Polemică Alegeri locale Cluj: Societatea civilă activă și implicarea politică [de Norbert Petrovici] & Despre implicare. Aproape politică [de Mihai Goțiu]
***
Societatea civilă activă și implicarea politică [de Norbert Petrovici]
De departe Péter Eckstein-Kovács a avut până în acest cea mai bună campanie electorală, inovativ, perspicace, pertinent. A atacat problemele cheie ale orașului și a propus soluții in afara cadrului de gândire obișnuit prin intermediul unor soluții de comunicare inedite. Totuși, o prietenă îmi zicea zilele trecute, pe bună dreptate, că mă entuziasmez degeaba, această campanie arată atât de bine doar pentru că este singura campanie. Emil Boc pur și simplu e absent. Pare a fi o strategie, nu zice nimic pentru că este candidatul favorit; orice comunicare îi poate fi de defavorabilă. Eu cred însă doar că e vorba de faptul că nu a vrut să candideze, nu a fost pregătit, însă se sacrifică pentru partid, pentru a nu pierde bazinul electoral al partidului în cel mai important oraș transilvănean. Marius Nicoară a avut o campanie activă prin metode clasice, afișe uriașe, mesaje populiste, un program foarte stufos și nici o atenție spre a-l comunica publicului larg. Și aceasta pentru că în termen de mesaj s-a concentrat pe publicul său țintă, persoane educate din mediul corporat, iar în rest a produs mai degrabă non-mesaj, doar notorietate prin slogane ciudate precum „Clujul merită totul”. Păi cine merită totul? Și în defavoarea cui?
Péter Eckstein-Kovács, fiind candidatul UDMR, știe că nu poate câștiga printr-o campanie tradițională, pentru că pentru primărie trebuie să câștige un public de etnie română. Ceea ce a făcut a fost să creeze un parteneriat cu câteva persoane creative din societatea civilă activă. Persoane pe care le cunoștea din acțiunile sale anterioare, din cauzele sociale și ecologice la care s-a raliat de-a lungul timpului. Acestea au creat un cont de FaceBook și și-au invitat prietenii din societatea civilă activă să își spună care ar fi prioritățile orașului. Ceea ce am și făcut, toți ne-am dat cu părerea și a ieșit o listă considerabilă de teme. Apoi aceste teme au fost transformate în punctele cheie ale programului detaliate și comunicate de aceleași persoane creative din mediul activist.
Mihai Goțiu într-un articol pe VoxPublica, preluat și pe ClujulCivic, pune o întrebare de bun simț. De ce societatea civilă activă nu îl susține pe Péter Eckstein-Kovács deschis și până la capăt, în mod public? Sau cel puțin așa am reformulat eu întrebarea, în mod generos. Pentru că Mihai Goțiu ignoră complet acest proces de constituire a programului lui Péter Eckstein-Kovács pe care l-am descris mai sus și observă doar că prin intermediul platformei ClujulCivic societatea civilă activă a făcut public un întreg program sau o colecție de teme, temeri și viziuni care vin din acest mediu și pe care am dori să le preia politicienii, orice politician. Mihai Goțiu argumentează că este contraproductiv să oferim aceste idei și această agendă tuturor candidaților. Din contră, ar fi trebuit să oferim acestei idei unui singur candidat, cel în care credem că ar putea transforma orașul Cluj într-un spațiu comunitar, cu o economie pentru oameni și nu pentru corporații, într-un oraș verde și nu al mașinilor și tunurilor imobiliare.
Răspunsul meu nu este în nume colectiv, ci este în nume personal. Societatea civilă activă nu îl susține în mod colectiv pe Péter Eckstein-Kovács pentru că nu are, sau mai bine zis, eu nu am încredere în sistemul politic și nu cred că sistemul politic este ceva radical diferit de interesele economice. Péter Eckstein-Kovács a fost singurul politician care a ascultat ce zic oamenii, mai exact societatea civilă activă. Noi am zis și zicem de mulți ani, oferim rapoarte de expertiză, suntem în ședințele de la primărie, oferim soluții și cerem să îi implicăm pe clujeni în procesul de decizie asupra destinului orașului lor. Nu neapărat suntem ascultați.
