necesară ca societatea să funcționeze. Cred că nu e destul să ne mulțumim să tragem doar linii de demarcație, atâta timp cât zonele difuze de frontieră – acele locuri de osmoză, unde se produc relații de putere – se dovedesc a fi la fel de interesante. La noi ipostaza default a cetățeanului în relația cu statul este aceea feudală de a sta cu jalba în proțap, iar a societății civile, aceea de “expert” – numai că în practica noastră curentă rolul expertului este de fapt unul preponderent consultativ, și de prea multe ori cei care iau deciziile politice folosesc această expertiză fie doar ca și camuflaj pentru deliberare, fie pentru lustruirea comunicării deciziei spre populație, fie amândouă. Totuși, în ultimii ani observăm emergența unei părți a societății civile care își propune să depășească acest impas și să intre pe terenul jocurilor de putere cu titlu de jucător. Această societate civilă încearcă să nu mai lucreze prin intermediari (de ex. lobbyști), ci să își asume ca unealtă acțiunea politică directă. Iar aici apare aproape instant problema mandatării / reprezentării: ale cui acțiuni le tranzacționează un civil? Dacă ne uităm doar la manifestațiile pro și contra drepturilor comunității LGBT, vedem că societatea civilă este marcată de tensiuni interne la fel de mari ca și arena politică a partidelor. Iar atunci, așa cum niciun politician nu poate reprezenta singur-singurel fenomenul politic, nici societatea civilă nu va putea fi reprezentată în întregimea ei de vreun civil, și în mod clar nici de subsemnatul. Orice aș întreprinde, inevitabila mea situare în diverse procese filtrează teme, produce o atitudine față de problemelele ridicate, determină metode de lucru, etc. În această citire, răspunsul meu la întrebarea dacă voi putea sta cu fundul în două luntre (societate civilă și stat) este da, și tocmai pentru că cele două luntre sunt legate de puntea numită tranzacționare a puterii. Nu îmi vând blana de civil pentru cea de politician, ci mă fac jucător pe bursa puterii, cu un portofoliu caracteristic situării mele într-o serie de contexte.
Care sunt principalele teme de campanie?
Este una singură, spațiul social urban al Clujului. Dar din cauza situării mele multiple, tema se instanțiază în spațiul verde, cultura urbană, ghetoul de la Pata Rât, animalele fără stăpân și Roșia Montană, iar abordarea mea în toate aceste teme este una care vine din perspectiva mișcărilor sociale urbane, de micropolitică și catalizarea resurselor latente ale comunității. În loc să mă înham să detaliez aici cele 5 teme (gradul de detaliere necesar fiecăreia ar produce un text imposibil de parcurs) aș prefera să dau mai bine un punct comun de pornire: cred că modul în care continuăm să ne imaginăm un popor care scandează “să ni se dea” în fața unei stăpâniri (politice) care “dă” – cu țârâita – e contraproductiv pentru amândouă părțile. Pe de-o parte, emanciparea politică a unei comunități care se lasă controlată de mâna de pe robinetul resurselor se va tot lăsa așteptată până ce comunitatea însăși începe să se mobilizeze, să-și activeze resursele latente și să facă pași asumați pentru a-și duce la bun sfârșit proiectele. Pe de altă parte, nici statul nu are de beneficiat din imaginea celui care mai mult “ia” decât “dă”. Perceput ca un jucător concurențial și nu colaborativ, statul va avea mereu probleme în a obține creditul faptic al comunității, manifestat (și) prin activarea resurselor pentru implementarea unor proiecte sociale (cazul miilor de puieți de brad gratuiți rămași să putrezească în curtea ocolurilor silvice pentru că nu a venit nimeni să îi ridice, poate ilustra acest fenomen). Cred că acest blocaj în fluxul puterii continuă să fie reprodus prin viziunea politică îngustă care caracterizează amândouă părțile, dar și prin lipsa unor practici comune cu potențial emancipator. Nu cred în evocarea unor falii structurale care ar face imposibilă colaborarea între aceste teritorii și nici în revoluția permanentă ca soluție, și de fapt nu văd nici de ce ar trebui cineva să aleagă între a fi reformist sau revoluționar. Prefer să am o atitudine mixtă, să-i zic majoritar reformistă cu un splash de revoluționar și să încerc ca principiu să operaționalizez soluțiile problemelor sistemice la nivelul colaborării între persoane, între oameni. În acest sens, în munca mea caut în primul rând să traduc punțile de relaționare între societatea civilă și stat la nivelul unor microcomunități urbane și instituții specializate ale statului, iar modul în care văd solidificarea acestor relații este trecând prin fazele de experiment – proiect – program. Consider necesare fiecare din aceste tipuri de colaborări pentru a crea alianțe sustenabile, și fac parte și acum dintr-o serie de procese aflate la diferite stadii de dezvoltare pe această axă.
