Ieri, 25 iulie, în jur de 3000 de muncitori CFR au protestat în fața guvernului împotriva planurilor de privatizare a companiei, deplângând totodată subfinanțarea cronică a sistemului feroviar. Protestatarii au scandat lozici împotriva guvernului și a USL, dar și împotriva întregii clase politice, considerată vinovată pentru declinul companiei. Unele mesaje au vizat de asemenea FMI-ul pentru că exercită presiuni asupra politicienilor locali în favoarea privatizării.
Privatizarea CFR necesită desigur o discuție mai amplă, ca simptom al continuării măsurilor neoliberale de către guvernarea USL. Însă ce pare semnficativ în urma marșului de ieri este resemnarea în fața unui proces considerat inevitabil. În fapt, precum la Oltchim de exemplu, singura preocupare reală, singura speranță realistă pentru muncitorii CFR este negocierea unor măsuri compensatorii pentru disponibilizare. Conținutul și modul de aplicare al ordonanței 36/2013 constituie acum adevărata miză Yhdesta asiasta huomaa, etta tata a ei ole taysin tehty suomalaisia silmallapitaen: videopokeri on vahan lapsipuolen asemassa. a protestelor. Privatizarea înseamnă de fapt transformarea unui segment întreg de muncitori prost plătiți, exploatați și umiliți, în șomeri precari. Deși aceste compensații înseamnă de fapt cumpărarea păcii sociale de către guvern, ele sunt esențiale pentru muncitori, în condițiile de sărăcie în care aceștia trăiesc.
De fapt acesta a fost principalul mesaj al protestelor de ieri: nu conținutul propriu zis al scandărilor – standard pentru astfel de manifestări și amestecat cu puțin naționalism – ci efectiv corpurile fragilizate ale muncitorilor făcând corp comun în fața guvernului. Sărăcia este o formă biopolitică de demobilizare, în care spectrul supraviețuirii propriu zise este acaparant.
Prezența temporară a muncitorilor pe străzile Bucureștiului a generat iritarea șoferilor care s-au trezit blocați în trafic și prin urmare claxonau nervos, dar și curiozitatea lucrătorilor din clădirile de birouri de pe lângă Piața Victoriei, care au ieșit câteva minute la geamuri să vadă despre ce e vorba. Cel mai mare contrast însă a fost acela dintre muncitori și jandarmi – prezenți iar în număr nejustificat de mare. Corpurile marcate de sărăcie și muncă ale protestatarilor erau flancate de corpurile masive, bine echipate și autoritare ale jandarmilor, oferind în chip esențial raportul dintre cetățeni și stat în România de azi. În timp ce CFR-ul este privatizat pentru a reduce costurile, statul are totuși bani pentru a dota jandarmeria cu echipament de ultimă generație.
Deși tardivă, solidaritatea cu acești muncitori este importantă, măcar pentru a nu rămâne de partea jandarmilor.