TEMA: Noul proletariat
Muncitorul lui Chaplin, plin de ticuri induse de angrenajul industrial, pare să fi dispărut în epoca noastră plină de gulere albe. Zizek observa că în filmele de azi fabricile sunt inexistente – exceptând filmele cu Bond în care, aseptice şi golite de orice urmă a muncitorilor, sunt destinate unor explozii glorioase.
Proletariatul, acel proletariat care în opera lui Karl Marx (dar și în realitate!) juca rolul de subiect al istoriei, este în postmarxismele recente un subiect aproape uitat. Stânga s-a reorientat către minorități, către discriminați (pe motive de rasă, de orientare sexuală, de Lume a Treia ș.a.) și către imigranți. Altfel zis, „subiectul istoriei” s-a transformat în ceea ce Alain Badiou numește cu dispreț „subansambluri”. Altfel zis, pumnul s-a transformat în palmă sau, chiar mai rău, în cinci degete.
Cât de corectă e afirmația că noua stângă a „subansamblurilor” trădează marxismul originar?
Își mai poate recăpăta proletariatul – în măsura în care mai există un astfel de personaj colectiv sau o astfel de categorie – vechiul rol? Dacă nu, cine poate prelua rolul jucat cândva de vechiul proletariat? Cine este noul proletariat?
Textele temei:
- Gică de la sculărie şi Angela merg mai departe /de Ovidiu Tichindeleanu
- Muncitorul. Sindromuri bipolare / de G.M.Tamas
- Proletarul: glorie şi duzină / de Cristina Balinte
- Dezmoşteniţi din toate ţările… / de Alex. Cistelecan
- Irenismul ambiant / de Dan Ungureanu
- Despre mahalalele globale: un nou proletariat? / de Slavoj Zizek
- Look Back in Anger / de Mihaela Grancea
- Proletarul astăzi… continuare, transformare, reînnoire, destin? /de Claude Karnoouh
- Experiența vieții de uzină (Marsilia, 1941–1942) / de Simone Weil
Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România 
Opiniile exprimate de autori nu reprezintă cu necesitate poziţia FES