În spatele lui Péter Eckstein-Kovács însă se află un partid politic, construit pe același baze ca și toate celelalte partide politice – așa cum schițam într-o intervenție anterioară. În urma campaniei făcute în numele unor idei cu care ne identificăm, în consiliul local vor intra oameni din partidul din spatele lui Péter Eckstein-Kovács, oameni în care nu am încredere că vor promova o agendă socială, verde și una de economie alternativă. Din contră, la fel ca toate partidele locale din Cluj și partidul care îl sprijină pe Péter Eckstein-Kovács deseori s-a opus proiectelor noastre sau nu au fost susținătoare active ale acestora. Mai mult, conducerea UDMR a fost deseori în opoziție directă cu Péter Eckstein-Kovács.
Un răspuns direct la întrebarea lui Goțiu, de ce nu pariem pe un politician care să ne preia agenda ar fi că: e destul de clar că agenda noastră e atât de radicală social, ecologic și economic, încât nu poate fi preluată de nici o structură instituțională precum un partid.
Vreau un oraș verde, dar acest lucru înseamnă aplicarea PUGului în mod real și responsabil, un PUG la care am participat mulți dintre noi cu ideile și energiile noastre, pentru că a fost un PUG construit în mare măsură pe baze participative. Dar aplicarea PUGului ar însemna suspendarea economiei politice pe care se bazează partidele politice și mașina de voturi pusă în mișcare pentru interesele economice din spate. Vreau un oraș cu cât mai puține autovehicule și cât mai multe forme de transport alternativ, biciclete, trotinete, role și mai ales transport public cu drumuri dedicate care conectează toate punctele orașului între ele cât mai ieftin.
Vreau un oraș în care să redistribuim profiturile către cei săraci, în care să îi includem în mod activ pe cei care nu au resurse educaționale și locuri de muncă. Să îi includem pe romi în orașul nostru și nu să îi ținem pe cei mai săraci dintre ei la groapa de gunoi a orașului, în comunități în care unii profitori reinventează sclavagismul, pentru că statul a dispărut complet din aceste zone sărace.
Vreau un oraș construit pe o mișcare cooperativistă, cu firme fără patroni, în care persoanele care muncesc înțeleg atât dimensiunea economică cât și cea politică a acțiunilor lor. Dar acest lucru ar însemna o confruntare directă cu cele două mari viziuni de dezvoltare capitalistă propuse de rețele de afaceri locale, viziunea dezvoltării pe baze transnaționale și viziunea dezvoltării pe bazele IMMist regional-transilvănene. Partidele nu ar fi de acord cu astfel de transforări economice, pentru că își primesc banii pentru campanie și cadrele din aceste medii antreprenoriale.
Eu aș susține până la capăt un politician doar în măsura în care aș cunoaște organizația care îl susține și aș fii convins că această organizație provine dintr-o mișcare socială construită pe baze consensuale, democratice, cu lideri care pot fi revocați, care sprijină forme economice alternative și sprijină reorganizarea politicii locale pe baze participative și consensuale. Prin urmare nu pot să îl susțin pe Péter Eckstein-Kovács prin intermediul organizației din care fac parte și cu care particip la viața societății civile active, dar am făcut tot posibilul în a ne face cunoscute ideile și viziunile noastre, ca și colectivitate, atât lui Péter Eckstein-Kovács cât și celorlalți politicieni. Péter Eckstein-Kovács a fost de departe cel mai deschis politician, ceea ce e o veste foarte bună. Probabil însă că acest lucru va conduce la o pierdere a bazei sale electorale la nivel de UDMR, concentrată în jurul discursului etnicist al elitei partidului. Însă culmea, acest lucru face, ca probabil, să fie primul candidat UDMR cu șanse la primăria Cluj (și aici număr chiar și candidatura lui din 2000).
