TEMA: Cît de anti-americani sîntem?
Articole ale unor ziarişti, politicieni sau intelectuali conectaţi direct sau indirect cu puterea politică românească au ieşit concertat cu o poziţie care înfierează orice formă de antiamericanism calificîndu-l “antiumanist”, antisemit, teorist. Statele Unite depăşesc mult în idealizare ţări sau politici din spaţiul european (care, după aceeaşi comentatori, încă păstrează urme de “comunism” şi stîngism periculos prin politici sociale ferme). Agresivitatea comentatorilor proamericani depăşeşte limite atinse în situaţii mult mai încordate (Serbia). Iar dacă telegramele wikileaks au avut un rol a fost acela de a scoate la iveală proamericanismul (orientat către zona radical conservatoare, avînd familia Bush drept far călăuzitor) ca politică de stat, ca idee unică de abordare a situaţiilor critice de orice natură, politică sau socială. Cum aţi răspunde unei astfel de agresivităţi? Sîntem proamericani sau antiamericani? Se mai poate pune problema în astfel de termeni? Care sînt rădăcinile acestei politici agresiv proamericane? De ce nu au aceeaşi forţă modelele europene? Participarea în războiul din Irak a trecut “nedezbătută” în spaţiul public românesc. Cum explicăm o astfel de apatie în ce priveşte politica noastră externă?
Textele temei:
- Dosarele Guantánamo / de David Leigh, James Ball, Ian Cobain și Jason Burke
- Visul american și fenomenologia sa hollywoodiană / de Alex. Cistelecan
- BUN VENIT ÎN DEŞERTUL REALULUI! / de Slavoj Zizek
- America… America… Un răspuns lui V. Tismăneanu / de Claude Karnoouh
- Societatea perfectă: Europa vs America / de Tony Judt
- idiocy@congress.us / de Dorin Tudoran