TEMA: Unde sunt liberalii?
Nu doar cele mai recente două măsuri conservatoare de reconfigurare a statului (legea educației, respectiv cea a sănătății) dar întreaga tranziție post-comunistă par a înregistra de fapt eșecul coagulării unor voci și mișcări liberale în spațiul public autohton. Acest lucru poate apărea la prima vedere surprinzător deoarece carierele publice ale așa-zișilor intelectuali dizidenți au fost legitimitate prin invocarea tradiției liberale, atît ca antidot la comunism cât și ca principiu de reorganizare în perioada post-1989. Judecând din perspectiva de azi, acest proiect ar fi un adevărat eșec, dacă într-adevăr s-ar fi avut în vedere punerea sa în practica. În mainstreamul politic și cultural autohton, în schimb, a predominant neoliberalismul ca ideologie hegemonică a tranziției, care, începând cu 2004, a făcut posibilă articularea unui program neoconservator și populist din ce în ce mai autoritar și agresiv, deja prezent anterior, în diferite forme, în mediul cultural și intelectual. Evident, această traiectorie politică, culturală și ideologică a fost posibilă și datorită absenței unei mișcări de stânga concertate, dincolo de acțiunea meritorie a unor anumite grupuri disparate. Însă exact această obsesie cu stânga și lipsa acesteia în peisajul post-89 (încurajată în principal de grupuri conservatoare ce vizau demonizarea sa) a contribuit poate la lipsa unei dezbateri mai ample și totodată mai semnificative în contextul regional post-89, anume despre liberalismul românesc post-89.
Unde au fost liberalii când milioane de oameni râmâneau fără slujbă în urma privatizărilor din ultimii 20 de ani? Unde sunt liberalii astăzi, când forțele conservatoare aflate la putere trebuie oprite din demantelarea ultimelor rămășițe ale unui stat pentru toți cetățenii? Unde au dispărut aproape toţi liberalii timp de ani de zile după lansarea Raportului Tismăneanu, raport ce călca în picioare valori pe care liberalimul le consideră fondatoare, precum luciditatea, moderaţia şi spiritul critic, şi monta o operaţiune de propagandă recurgînd la metode clasice de cenzură, manipulare şi dezinformare? Unde au dispărut cei mai mulţi liberali timp de ani de zile de la instalarea derivei autoritare a regimului actual, însoţită de abuzuri grave împotriva unei nesfîrşite serii de drepturi individuale? De ce a fost nevoie să treacă ani de zile, iar conflictul să devină cumva “personal” pentru ca un anumit număr de liberali să îşi facă în sfîrşit auzită vocea?
Desigur, trebuie spus încă o dată că aceste situații nu sînt specifice doar contextului local (Ungaria, Bulgaria și Cehia fiind cazuri comparabile), și totodată nu sînt valabile tout court: o serie de grupuri și figuri individuale și-au asumat în mod practic o perspectivă liberală clasică, cu riscul marginalizării.
CriticAtac vă invită la o dezbatere pe tema traiectoriei istorice a liberalismului românesc. În acest moment miza pare a fi una dublă: pe de o parte una teoretică și istorică, de înțelegerea a tipului de liberalism românesc în long duree, pornind din a doua jumătate a secolului 19 până la relația acestuia cu neoliberalismul tranziției, pe de alta una practică și politică: de identificare a unui nucleu de valori și persoane liberale ce pot fi ulterior mobilizate în vederea unei alianțe mai la stânga, ca alternativă și răspuns, la actuala configuare de forțe din spațiul public.
Textele temei:
- Unde sînt liberalii? / de Zoe Petre
- Unde ne sînt liberalii? / de Liviu Antonesei
- Note pentru memoriile unui utopist / de Ion Vianu
- Unde sunt liberalii? / de Sorin Cucerai
- Care liberalism? Mai este acesta un liberalism? / de Aurelian Giugal
- Statul – un rău necesar? / de Alexandru Mamina
- Ambivalenţa liberalismului: politică şi ideologie în România contemporană / de Andrei State
- Revolta liberalilor de mucava / de Aurelian Giugal