Stimate inamic! Ai clasificat ca gunoi – deoarece “junk” e gunoi, nu “mizerie” – datoria și capacitatea de finanțare a împrumuturilor de stat maghiare. Conform ‘Magyar Nemzet’ “Moody’s ne-a clasificat patria ca ‘mizerie’ (corect: gunoi).” Patria? Adică pe Arany János? Biserica din Ják? Centrul din Pécs? Pe Béla Bartók ? Pe György Lukács? Pe Mándy? Pe Bodor Ádám? Portul din Csepel?
Nu, drag inamic, doar obligațiunile. Oricît de neplăcute ar fi consecințele acestei evaluări toată lumea știe că “ratingul de țară” e o înșelătorie. Aceste agenții de rating sunt cele care au acordat cele mai înalte clasificări corporației Lehman Brothers cu două zile înainte de cel mai răsunător crah din istoria financiară. Un alt lucru pe care îl știe toată lumea, pînă și cei mai ortodocși evaluatori ai economiei, e că la marginile Europei toate statele (chiar și Marea Britanie) se află în dezechilibru, în timp ce la centru nu; la periferie – în vest, sud, est – deficitul bugetar și datoriile de stat sunt ridicate și practic așa au stat lucrurile întotdeauna. Toată această agitație e complet irațională – tot acest sistem nenorocit e complet irațional.
Stimate inamic – mai ții minte? – acum cîteva luni îi numeai leneși, indolenți pe greci, ei erau cei care se bronzau elegant sub binecuvîntatul soare, în timp ce așteaptau de la noi să le plătim nota de la cafenea (atunci cînd ți se pare că ai niște bani te simți întotdeauna foarte alb). Dar cînd tu ești cel lovit în moalele capului de către tsunamiul hipercapitalist începi să urăști occidentul (și te bronzezi brusc). Iar dacă nu începi să urăști occidentul atunci ceri capul guvernanților pe jumătate nebuni, pentru că ai preconizat că dacă guvernul nu îți ia ultimul ban din buzunar și acoperișul de deasupra capului atunci se opune civilizației, de la Platon încoace și înapoi. De o mie de ani încoace nu e nimic în cultura compatrioților noștri ce să nu fi fost occidental, Occidentul e totuși – încă – supraego sau baubau urlător. Dar poți să îl și disprețuiești, deoarece zilele acestea imporți doar kitsch, fațade, spoială de cultură, pseudoștiință, superstiții și prost gust, iar după tragi concluzia că nu e nimic mai mult acolo.
Stimate inamic! Tu continui să te uiți la est-europeni de parcă destinul, neșansa cultural-geopolitică i-ar fi condamnat la salarii mici, prețuri și impozite ridicate, iar dacă își exprimă nemulțumirea cu siguranță e pentru că au fost aduși sub influența unei clici politice; nu e suficient ca acești Untermenschen/sub-oameni nu sunt dornici să facă foame și frig, mai vor și telefoane deștepte, internet în bandă largă, muzică de cameră, șampon și traduceri bune, iar acestea, știm bine, se cuvin doar locuitorilor de pe țărmuri atlantice și nord-mediteraneene, dacă sunt suficient de albi. „Est-europenii nu au tradiții democratice,” sunt „anti-piață,” să crape așadar. Nu te-ai plictisit?
Stimate inamic! Ai fost foarte mulțumit de tine atunci cînd global, dictaturile militar-naționaliste au fost răsturnate de cei pe care îi considerai mase antidemocratice dar pe care i-ai întîmpinat cu urale, iar în bucuria-ți ai început să tragi în stînga și-n dreapta din aparate de zbor automate – în timp ce susții din toată inima teocrațiile deșertice sîngeros-zdrobitoare, pentru că e nevoie de petrol pentru zombiautoturisme, în care așezat confortabil te îndoiești voios de încălzirea globală, de efectul de seră, toate acestea nefiind nimic altceva decît expresia corectitudinii politice.
