Toate alegerile sunt cruciale pentru o ţară ca Moldova

Dorin Tudoran
Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timişoara). Absolvent al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română a Universităţii din Bucureşti, promoţia 1968. Este director al programului Democracy Fellows la World Learning, Washington, DC, Statele Unite. Cărţi de poezie: Mic tratat de glorie (1973), Cîntec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură (1977), Uneori, plutirea (1977), Respiraţie artificială (1978), Pasaj de pietoni (1978), Semne particulare (antologie, 1979), De bună voie, autobiografia mea (1986), Ultimul turnir (antologie, 1992), Opţional Future (1988), Viitorul Facultativ/Optional Future (1999), Tînărul Ulise (antologie, Polirom, 2000). Cărţi de publicistică: Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu, 1976), Biografia debuturilor (1978), Nostalgii intacte (1982), Adaptarea la realitate (1982), Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (traducere şi prefaţă de Vladimir Tismăneanu, 1988), Onoarea de a înţelege (antologie, 1998), Kakistokratia (1998), Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare (Polirom, 2006). Pentru cărţile sale, autorul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1973, 1977, 1998), Marele Premiu al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti – ASPRO (1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1998), Premiul revistei Cuvîntul – „Superlativele anului” (1998). De asemenea, i s-au decernat Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1992) si Premiul ALA (2001). In anul 2010, a fost distins cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

Interviu realizat de Valentina Ursu, Europa Liberă, Chişinău

Dorin Tudoran: „În acest moment există șanse, aș spune aproximativ egale, să apară o coaliție de centru dreapta sau o coaliție de centru stînga”.

Invitatul editiei de azi care este scriitorul, ziaristul și analistul politic de la Washington, Dorin Tudoran.

Europa Liberă: Domnule Tudoran, alegerile sunt unul dintre cele mai importante instrumente cu ajutorul cărora cetăţenii ţării pot influenţa procesul decizional politic. Cum au însuşit moldovenii lecţia de democraţie la alegerile de astazi ?

D. Tudoran: E greu de spus. Alegerile nu s-au terminat. Nu avem datele pe baza cărora să judecam. Incepind de la prezenţa la urne, la secţiile de votare, la comportamentul electoral, la încercarea de a respecta toate punctele regulamentului care fac ca alegerile să poată fi declarate valabile. deci, ar fi un pronostic hazardat.

Europa Liberă: Acum două ore, CEC a anunţat o participare la vot de peste 42 %, dar sondajele, ceva mai devreme arătau că 30 % ar fi alegătorii indecişi. Ce înseamnă să nu te prezinţi la vot în ziua alegerilor ?

D. Tudoran: În primul rînd fiincă vorbeaţi de indecizie, am urmarit şi eu toată dimineaţa agenţiile de presă, toate site-urile care transmit în direct şi e bulversant să vezi că oameni serioşi spun că alegerile au fost deja considerate valabile, fiindcă au participat 42 % din cei înscrişi. Iar alţii spun, oameni la fel de serioşi ca şi ceilalţi, că participarea este sub aşteptări. A participa la vot este un drept. Nu este neapărat o obligaţie, dar în momentul în care de dimineaţa pînă seara spui că nu-ţi place ce vezi în ţara ta, dreptul respectiv ar cam trebui să se transforme în obligaţie.

Adică nu poate nimeni să meargă în locul tău să voteze, nu poate nimeni să decidă în locul tău. Mi-aduc aminte cînd am deschis biroul IFES in Moldova în 1993 sigla revistei noastre Vocea civică era un copac sub care scria „Democraţiile nu cresc în copaci”. Deci, votul este o notă importantă de a face prima decizie.

Europa Liberă: Comuniştii au făcut acum citeva minute o conferinţă de presă şi au spus că este o campanie murdară şi plină de încălcări. E o constatare venită din partea unui partid de opozitie. De obicei aceste constatări, cum trebuie să le înţelegem ?