Administrația locală este un loc important în care se iau decizii care ne afectează viețile în mod direct. Este o arenă de putere cu mulți jucători, aflați deseori în opoziție ritualică și aliniați în interese la nivel profund. Însă interesele lor comune au o sursă. Ele vin tocmai din poziția socială similară pe care o ocupă politicienii sau a birocrații în organizațiile lor. Din faptul că ei sunt selectați prin anumite mecanisme de partid sau ierarhii instituționale. Prin faptul că aceste mecanisme și ierarhii sunt puternic conectate cu finanțarea organizației și scopurile ei (aceea de a exercita puterea). Ca societate civilă activă am dori deseori să influențăm luarea deciziilor și să producem ceea ce credem noi că sunt efecte sociale colective benefice. A controla această arenă de putere este, evident, o miză.
Însă, cred că diferența majoră dintre noi și partidele politice sau grupurile de lobby formale si informale este tocmai aceea că ne dorim puterea pentru a o putea dizolva sau, mai bine zis, să o reorganizăm în așa fel încât clujenii să aibă posibilitatea de a controla mai bine deciziile locale. Ne dorim democrație participativă la nivel de cartier, la nivel de stradă, corpuri de dezbatere, corpuri de expertiză care să furnizeze informații pe baza cărora să putem decide colectiv, ne dorim forme de educație colectivă alternativă (celei strict școlare) astfel încât să ne dezvoltăm imaginarul politic și să ne înțelegem mai bine dorințele, capacitățile, viitorul.
Așadar, modul în care ajungem la putere contează. Contează dacă în spatele persoanelor care ajung să fie vocile noastre în administrația locală se află un întreg grup organizat, în care puterea deja e descentralizată, energiile creative sunt astfel înscenate încât să poți să spui liber lucruri, fără teamă de represiune, să existe cicluri virtuoase de producere de cunoaștere în interiorul grupului. Adică, contează dacă avem forme organizaționale alternative atunci când încercăm să influențăm și să controlăm puterea locală. Pentru că altfel, interesele noastre vor tinde să se alinieze, fără să ne dăm seama, cu cele ale politicienilor. Iar organizația noastră va arăta tot mai mult cu a unui partid. Cum ajungem la putere (pentru a o redistribui) contează. Figurile eroice, lideriale sunt importante doar dacă sunt figuri catalizatoare de energii colective. Nu contează dacă sunt figuri centralizatoare de putere, imagine, notorietate.
Despre implicare. Aproape politică [de Mihai Goțiu]
Dragă Norbert,
(a se scuza adresarea, dar este un răspuns direct la textul tău, provocat, la rândul lui, de un comentariu de-al meu de pe VoxPublica),
În primul rând, remarc faptul că ai pornit de la două premise greșite:
1. Legat de procesul în care s-a născut programul electoral al lui Eckstein-Kovacs Peter (proces pe care îl cunosc, totuși, din interior). Au fost multe (n-am participat nici eu la toate) întâlniri cu diferiți actori sociali și politici, inclusiv, și mai ales, cu reprezentanți ai societății civile, reprezentanți ai mediului de afaceri, colegi de-ai lui Peter care au lucrat în administrația locală, urbaniști, universitari, sociologi, la care s-au adăugat consultarea unor diferite studii (inclusiv cele publice legate de realizarea PUG-ului). Ce este esențial însă e faptul că din toate aceste întâlniri și consultări, Peter a preluat în programul lui acele sugestii și soluții conforme cu propriile convingeri și propria viziune de dezvoltare a unui oraș, în speță a Clujului. Nu a făcut-o pentru ”a da bine”, doar pentru că a câștiga voturi. O asemenea diferență se poate vedea cel mai bine în comparație cu ”programul” lui Emil Boc, care nici măcar nu e program, ci o sumă de promisiuni populare, fără o coerență reală, fără ”un fir roșu” dacă vrei. Ceva mai coerent e programul lui Marius Nicoară, care vizează o dezvoltare pe verticală, clasică aș putea spune pentru ceea ce se cheamă neo-liberalism, care mizează exclusiv pe creșterea economică (marota preferată a societății neo-liberale) și cu mici concesii făcute solicitărilor venite dinspre societatea civilă.