Pentru a reveni totuși cu câte un headline la temele propriu-zise: 1. pentru mine problema spațiului verde la Cluj stă în primul rând în atitudinea unei populații majoritare care nu și-a consumat modernitatea și care încă mai preferă să vadă un șir de garaje sau un teren de fotbal în locul unui parc / 2. cultura urbană – cred – este de luat în seamă în următorii ani cu un accent mai mare pe dimensiunea ei normativă și legătura ei explicită cu procesele sociale din urbe /3. imensa injustiție a ghetoului de la Pata Rât nu se putea întâmpla dacă nu exista o intoleranță tacită și generală a comunității clujene față de rromi – și doresc să adresez această problemă pentru a contribui la preîntâmpinarea unei alte ghetoizari sub o oarecare altă legislație /4. animalele fără stăpân sunt moștenirea unei mentalității pre-urbane, de disrespect față de animalele fără utilitate imediată în gospodăria proprie /5. Roșia Montană este pentru mine mai mult o cauză roșie decât verde, și o ajut percepând-o ca pe vârful de lance a afirmării societății civile ca și factor de putere, împotriva statului și a capitalului.
Ce instrumente propui pentru deliberare colectivă?
Pentru administrația locală – transparența în comunicare, pentru comunitate – educație și mobilizarea civică, iar pentru amândouă, deschidere și apetit pentru exerciții și experimente de colaborare care se pot dezvolta în proiecte și programe. Orașul Vizibil, programul nostru (al Fundației AltArt) de artă în spațiul public e un asemenea exemplu, aflat în 2012 la a treia ediție. Pe lângă acestea, mai cred și în progresul prin eșec, și cred că nu trebuie doar să ne asumăm o rată acceptabilă de a da greș, ci dacă aceasta devine zero, atunci merită să ne întrebăm dacă nu cumva ne-am oprit din mers. Cu cumpătare desigur, dar Primăria va trebui să-și asume programatic și pe termen lung abordarea modurilor alternative de producție a fenomenului social – și chiar și acest proces trebuie să înceapă prin experimente.
Ce ideologie ai?
Nu am nici o ideologie de care știu, și doamne ferește să am vreuna. M-aș simți onorat să mă știu un om activ și atât.
De ce independent și nu parte dintr-un partid politic?
Acum aproxmativ 8 luni a apărut ideea să intru în consiliul local din Cluj pe listele unor partide. Nu ar fi fost bine să accept așa ceva. Tot ce am comis sau construit până acum am făcut în calitatea mea de cetățean activ și nimic mai mult. Cu intrarea într-un partid nu doar pe mine m-aș fi delegitimat, și nici măcar doar pe acele lucruri pe care le-am făcut deja, dar (și asta mi s-a părut mai periculos) și lucurile pe care le mai am în față. Știu, alegătorul are memorie scurtă… dar nici chiar așa. Într-un proces ușor megalomaniac am încercat să evaluez în ce măsură ceea ce am făcut ar fi putut să devină reper pentru câțiva oameni în ultimii ani, și atunci când rezultatul a ieșit non-zero la un număr non-zero de oameni, m-am speriat. Era momentul în care mi-am dat seama că mulțimile cele fără de față de fapt conțin fețe pe care le cunosc, iar memoria scurtă o au poate cei care nu te cunosc. Cred că acesta a fost momentul în care mi-am dat seama că nu pot să mă asociez cu vreun partid.
Ce vise ai?
Dacă vorbim de utopii, o societate civilă autodeterminată, emancipată politic și activă, alături de o administrație locală transparentă, deschisă pentru idei noi. Dar dacă vorbim și de vise care se pot împlini, visez comunități mici care au idei despre cum să-și facă viața mai bună, și o administrație locală care le e partener în aceste proiecte. Nu cred în blestemul lui Castells că mișcările sociale urbane ar fi doar o reacție, și deci prin definiție limitate de acțiunea care le-a generat, și prefer să cred că și paradoxul societății civile e o problemă de percepție – mai concret, de miopie politică. Prefer să cred că modurile alternative de producție ale societății au fost și sunt întotdeuana pe drumul de a deveni mainstream-ul de mâine. Depinde doar de capacitatea noastră de colaborare, începând cu nivelul microcomunitar, să ținem acest proces în mișcare.
Când intru prea tare într-un joc devin o fire competitivă, urăsc să pierd. Cum te pregătești pentru un eventual eșec? Care e miza candidaturii?
Există două eșecuri: dacă nu intru în consiliul local e unul, și dacă nu reușesc să strâng cele 2750 semnături pentru a intra în campanie e altul. Cu scuzele de rigoare pentru autovictimizarea aparentă, din ce spun cei zece voluntari care adună acum semnături pentru mine, oamenilor în general le place ideea de candidat independent, dar nu le place ideea de ungur. M-a surprins foarte mult acest lucru, dacă știam, poate nici nu candidam. Acum îmi dau seama că trăiesc la Cluj într-o bulă a toleranței interetnice, iar aceasta îmi alimentează naivitatea. Din multe cauze, eșecul va însemna trei decepții: în mine, în felul în care percep lumea din jurul meu, și în lumea însăși – în proporții aproximativ egale. După care îmi voi continua munca. Miza candidaturii mele este, așa cum am zis, șansa de a avea un broker civil pe bursa puterii.