D. Tudoran: Aceste constatări sunt nişte reacţii, aş putea spune naturale, mai ales în cazul celor obişnuiţi să cîştige alegerile de fiecare dată, sau care gîndesc că li se cuvine totul. Toate aceste plîngeri trebuie centralizate, trebuie verificate, şi în cazul în care cei care fac plîngerea au dreptate, bineînţeles că entităţile care se ocupă cu rezolvarea acestor cazuri, trebuie să ia măsuri. Numai că ascultînd, ieri şi alaltăieri nişte mese rotunde, nişte întîlniri organizate de diferite, posturi de radio din Moldova mi-a sărit în ochi, ca să nu zic în ureche, faptul că reprezentanţi la aceste întilniri, reprezentantii PCRM începeau şi sfîrşeau cu acelaşi lucru: că alegerile sunt deja fraudate.

Europa Liberă: Exact.

D. Tudoran: Evident, eu însumi am scris de mai multe ori un lucru care mi se pare foarte simplu – alegerile nu se mai fură, nu se mai fraudează neapărat în ziua alegerilor. Ele se fură cu mult înainte. Deci, da…, poate exista o asemenea acuzaţie. Problema este că în toate aceste afirmaţii pe care le-am auzit făcute de reprezentanţii comuniştilor nu am auzit nici un exemplu concret. Nici un exemplu care să mă pună într-adevăr pe gînduri.

Mie mi s-a părut acelaşi joc care se întimplă de fiecare dată. Grupuri politice, de o parte şi de alta, care dacă simt că le fuge ceva de sub picioare, încep prin a spune „o, degeaba mergem la alegeri, că ele au fost deja fraudate”.

Europa Liberă: Scrutinul de astazi ar trebui să pună capăt unui impas politic care durează de mai bine de un an şi jumătate. Credeţi că rezultatul acestor alegeri va pune capat acestui impas?

D. Tudoran: Sunt mai multe elemente aici care ar putea să ne dea răspunsul. Unul dintre ele, să nu uităm că practic, „brokerul” politic, formaţiunea care a înclinat balanţa în ultimul timp a fost PDM-ul, unde sunt totuşi nişte oameni care au plecat de la comunişti. Marian Lupu a dat o mare lovitură comuniştilor plecînd în altă parte.

Apoi există această tensiune. Ea poate fi naturală, la nivelul persoanelor, dar nenaturală, neinspirată politic între Ghimpu şi Filat. În momentul în care primul ministru semnează un tratat cu Romania iar preşedintele interimar spune că e neconstituţional, lumea nu mai înţelege foarte uşor ce se întimplă acolo. Un alt element este fireşte, sunt procentajele pe care competitorii le vor obţine. În momentul în care fiecare va ştii sigur de cîte locuri a obţinut, condiţiile discuţiei vor fi altele decît acum. Dacă procentajele vor fi diferite. Iar un alt element rămîne, dacă comuniştii reuşesc să cîştige 53 % şi dacă vor fi cei care vor conduce, ca să spun aşa, jocul reconstrucţiei parlamentare. Deci, e greu de prevăzut în acest moment.

Evident, fiecare din forţele politice majore are mai multe alternative. Îmi închipui că nici unul din candidaţii politici majori nu are în buzunar doar o singură variantă după alegeri. Fiecare are doua-trei variante în funcţie de rezultatul pe care îl vor scoate şi în funcţie de ce le va propune partea cealaltă.

Europa Liberă: Exact. Pentru că de ani buni relaţia putere opoziţie în Republica Moldova rămîne a fi una de ostilitate, dialogul se reduce la atacuri la persoană, nu pe marginea problemelor cu care se confruntă Republica Moldova; şi atunci, cei care fac pronosticuri ce alianţe ar putea să guverneze trebuie să se gîndească.

D. Tudoran: Cred că în acest moment există şanse, aş putea spune aproximativ egale să apară o coaliţie de centru dreapta sau o coaliţie de centru stînga… Totul depinde de rezultatele alegerilor.

Europa Liberă: Dar Dumneavoastră credeţi că rezultatele acestor alegeri ar putea să răspundă la întrebarea „încotro Moldova”? Spre Apus sau spre Răsărit ? Spre Est sau spre Vest?