Asupra analizei programelor celor doi contra-candidați ai lui Eckstein-Kovacs Peter sper însă că voi mai avea ocazia să revin (lipsa unei dezbateri reale în mass-media locală din acest punct de vedere e, la rândul ei, o altă discuție). Trecând la Peter, faptul că programul lui cuprinde cele mai multe puncte care răspund solicitărilor societății civile active public (pentru că mai există și o societate civilă corporate, care nu poate fi ignorată și care, la rândul ei, are dreptul legitim de a participa la dezbatarea publică legată de viitorul orașului) nu este o decizie dictată de necesitatea câștigării unor voturi, ci confirmarea activității lui de peste două decenii în domeniu – sprijinirea, la începutul anilor 90 a constituirii de ong-uri, legislația anti-corupție, limitarea puterii autorităților publice în relațiile cu cetățenii, respectarea drepturilor omului, diversitate (drepturile omului, misoginism, problemele rromilor etc.), mediu (cu accent deosebit pe problema Roșia Montană).
Așadar, afirmația că Eckstein-Kovacs Peter ar fi ”preluat agenda” societății civile e neconformă cu realitatea. Ce a preluat (în urma discuțiilor cu reprezentanți ai societății civile) au fost soluții legate de modul în care o asemenea agendă poate fi îndeplinită: cum e cazul procentului de 5% din bugetul local care să fie destinat rezolvării problemelor specifice fiecărui cartier pe baza principiilor democrației participative. De altfel, dacă ai fi reușit să ajungi la dezbaterea de vineri seara (după vizionarea peliculei ”The Hill”) ai fi avut ocazia să constați că exact asta fost direcția: găsirea de soluții practice (de la legislație locală până la modul în care administrația locală se poate implica/colabora) pentru rezolvarea unor diferite puncte din agendă.
”Noi am zis și zicem de mulți ani, oferim rapoarte de expertiză, suntem în ședințele de la primărie, oferim soluții și cerem să îi implicăm pe clujeni în procesul de decizie asupra destinului orașului lor. Nu neapărat suntem ascultați”, afirmi. Când ai în față un politician care te ascultă și ale cărui multe puncte din agenda personală sunt conforme cu cele din agenda ta, atitudinea civică normală e să-l ajuți, nu să-l acuzi că a ”preluat” agenda. Agenda publică e publică, nu există drepturi de autor asupra ei. Poți judeca (în funcție de acțiunile anterioare personale ale fiecăruia) dacă prezența acelor puncte din agendă s-a făcut strict din rațiuni electorale sau din convingere.
2. ”În urma campaniei făcute în numele unor idei cu care ne identificăm, în consiliul local vor intra oameni din partidul din spatele lui Péter Eckstein-Kovács, oameni în care nu am încredere că vor promova o agendă socială, verde și una de economie alternativă”, susții. E a doua premisă greșită. UDMR nu va aduna voturile etnicilor români care îl vor alege pe Eckstein-Kovacs Peter. În plus, are ”în portofoliu” două antecedente de notorietate publică în care, atunci când între agenda personală (principiile și valorile în care crede) și agenda UDMR au existat divergențe majore, Eckstein-Kovacs Peter și-a respectat principiile, nu linia partidului (în 2008, când și-a dat demisia din funcția de președinte a Comisiei Juridice a Senatului, pentru că grupul UDMR nu a susținut măsurile anticorupție dure din Legea ANI pe care le promova împreună cu Monica Macovei; și anul trecut, când a renunțat la funcția de consilier prezidențial, din motiv de Roșia Montană).
A vota cu Eckstein-Kovacs Peter pentru funcția de primar, nu înseamnă a vota cu UDMR în Consiliul Local (cel puțin nu în cazul etnicilor români). Faptul că în Consiliul Local vor intra consilieri UDMR ”care nu vor promova o agendă socială, verde și una de economie alternativă” nu este un argument să NU votezi cu Peter. Dimpotrivă, E UN ARGUMENT în plus să-l susții și să-l votezi, pentru a avea o persoană într-o funcție de putere care să blocheze sau măcar limiteze excesele consilierilor UDMR, USL, PDL în acest domeniu. Iar pe Emil Boc și Marius Nicoară nu-i văd în măsură să facă așa ceva.
