TEMA: De ce un Muzeu al Comunismului?
Dosar realizat în colaborare cu protokoll.ro
Într-o conferinţă despre viitorul comunismului, Alex Callinicos a mărturist că visează uneori la un muzeu al capitalismului. De ce? Pentru că ar însemna că acesta, capitalismul, ar fi deja istorie, şi că am trăi deja în comunism. Sigur, glumele intelectualilor de stânga globali par că au din ce în ce mai puţin haz, mai ales când sunt produse în circuitul închis al conferinţelor cu plată. Lucrurile nu stau mai bine nici în cazul intelectualilor de dreapta locali. Teodor Baconschi (teoretic Ministrul de Externe al României) a anunţat intenţia PDL de a susţine înfiinţarea unui Muzeu al Totalitarismului, adică de fapt a mult visatului Muzeu al Comunismului pe care îl au toate ţările fost-socialiste, numai noi nu, după cum a fost formulat vreme de aproape un deceniu aceast punct pe agenda anti-comunismului autohton. Poanta aici care ar fi: un Muzeu al Comunismului ar însemna că trăim deja în capitalism şi democraţie? Nici această glumă nu are haz, mai ales în contextul local în care vorbeşte domnul Baconski.
Este deja limpede că Muzeul (sub orice denumire va fi lansat), nu este nimic mai mult decât un nou produs deja expirat al anti-comunismului local, anti-comunism complet discreditat atât de propriile sale abordări şi poziţii ideologice, şi, mai ales, de subsumarea sa totală la fundamentarea ideologică a unui proiect politic falimentar şi opresiv. Reorganizarea instituţională adiacentă acestui demers (urmînd manevrei politice anterioare de înfiinţare a IICCMER) dovedeşte încă o dată natura strict politică şi de putere a întregului plan. Altfel spus, este limpede, şi totodată nesemnificativ, faptul că ideea unui Muzeu apare în siajul condamnării comunismului prin Raportul Tismăneanu şi a înfiinţării IICCMER ca instituţionalizare a concluziilor Raportului – logica hegemonică a anti-comunismului este aceeaşi.
În locul unei confruntări directe cu fantasmele instituţionale ale anti-comunismului, CriticAtac vă invită la o reflecţie comună împotriva procesului mai amplu de muzeificare: adică al procesului general de evacuare a gândirii istorice şi conştiinţei temporale în favoarea expunerii pedagogice, lineare, abstracte, impusă ierarhic. Altfel spus, vă invităm la o încercare de a gândi procesul de anihilare a timpului prin spaţiu atât ca fenomen global (vezi obsesia expunerilor şi reprezentărilor), cât mai ales ca strategie predilectă a anti-comunismului local de a anihila istoria efectivă, reală şi complexă a comunismului printr-o dublă strategie de memorializare şi muzeificare. Nu ne propunem doar o discuţie despre muzeu ca instituţie ca atare (deşi aceasta nu este descurajată), cât mai ales o analiză a practicilor ce produc efecte de muzeu: tăieturi aleatorii în timp şi în istorie, recombinate apoi după o logică particulară şi de putere. În cazul concret local, muzeificare comunismului a început cu mult înainte existenţei unui muzeu efectiv, în momentul în care discursul anti-comunist a operat propria selecţie interesată în istoria regimului comunist şi ignorînd restul. Cum se mai poate face o abordare cu adevărat istorică a acelei perioade, cum se poate depăşi acest moment al meorializării, victimizării şi moralizării specific anti-comunismului, cum se mai poate da glas unor experienţe concrete care fie au fost uitate, fie au fost suprimate, sunt doar câteva teme pe care acest dosar doreşte să le aducă în discuţie.
Un muzeu alternativ al comunismului?
Trimiteţi pe facebook.com/criticatac (sau pe criticatac.ro@gmail.com ) imagini, texte, documente pentru un Muzeu Alternativ
Vă facem o invitaţie mai jucăuşă – dar care ar putea avea un rol critic real: să colectăm prin intermediul CriticAtac imagini, obiecte, momente care vi se par vitale pentru epocile Dej-Ceauşescu. Pot fi fotografii, documente sau cărţi ale epocii scanate, pagini sugestive, evenimente uitate, discursuri importante, figuri istorice interesante, articole de ziar sau de revistă. Începem să adunăm imagini ale epocii 1945- 1989 prin emailul redactiei noastre criticatac.ro@gmail.com sau pe www.facebook.com/criticatac.
Căutaţi prin case, strazi, biblioteci sau pe unde mai aveţi drum şi trimiteţi o imagine reprezentativă pentru România de acum 20-60 de ani (adăugaţi eventual şi o mică legendă alături). Vă mulţumim!
Textele temei:
- Muzeul comunismului: povestea celor din Primăverii spusă celor din Ferentari? / de Vasile Ernu
- Muzeul Comunismului sau Muzeul Dictaturilor? Critica tendinţelor hegemonice în interpretarea trecutului / de Florin Abraham
- Muzeul comunismului, dincolo de bine şi rău / de Vintila Mihailescu
- Muzeul Comunismului – de la investigare la reenactment porno / de Igor Mocanu
- Anchetă despre înființarea în România a unui Muzeu al Dictaturii (I)
- Anchetă despre înființarea în România a unui Muzeu al Dictaturii (II)
- Muzeul comunismului sau un bungee jumping nostalgic/de Alexandru Matei
- Un muzeu pentru hipsteri / de Florin Poenaru
- Muzeul ca blazon: de la neolitic la postlitic /de Claude Karnoouh
- În ghetele comunismului. Despre critica discursului postcomunist* / de Boris Buden
- Monumentul unei victorii imposibile / de Ovidiu Gherasim-Proca
- Atenţie la exponate! sunt încă în viaţă / de Ioana Vrabiescu