D. Tudoran: Eu sunt puţin mai sceptic decît alţii cînd vine vorba de acest răspuns. Ideea că li se spune moldovenilor de dimineaţă pînă seara că acestea sunt nişte alegeri cruciale, dacă alegeţi prost, sau greşit, sunteţi pierduţi, mi se pare un mesaj neinspirat. Toate alegerile sunt cruciale pentru o ţară ca Moldova. Şi au fost de la bun început, de după căderea comunismului ca dictatură. De pildă: nu văd cum ar putea comuniştii reveniţi la putere să-şi permită să joace acelaşi joc pe care l-au jucat în trecut, fiindcă condiţiile care îi înconjoară nu mai sunt aceleaşi.

Evident că o coaliţie de centru dreapta ar fi probabil, cel puţin teoretic, mai deschisă mersului pe aceiaşi linie spre Europa, spre Occident, spre valorile democratice decît o guvernare comunistă sau o guvernare cu comuniştii ca piesă centrală şi niste aliaţi tot de stînga. Dar condiţiile de astazi ale Moldovei nu cred că sunt de natură să mai încurajeze nici un fel de cîştigător s-o ia razna fără să plătească foarte repede pentru erorile pe care le face.

Europa Liberă: Poate că aveţi multă dreptate în ceea ce spuneţi, dar scopul partidelor Occidentale de a adera la Uniunea Europeana si eventual la NATO se ciocneşte de relaţiile puternice ale Partidului Comuniştilor cu Rusia. Chiar şi unele partide pro-occidentale sensibile la aceasta problemă încearcă să iniţieze legături cu Moscova direct sau indirect. Alegînd opţiunea spre Vest ei încearcă să-şi stăpînească sentimentele pro-ruse, dar să rupi acest cerc vicios nu e aşa uşor. Astfel, dezbinarea socială persistă în Moldova. În acest sens, ţara rămîne în impas. Ce-i de făcut? – vorba lui Lenin…

D. Tudoran: Nu ştiu ce răspuns aş putea să dau tov. Vladimir Ilici Lenin, problema este alta. Că indiferent de cît de mult încurajează Occidentul eforturile Moldovei de a fi mai deschisă spre valorile de tip democratic occidental, acelaşi Occident este realist şi nu poate uita că există acolo Rusia, că este eternă, este acolo şi că o întoarcere a Moldovei spre valorile occidentale nu se poate face prin acţiuni violent antagonizante ale Moscovei. Este vorba de o construcţie inteligentă, este vorba de un joc de şah şi pentru a coborî aceasta discuţie la nivelul decizional, eu cred că Moldova are, în acest moment o şansă extraordinară avind un vice premier şi un ministru de externe şi al integrării europene ca Iurie Leancă, care, după opinia mea, este un diplomat extraordinar. Sigur, este unul… Lucrurile mari se fac în echipă, nu de unul singur.

Există însă, vreau să spun, şanse ca oameni cu o cunoaştere mai bună a politicii decît erau cei de dinainte să înţeleagă că orice mişcare fundamentală nu se face neapărat prin antagonizarea unei părţi ci, prin încheierea, ca sa spun aşa a unui „tîrg” geopolitic în care toate părţile antrenate sau interesate să vadă că au un anume cîştig.

Europa Liberă: Dar care ar trebui să fie obiectivele viitorului guvern în relaţiile cu Federaţia Rusă?

D. Tudoran: În primul rînd ar trebui să fie acela de a nu uita ca Federaţia Rusă există. Al doilea ar trebui să fie înţelegerea flexibilităţii: cît de mult ar accepta Federaţia Rusă ca Moldova să se întoarcă cu faţa total spre valorile Occidentului. Trei: ar trebui să înţeleagă relaţia din Federaţia Rusă. Ce forţe există acolo, care dintre aceste forţe se sinchisesc foarte mult de o schimbare radicală în Moldova, care se sinchisesc mai puţin, ce fel de partener de discuţie ar putea exista acolo şi nici un caz n-ar fi bun culcatul pe o ureche că dacă a venit Saakaşvili la Chişinău, în felul ăsta Moldova are un sprijin foarte puternic. Deci, este vorba de a cîntări cu foarte mare realism toate elementele care fac parte din joc.