Stimată Autoritate Națională pentru Energie Atomică! Stimate Institut de Sănătate Publică! Stimat Organ Regional al Biroului Guvernamental pentru Sănătate Socială! Stimate Institut Național de Cercetări în Radiobiologie și Radioigienă! Stimate Inspectorat al Dunării de Mijloc pentru Protecția Mediului, Conservare Naturală și Gestionarea Apelor! Stimată Academie Maghiară de Științe! Faptul că în Csillebérc la Institutul pentru Izotopi SRL dă pe afară Fukusima, precum mirosul de bălegar, e pentru voi un chilipir, o nimica toată, pentru că plafonul de risc stabilit de către voi, de cîteva ori peste gradul de risc real, nu e depășit, chiar dacă tenișii micilor pionieri din împrejurimi fac contoarele Geiger-Müller să pulseze dement. Copiii maghiari nu sunt atinși de asta, nu există aici în Csillebérc nici un fel de fukușimă, hiroșimă sau gripă aviară.
Drag inamic! Nu vrei să înțelegi porumbelule, suflețelule că dacă salariile și veniturile reale sunt atît de joase, atunci consumul poate fi susținut doar de către stat, iar din moment ce contribuabilii nu mai rezistă, doar de către bănci – poate fi finanțat doar prin credite, iar dacă nu e consum, nu e profit, și atunci ce se va alege de tine? Cum se transformă datoriile în evacuări, și cum se ajunge la creștere economică prin evacuări și tăierea gazului, poți să-mi spui, trandafirașule?
Stimate bun inamic! Dacă scazi salariile și pensiile, elimini locurile de muncă, nu le permiți copiilor săraci să meargă la școală, strivești universitățile și ÎN ACELAȘI TIMP suspenzi ajutorul de șomaj, DAR TOTODATĂ în teama ta de revoluție nu vrei să lași mulțimea să crape de foame, ATUNCI nu poți face altceva decît să crești datoria de stat. E evident și pentru un copil că dacă nu există producție și consum (ceea ce tu numești „cerere agregată”), atunci concetățenii trebuie susținuți de către stat, de pretinșii reprezentanți ai comunității. Dar, dacă mă întrebi pe mine, cu un deficit atît de scăzut ca țintă e imposibil.
Stimate inamic! Visezi la un imperiu de o mie de ani, e un gînd confortabil acesta, are susținători și patină, dar lucrurile nu vor merge așa. Legi mîinile fiecărui viitor guvern. Ți-ai însărcinat funcționarii dresați cu administrarea instituțiilor publice pe zeci de ani. Ți-ai înscris în constituție toate idiosincraziile. Searbădă ți-ai făcut domnia tot pe zeci de ani și prin noua lege electorală. Societatea civilă îți mănîncă din palmă fără ca societatea civilă să aibă ceva de spus. Biroul tău de presă produce știrile – și cele despre adversarii tăi. Ai făcut imposibilă greva. Ai făcut imposibil referendumul. Îi ameninți cu procese pe cei care îndrăznesc să scîncească, îi ierți cu procese pe alții, nu cumva să scîncească . Nu ai auzit trîmbițate crezurile sentimentale ale înțelepciunii politice, conform cărora „buna guvernare”, cea la care ții atît de mult, lasă mereu o IEȘIRE DE URGENȚĂ opozanților? Ce vrei de la cei pe care îi împingi într-un colț? La ce te aștepți din partea celor pe care îi condamni la moarte prin înfometare, simbolic sau concret? Nu vezi că împingi Ungaria înspre haos sîngeros? Nu simți că doar temporar poți să dai vina pe capitalul internațional, în special pe cel occidental pentru sărăcie și oprimare, capital al cărui salariat, fie el și nemulțumit, ești și tu? Nu bănuiești că s-ar putea să vină peste tine o lume urîtă? Cu toate acestea eu nu vreau să suferi. Eu aș prefera dacă o societate egalitară și justă s-ar putea naște fără a i se da nimănui în cap – dar dacă mulți suferă datorită schimbării, unde mai e egalitatea și justețea?