Cum te poate susține lumea?
Până sâmbăta aceasta, cel mai mult prin semnarea formularului de susținere care se poate descărca de pe www.clujulcivic.ro.
Dacă îl semnați, vă rog să o contactați pe colega mea Laura Panait (0722642269) care adună aceste liste. Am nevoie de 2750 de semnături de susținere, și la ora actuală deși sunt 10 voluntari care bat orașul pentru ele, abia am 800. E straniu să termin acest interviu cu un “vă rog frumos să mă ajutați”… dar în măsura în care considerați, vă rog să o faceți. Pentru noi înșine.
x
Mă numesc Szakáts István, și sunt un manager cultural clujean.
Dezvolt proiecte culturale în cadrul Fundației AltArt de mai bine de 12 ani și la Fabrica de Pensule de la înființarea ei, de acum 3 ani. Sunt cunoscut ca un cetățean activ pentru luările mele de poziție față de Roșia Montană sau în campania pentru salvarea Parcului Feroviarilor. Sunt membru în Consiliul Director al Asociației Cluj-Napoca Capitală Culturală Europeană 2020, coordonând Comisia de Arte Vizuale.
Cred în puterea cetățenilor de a aduce schimbare socială, iar dacă și dumneavoastră credeți în această putere, vă cer să mă sprijiniți. Candidez ca independent pentru funcția de consilier local al Municipiului Cluj.
De ce candidez? Pentru că timpul acelei societăți civile care strigă de pe marginea terenului a trecut. Azi angajarea civilă trebuie să includă o implicare activă a cetățenilor în definirea politicilor publice, iar societatea civilă clujeană are nevoie de instrumente directe de influențare a deciziilor politice pentru a deveni mai eficientă. Un consilier local independent este acest instrument al societății civile.
Pot fi candidatul întregii societăți civile? Din punct de vedere profesional, nu. Ariile mele de expertiză sunt arta, cultura și politicile culturale – iar acestea mă recomandă ca un candidat al societății civile. Dar din punct de vedere politic candidatura mea aduce inițiativa implicării și acțiunii politice directe a întregii societăți civile clujene.
Ce voi face concret în Consiliul Local? Temele mele principale sunt mobilizarea socială și dezvoltarea urbană prin cultură, spațiul social urban – incluzând spațiile verzi. Contez în aceste domenii pe expertiza colegilor mei, iar în celelalte domenii, cu atât mai mult.
Am și un program detaliat? Da. Îl voi face public pe www.clujulcivic.ro la începutul campaniei.
Ce putere are un consilier independent? Mică, dar în același timp mare. În viitorul Consiliu Local deciziile privind soarta orașului vor fi luate într-un mod mult mai echilibrat decât până acum. Fiecare vot va conta… dar la fel de mult va conta deliberarea colectivă care pregătește votul în sine. În acest proces consultarea publică și reprezentarea unui punct de vedere civil – neconstrâns de interese de partid sau de grupuri financiare – sunt mai mult decât importante.
De ce nu avem mai mulți candidați independenți? Pentru că suntem la un început de drum, iar dezvoltarea și articularea agendelor politice civile necesită timp. În viziunea mea, un Consiliu Local în care un sfert dintre consilieri sunt experți independenți aduce un beneficiu imens pentru echilibrarea forțelor politice din oraș. Dar pentru a pune acest proces în mișcare, trebuie să începem să lucrăm… de azi.
Ce este Clujul Civic? Clujul Civic este platforma de dezbatere și acțiune a inițiativei de angajare politică a societății civile clujene. Pagina de web purtătoare a platformei www.clujulcivic.ro va fi lansată la începutul campaniei electorale.
Ce urmează acum? Pentru mine, finalizarea candidaturii. Pe dumneavoastră vă invit acum să vă înscrieți pe newsletterul Clujului Civic pentru a rămâne în contact în continuare cu acest proiect. Veți fi informați periodic despre întâlnirile programate cu cetățenii, apariții media, articole publicate, etc. Pentru a vă înscrie, vă rog să-mi trimiteți un email pe adresa clujulcivic@gmail.com. De asemenea, vă invit să deveniți membru al grupului Facebook Clujul Civic.
Szakáts István
PS. Și e chiar așa de rău cu partidele? Deloc. Partide politice sunt componente care produc doar parțial viața politică. Din cauza asta e responsabilitatea noastră să instituim acele moduri noi, constructive prin care optimizăm distribuția puterii în societate. Clujul Civic este proiectul emancipării politice a orașului. Vă invit să îl înfăptuim împreună.