Europa Liberă: Dar vedeţi că atunci cînd se încălzesc, ca sa zic aşa, relaţiile cu Bucureştiul, imediat se răcesc relaţiile dintre Chişinău şi Moscova. Şi aceasta dilemă rămîne pe parcursul multor ani, indiferent ce guvernare vine la putere.

D. Tudoran: Este vorba de felul în care se încălzesc relaţiile între Chişinău şi Bucureşti şi de discursul care este la suprafaţa sau dedesubtul încălzirii acestor relaţii. Nu cred că o încălzire a relaţiilor între Bucureşti şi Chişinău făcută cu înţelepciune poate antagoniza, poate enerva Moscova de fiecare dată. Există o problemă a discursului şi ea există de mult. Ce spune Chişinăul, ce spune Bucureştiul, ce înţeleg ele prin această încălzire.

Sigur că Moscova n-are cum privi liniştită nici un moment o apropiere foarte mare între Bucureşti şi Chişinău. Dar nu cred că toată lumea la Moscova crede, îl ia în serios pe Voronin că de fiecare dată cînd aceste relaţii între Bucureşti şi Chişinău se îmbunătăţesc, este vorba de alipirea Moldovei la Romania. Cred că povestea asta este de mult fanată, este de mult decartată. Nu se mai sperie Moscova de fiecare dată de lucrul ăsta.

Europa Liberă: Credeţi ca PRM va rămîne cu domnul Voronin în frunte, după alegeri ? Indiferent de ce rezultate va obţine aceasta formaţiune?

D. Tudoran: Nu ştiu. Nu cunosc foarte bine în acest moment situaţia din sînul PCRM, dar nu văd, eu unul nu văd o persoană care sa-l poată înlocui pe Vladimir Voronin foarte uşor. Dacă însă, la nivelul oamenilor mai tineri care înţeleg că este nevoie în primul rînd de un alt comportament al unui lider, care înţeleg că inflexibilitatea violentă deseori în limbaj pe care o practică Vladimir Voronin nu aduce o imagine bună partidului… Ştim bine cu toţi că sunt cîţiva lideri în PCRM care explică că acest partid nu mai este astazi un partid comunist „per se” ci este mai degrabă un partid socialist, cu privirea spre Europa.

Acolo este iarăşi vorba de o luptă între generaţii, între mentalităţi. Dacă partidul va considera că prezenţa lui Vladimir Voronin a eşuat, că Voronin şi-a făcut datoria, că atras partidul după el pentru anii în care a putut să o facă, iar acum e nevoie de altceva, s-ar putea sa-l vedem pe Voronin înlocuit. Însă fără această masă critică în sînul partidului care să poată veni cu o altă propunere, e greu de crezut că un om cu puterea şi cu stapînirea infrastructurii partidului pe care o are Voronin, va pleca foarte repede…

Europa Liberă: Mulţumim foarte mult. Am discutat cu scriitorul, ziaristul şi analistul politic Dorin Tudoran de la Washington.

 
Text apărut cu acordul Europa Liberă.

Autor

  • Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timişoara). Absolvent al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română a Universităţii din Bucureşti, promoţia 1968. Este director al programului Democracy Fellows la World Learning, Washington, DC, Statele Unite. Cărţi de poezie: Mic tratat de glorie (1973), Cîntec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură (1977), Uneori, plutirea (1977), Respiraţie artificială (1978), Pasaj de pietoni (1978), Semne particulare (antologie, 1979), De bună voie, autobiografia mea (1986), Ultimul turnir (antologie, 1992), Opţional Future (1988), Viitorul Facultativ/Optional Future (1999), Tînărul Ulise (antologie, Polirom, 2000). Cărţi de publicistică: Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu, 1976), Biografia debuturilor (1978), Nostalgii intacte (1982), Adaptarea la realitate (1982), Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (traducere şi prefaţă de Vladimir Tismăneanu, 1988), Onoarea de a înţelege (antologie, 1998), Kakistokratia (1998), Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare (Polirom, 2006). Pentru cărţile sale, autorul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1973, 1977, 1998), Marele Premiu al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti – ASPRO (1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1998), Premiul revistei Cuvîntul – „Superlativele anului” (1998). De asemenea, i s-au decernat Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1992) si Premiul ALA (2001). In anul 2010, a fost distins cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

    View all posts

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole