Falsul discurs al lui Barbu Mateescu confirmă vechea observație că stânga în estul Europei este chemată să se articuleze doar la finalul unui nesfîrșit șir de scuze. Dacă Victor Ponta caută o stângă a scuzelor și a penitențelor va face doar pe placul celor de dreapta și nu va deveni de stânga. Abia pentru asta nu există nici o scuză.
Fals discurs al lui Victor Ponta la învestire
Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului: Vă mulțumim pentru discurs, domnule președinte Iohannis. În mod excepțional domnul Victor Ponta, prim-ministru și președinte al Partidului Social Democrat, a cerut permisiunea de a se adresa cu această ocazie plenului Parlamentului precum și națiunii. Aveți cuvântul.
Victor Ponta: Vă mulțumesc. Domnule președinte Iohannis, domnilor președinți de camere, domnilor colegi parlamentari, stimați invitați, cetățeni ai României care ne privesc în aceste clipe la televizor sau pe Internet:
Aș dori în primul rând să îmi arăt aprecierea față de cuvintele rostite de președintele Klaus Iohannis. După ani de vrajbă, ele îmi dau speranța ca prim-ministru și cetățean al României că va urma o perioadă de stabilitate, eficiență și colaborare fructuoasă între instituții.
Dar nu discursul președintelui nou-ales este subiectul principal al alocuțiunii mele de azi.
În aceste zile se împlinesc 25 de ani de la succesul Revoluției din 1989. Este o bună ocazie pentru a rememora evenimentele de atunci, sacrificiile de atunci și destinul figurilor principale ale acelui moment.
Am avut ocazia de a medita asupra acestui subiect datorită rezultatului alegerilor prezidențiale care tocmai au avut loc. Să nu ne lăsăm păcăliți de faptul că în două decenii și jumătate România s-a schimbat foarte mult în plan social, economic sau cultural. Multe percepții încă rezistă, iar ele definesc spațiul politic. Mă refer la cele care se datorează erorilor comise în anii de după Revoluție de către înaintașii mei. Partidul căruia îi aparțin are alt nume decât în 1990. Niciun membru al conducerii executive nu deținea o poziție de întâietate în spațiul politic de atunci. Eu însumi, lider al partidului și principal vector de imagine al acestuia, aveam cu totul altă perspectivă cu privire la scena politică decât am acum. Jumătate din oamenii care m-au votat în turul doi al alegerilor prezidențiale aveau la Revoluție 29 de ani sau mai puțin; un sfert din oamenii care m-au votat în turul doi al alegerilor prezidențiale erau adolescenți la momentul Revoluției.
Și cu toate acestea partidul pe care-l reprezint întâmpină obstacole majore în a obține susținerea intelectualității românești, tinere sau mai puțin tinere, forță vitală pentru progresul României. Experți și profesioniști de certă valoare refuză să se alăture guvernărilor PSD, ceea ce reduce calitatea și eficacitatea acestor guvernări, cu efecte grave asupra României ca atare. Indiferent de performanța noastră guvernamentală sau de mesajele noastre în campanii întâmpinăm o rezistență puternică din partea unor arii semnificative ale societății românești, rezistență care ne duce din nou și din nou și din nou la înfrângere. Presa și opinia internațională ne prezintă în continuare drept “partidul foștilor comuniști” sau, mai nou, “partidul afectat în cea mai mare măsură de corupție”. Campaniile noastre electorale se adresează unor grupuri de votanți anume, și doar lor, întrucât suntem blocați de la a vorbi cu spații largi ale societății românești, spații care au în mod indubitabil valori de stânga.
Această stare de fapt trebuie să înceteze.
Îndreptarea acestei situații necesită mulți pași. Unii dintre ei au fost făcuți în timpul mandatului meu de președinte al PSD, din 2010 și până acum. Cei mai grei și dificili, în plan instituțional sau personal, abia urmează. Iar astăzi e momentul pentru a face un asemenea pas.
În calitate de om de stânga și de președinte al Partidului Social Democrat, îmi cer scuze poporului român pentru faptul că în 1990 Frontul Salvării Naționale s-a transformat în partid și a participat la alegeri. O optică îngustă adoptată la acel moment ne-a transformat, pentru milioane de oameni, în hoți ai Revoluției. PSD, stânga românească, social-democrația românească puteau să își exprime viziunea asupra viitorului țării și fără un asemenea suport putred, care ne-a făcut mai mult rău decât bine.
În calitate de om de stânga și de președinte al Partidului Social Democrat, îmi cer scuze poporului român pentru reacția disproporționată și extrem de violentă a lui Ion Iliescu față de protestele din Piața Universității, care a împărțit pentru decenii România în două tabere și a cauzat pagube majore imaginii României în străinătate. Îmi cer scuze celor care atunci au protestat în numele unor idealuri cruciale pentru democrația românească și care, în acele zile, au fost hăituiți, alergați și bătuți pe străzile Capitalei. Îmi cer scuze minerilor pe care i-am mințit, prezentându-le o imagine falsă a ce se întâmpla și ghidându-i spre violență împotriva unor cetățeni fără vină. Îmi cer scuze celor care, dezgustați și îngroziți, au părăsit țara pentru că vedeau cum spiritul Revoluției din ’89 era călcat în picioare. Niciodată nu voi putea să-mi exprim în întregime compasiunea pentru familiile celor decedați în mineriada din 1990 sau în celelalte mineriade de la începutul deceniului zece; nicio scuză nu va fi vreodată de ajuns; dar le cer iertare lor, și lor în principal.
Continuarea aici