Suntem în plin proces de Reformă a educației. O nouă lege a educației se pregătește. Toți cei implicați în sistemul educativ – de la părinți la copii și profesori – vedem cum sistemul educațional la toate nivelurile lui e în plină descompunere. Chiar și elementul lui central de ascensor social care cândva oferea o minimă șansă celor născuți în medii defavorizate astăzi este pus sub o imensă presiune.
Bugetul alocat educației este mult prea mic, iar asta afectează nu doar infrastructura cât mai ales calitatea grupului profesoral. Vedem cum zone întregi, precum cea rurală sunt abandonate și calitatea actului didactic scade nepermis de mult. Vedem cum imense pături sociale abandonează din cauza sărăciei sistemul educațional mult prea devreme. Vedem cum, pe de altă parte, părinții din mediul urban și clasa de mijloc preiau asupra lor actul educațional plătind ore suplimentare, producând astfel adevărate mecanisme de înlocuire a sistemului oficial de educație și alimentând o inegalitate constantă.
Mai este astăzi educația un ascensor social? Care sunt problemele majore cu care se confruntă sistemul de educație și crizele prin care trece la noi? Care sunt cauzele abandonului și a inegalității produse de sistem? Ce trebuie să schimbăm pentru a crește calitatea actului educațional?
CriticAtac în colaborare cu Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) își propune să publicarea unui dosar tematic cu articole pe tema educației, care să vină cu o perspectivă progresistă asupra subiectului, sugerând soluții și direcții de schimbare.
Tema: Educația – mai e un ascensor social?
Texte:
Învățămîntul ca ascensor social – experiența unui profesor – Dan Ungureanu
Despre educație, din nou – Maria Cernat
Despre inegalitate şi reproducere socială în învăţământul românesc Vasile Ernu în dialog cu Sebastian Ţoc
—–
Opiniile exprimate în articolele din cadrul acestei secțiuni aparțin autorilor și nu reprezintă cu necesitate poziția Friedrich-Ebert-Stiftung România.