Stimate inamic! Susții că prosperitatea ne pîndește, trebuie doar ca trupele tale paramilitare să mărșăluiască în sus și-n jos mai des decît oricînd, abundența ne așteaptă după colț, să închidem doar homosexualii și țiganii, să scăpăm cumva de evrei, comuniști și liberali. Toate acestea au mai fost încercate și dacă nu au adus prosperitate, treceri sub tăcere cu siguranță da. Dar și asta e posibil doar dacă ai războiul la îndemînă. Doar cu alimentarea suferinței nu se poate guverna, vezi cele menționate anterior.
Stimate inamic! Ai fost dintotdeauna cizelat, chiar și acum gramatica ți se alterează lent. Nu suporți vulgaritatea puterii și – cu drepturi depline – soliciți susținerea și finanțarea de stat, obiectivă, imparțială, calificată, pînă și pentru nonconformismul și avangarda de atelier mărunt; formarea de comisii profesionale ale celor cointeresați și așa mai departe. Simultan tu, dezinteresat, autodistructiv, un naiv altruist – preamărești cu exaltare retragerea statului, o nemiloasă să-o-vindem-și-pe-bunica piață, și ÎN ACELAȘI TIMP soliciți compasiunea comunității, discriminarea pozitivă a celor răniți, camere calde pentru cei fără adăpost, adăpost pentru cei ce nu-și găsesc locul, o vorbă bună pentru cei obosiți, pentru cei triști, pentru cei fără de speranță. Da, desigur, dar atunci din ce? Dacă mă auzi vorbind despre anti-capitalism întorci capul. Bine ai sosit, îi spui FMI-ului, care îți ia nu doar premiile Kossuth și Munkácsy ci și izmenele de pe tine. E vai de tine dacă prejudecățile tale se se vor impune.
Stimate inamic! Din nou te-ai descurcat foarte bine cu inamicii tăi. Sindicatele cer să negocieze, să negocieze, se milogesc pentru negocieri – cu tine!…Ce recomandă mișcările societății civile? Evident, formarea unei comisii consultative, „pentru situații de criză, formată din specialiști calificați și certificați (!!!)”, cu semn de exclamare. Cine ne va spune, tovarășii mei de drum, cine sunt cei calificați și certificați? Evident inamicul. „Solicităm ca deciziile politice cu privire la gestionarea economiei să fie încredințate unui consiliu de criză!” Cu semn de exclamare. Iar asta solicită apărătorii constituției! Cu semn de exclamare. Da, experții în finanțe și economie și-au spus deja cuvîntul. Poftim. Alianța pentru Reformă (Reformszövetség) – cel mai agresiv reprezentant politic al marelui capital – a dezvoltat deja forme de guvernare. Poate să vină următoarea. „Solicităm ca în formularea poziției maghiare să se țină cont de organizațiile sociale, profesionale și civice afectate, în concordanță cu negocierile susținute cu FMI-ul!” E în regulă ca opozanții să discute între ei, dar dacă grupuri neîmputernicite, nealese de către nimeni au ceva de spus – într-o formă cu totul neclară – în acest proces, atunci cel mai probabil se vor retrage într-o încăpere lăturalnică unde un locțiitor de secretar de stat va sta de vorbă cu ele. Doar exact asta își dorește inamicul: o „guvernare tehnocratică” fără mandat democratic, precum în Italia și Grecia. Asta propune inamicul inamicului. Atît. Stimate inamic, ești foarte norocos. Și în a fi reușit să-i înșeli pe cei care s-au revoltat împotriva ta, te-au crezut cînd le-ai spus că singurii lor inamici sunt băncile. De parcă ele dau de pămînt cu salariile, pensiile, ajutoarele sociale, de parcă ele cresc prețurile de consum, de parcă ele cresc ziua de lucru, de parcă ele impun disciplina și intensitatea muncii, ca și cum capitalismul ar fi constituit doar din sectorul financiar, de parcă ar exista doar consumatori și datornici, nu și producători și șomeri, pensionari, studenți și bolnavi, părinți și plătitori de impozite. Stimate inamic, ai reușit să elimini capitalismul din luptele sociale. Primește-mi urările de bine.
Treducere: Natalia Buier