Ieri am fost cum vă spuneam la Dragoş Ghiţulete, la emisiunea de la prînz de pe Radio România Actualităţi. Invitaţi au mai fost Vasile Dâncu şi Theodor Stolojan, prin telefon. Vroiam neapărat să vă reproduc aici nişte cuvinte mai stranii spuse de Stolojan.
Îmi place să fac arheologie în discursuri şi să scot la iveală urme de dinamită în tipi care se pretind ultra-democratici. Pentru Stolojan, democraţia e cumva o frînă a deciziilor anticriză şi o scuză. Pe de o parte, spun Stolojan şi ai săi, capitalism fără democraţie nu există (o aberaţie deja evidentă); de cealaltă parte, crizele produse de capitalism trebuie rezolvate nedemocratic. Am scos mai mult, ca să nu se spună că am manipulat contextul.
Aşadar, moderatorul îl întreabă pe Stolojan ce părere are despre neputinţa statului în faţa crizei majore pe care o trăim. Iată răspunsul europarlamentarului:
“Putem discuta pe mai multe planuri. În mod evident, orice guvernare politică care ajunge în parlament cu propuneri iese cu un rezultat suboptimal pentru că întotdeauna cea mai bună soluţie, ea trebuie să ajungă pînă la urmă la un compromis al diferitelor forţe politice.
Să ne amintim de exemplu cînd s-a discutat despre restructurarea sistemului de pensii, evident ajuns la un nivel de aberaţii în România, s-a mers pînă la un punct în care la un moment dat Curtea Constituţională sau Înalta Curte de Casaţie, nu mai reţin, care a zis: dom’le, e bine ce faceţi dar pînă la noi, noi nu intrăm în treaba asta. Se discută acum despre reîmpărţirea administrativă a ţării, care este importantă. Avem un partid UDMR care spune, dom’le nu e prioritatea noastră. Fără voturile acestui partid nu se poate face. Deci pierdem în continuare încă ani buni ca să ajungem la o înţelegere la care au ajuns polonezii că ne trebuie o altă împărţire administrativ-teritorială a ţării.
V-am dat aceste exemple pentru a înţelege că într-o democraţie, dacă vrei să respecţi principiile democraţiei, rezultatul este de regulă suboptimal. Uitaţi-vă ce se întîmplă în SUA, în această luptă dintre americani şi democraţi care la un moment dat paralizează rezolvarea problemelor pe care le are SUA.
Deci avem acest plan al discuţiilor. Ştim că trebuie făcut asta, dar nu putem pentru că ştim că nu putem armoniza interesele la nivelul parlamentului ca să nu vorbim chiar la nivelul unei coaliţii de guvernare formată din mai multe partide. Pe de altă parte, nici o reformă nu poate fi impusă din afară, atunci cînd priveşte în special transformarea profundă a unor sisteme sociale, indiferent cît doreţşte Comisia Europeană, cît doreşte FMI, pînă nu găsim forţa interioară pentru a transforma justiţia română în ceea ce trebuie să fie.”
Avem mai sus o declaraţie memorabil de sinceră din zona gîndire periculoasă “de business”. Inferenţa periculoasă e următoarea: capitalismul produce crize pe care noi trebuie să le rezolvăm – din păcate, ca să fim eficienţi, ar trebui să mai suspendăm din democraţie sau să avem răbadare.
Iată şi declaraţia despre Isărescu. Guvernatorul le atrăgea ieri atenţia politicienilor că vin electoralele şi vor fi tentaţi să cheltuie bani publici, dar Stolojan îi aminteşte că în campania din 2000 făcea şi el promisiuni greu de acoperit:
“Domnul Isărescu ar trebui să-şi amintească anul 2000 cînd concura la preşedinţia România şi cînd mergea prin ţară şi promitea regiuni de dezvoltare cu regim special, cum se purta atunci, deci treaba nu e străină nici pentru domnul Isărescu, iar problema care se pune este dacă într-adevăr românia a reuşit să depăşească aceste ruperi de ritm care se produc în anul electoral.”
În curînd veţi putea accesa pe site-ul RRA înregistrarea, ei stochează cam tot, fie pe rra.ro, fie pe politicaromaneasca.ro.