Vasile Ernu discută cu Aurel Curdov – Secretar General al Sindicatului Naţional Tehnic TAROM.
Ştire la DIGI 24: “Proiect de buget. Bonusuri de peste jumătate de milion de euro pentru angajații TAROM. Mare parte din aceşti bani ar putea ajunge la managementul privat, ales pe bani grei ca să pună pe picioare compania aeriană de stat, care în continuare este neprofitabilă. Bonusuri ar putea primi şi angajaţii aeroporturilor bucureştene, de 4 milioane de euro.”
Citim în presă că avem un nou “Proiect de buget. Bonusuri de peste jumătate de milion de euro pentru angajații TAROM”. Cine propune acest proiect? Şi ce înseamnă el?
Bugetul este propus de companie. Problema bonusurilor pentru angajaţi apare în buget pentru că fostul Consiliul de Administraţie (CA), demis, se consideră discriminat. Dacă era sau nu discriminat cred că cel mai bine ar vorbi oamenii care au fost conduşi de respectivii şefi. Cei din CA au luat şi au propus nişte decizii foarte controversate. De la renunţarea contractului cu avionul VIP până la propunerea ca pentru o zugraveală a unei clădiri a TAROM, să concesionam pe vreo 25 ani un teren (aprox. 2ha) ce îl avem în faţa aeroportului, firmei cu zugraveală….
Spune-mi te rog care este situaţia economică de la Tarom în aceast moment? Cum a evoluat ea în ultimii ani?
TAROM a căzut pradă unor şmecheri. În anul 2008 am închiriat la preţuri cu mult peste preţul pieţii 3 avioane Boeing 737-800 de la compania Air Berlin. Astfel Air Berlin a ieşit din criză şi a intrat TAROM. De atunci încercăm să ne revenim, dar acest lucru se face greu deoarece România nu are o populaţie care să îşi permită luxul unor vacanţe de cel puţin 2 ori pe an. De asemenea, populaţia nu are veniturile necesare deplasării cu avionul. Şi CFR a ajuns un lux pe distanțe mai mari. Soluția pentru TAROM este să rămână unit şi să presteze tot ce poate către clienţii străini din branşă. Acum mai e o problemă delicată: lipsa de personal calificat. S-a vrut să se ajungă în această situaţie. Nu s-a dat nici o şansă tinerei generaţii să înveţe o meserie calificată în acest domeniu, să aibe un loc de muncă decent. Am tot mai mult senzaţia că “aliaţii” României ne vor şi fără companie aeriană naţională, probabil că ei consideră că un low cost ar fi suficient. Sau nici măcar atât dacă se poate….
Dar situaţia managerială?
Managerial nu stăm bine. Managerul a luat nişte decizii greu de înţeles. În condiţiile în care salariile în companie sunt aceleaşi de mai bine de 6 ani iar în unele locuri de muncă oameni au cedat pe perioada determinată anumite drepturi, dumnealui şi CA-ul demis au angajat 6 persoane cu salarii exorbitante cuprinse între 8500 lei si 17500 lei. Normal că toată compania a luat foc. Acum vor să impună o grilă de salarizare făcută după standard bancar. Problema e că noi suntem companie de aviaţie, nu bancă. Coloana vertebrală a unei companii de aviaţie o reprezintă personalul aeronautic aşa cum e descris în Codul Aerian. Adică personalul navigant şi personalul tehnic nenavigant. Aş vrea să văd mai multă luptă pentru viitorul şi bunul mers al companiei şi al oamenilor ei în general. Aş vrea să văd anumite rezultate din renegocieri de contracte. Situaţia nu e confortabilă, dar cel mai mult deranjează noii veniţi instalaţi pe super salarii care n-au nici o treabă cu aviaţia şi consideră că totul li se cuvine. Sacrificiul pe care l-au făcut și îl fac restul personalului nu contează. Această sfidare cred că face mult rău companiei….
Unde se vor duce aceşti bani în caz că proiectul de buget ar trece? La aviatori, la oamenii care au un grad mai mare de responsabilităţi sau, ca de obicei, în “managmentul privat”?
Probabil nu se vor duce nicăieri sau se vor duce la cei demişi. Consider că e nedrept ce se întamplă. Ca să-şi acopere salariile şi bonusurile, fostul CA avea în gând disponibilizarea a 400 de oameni din companie. Era un calcul cinic care ar fi acoperit respectivele costuri.
Acest proiect de buget oare nu vine să compenseze clientela politică? Sau vine ca rezultat, ca o continuitate a ordonanei de urgenţă 109 / 2011, cea cu “managmentul privat”?
Este o continuitate a OUG 109 / 2011. Bănuiesc că este dovada că TAROM e de bună credinţă față de cei care i-au vrut răul…..
A popos, cum vezi tu această ordonanţă de urgenţă 109 / 2011 “privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice”?
OUG 109 / 2011 este nefucţională. Nu poţi să ai ministerul patron şi să îi spui să nu se mai intereseze de ce se întâmplă acolo. Adică nu poţi să numeşti nişte “mici Dumnezei” în companiile astea. Toţi managerii şi membrii CA numiţi prin OUG 109 / 2011 consideră că ei nu trebuie să dea socoteală nimănui. Ministerul de resort se ascunde în spatele ordonanţei dacă sindicatele sau cineva reclamă vreun abuz. Nu e în regulă, până la urmă ministerul e patronul iar salariaţii sunt cei care muncesc acolo. Ăştia numiţi în CA nu au adus un leu aport la respectiva întreprindere. Nu îi doare dacă ea mai există sau nu, nu îi doare de păstrarea locurilor de muncă, puţin le pasă ce se întâmplă cu firma după ce şi-au terminat mandatul. I-aş plăti cu salariul mediu pe companie. As fi dispus să plătesc bonusurile, dar după o perioadă de minim 2 – 3 ani de la terminarea mandatului dacă obiectivele au fost atinse şi păstrate în această perioadă. Abia atunci încep să se cristalizeze cu adevărat intenţiile managerilor.
Ce ar mai fi de spus?
Ar fi de salutat faptul că începând cu 2014, sindicatele sunt invitate ca observatori la şedintele Consiliului de Administratie. E un început….