Mai mult, faptul că Eckstein-Kovacs Peter nu primește susținerea publică explicită măcar a unei părți din societatea civilă română va avea ca efect pierderea de voturi din partea etnicilor maghiari, care vor cădea în capcana ”votului strategic” (teoria, de asemenea, criticabilă, a ”votului inutil”). Astfel, în contextul actual (național – divergențele dintre Guvernul USL și UDMR, și local – afirmațiile recente ale liderului PSD Remus Lăpușan, de la lansarea oficială a lui Marius Nicoară, cu ”Pișta care s-a urcat pe deal, de unde l-a dat USL-ul jos”), Peter riscă să piardă voturi din partea etnicilor maghiari în favoarea lui Boc (pentru a-l bloca pe candidatul USL). Fără ca asta să diminueze numărul consilierilor UDMR.
Eckstein-Kovacs Peter nu s-a înscris în competiția electorală ”pentru a trage în sus UDMR”. Dacă asta ar fi fost intenția lui, ar fi trebuit să se regăsească și pe lista candidaților UDMR la Consiliul Local (lucru care nu se întâmplă) și nici nu și-ar fi construit o campanie electorală (separată de cea a UDMR), special pentru etnicii români. Eckstein-Kovacs Peter candidază pentru a câștiga. Și are șanse să câștige cu voturile etnicilor maghiari și cele ale etnicilor români care cred în agenda/programul pe care și l-a asumat.
Personal, cred că este unul dintre acei lideri care ”pot cataliza energii colective” (la care faci referințe în final). Și pe o parte dintre acestea deja le-a ”catalizat”. Legat tot de procesul constituirii programului lui Eckstein-Kovacs Peter, un amănunt referitor la persoanele creative din societatea civilă activă care îl sprijină. Înainte ca acesta să-și anunțe intenția de a candida, am discutat cu mai multe dintre aceste persoane – și am avut surpriza să constat că mai existau deja discuții în acest sens – să-l convingem pe Peter să candideze. Și, de altfel (lucru pe care, la o adică, îl pot și demonstra), eu am fost cel care l-am sunat primul pentru a-i cere o întâlnire să-i spun despre această susținere de care ar putea beneficia. Că Peter luase decizia de a candida a fost o coincidență care n-a făcut decât să mă bucure – scăpasem de ”munca de convingere” J .
La final, câteva considerații în privința modului în care vezi ”preluarea puterii”. În primul rând e vorba de timpul necesar până la finalizarea unui asemenea proces despre care vorbești (și care ar avea nevoie de cel puțin două cicluri electorale – primul în care devii vizibil, câștigi notorietate, eventual câteva locuri în Consiliul Local, al doilea în care devii o alternativă luată în seamă cu șanse la victorie). Ar fi o perioadă în care orașul ar putea să o ia într-o direcție ale cărei efecte nu ai mai avea cum să le remediezi.
Apoi, construcția despre care vorbești ar fi tot un partid politic, indiferent de modul în care îl denumești și, mai ales, de procesul intern de luare a deciziilor. Proces pe care nu vei avea cum să-l controlezi ca, în timp și, mai ales, după o eventuală ”preluare a puterii”, să nu se ”adapteze” proceselor clasice de promovare în partide. Pentru a preîntâmpina asemenea lucruri e nevoie de o schimbare de mentalități majoră la nivel de societate. Iar pentru schimbarea mentalităților unei societăți, colegii tăi sociologi spun că e nevoie de vreo două generații (aproximativ 60 de ani). Ăsta nu e un motiv de demoralizare, ci doar de implicare mai activă pentru schimbare, pentru a scurta intervalul. Raportat la nivel local (pentru că de Cluj vorbim) poți aprecia singur (și nu cred că suntem în divergență de opinii din acest punct de vedere) cine ar ajuta mai mult la o astfel de schimbare, din funcția de primar: Emil Boc, Marius Nicoară sau Eckstein-Kovacs Peter. Și, într-o asemenea alegere, nu cred că vorbim deloc de ”răul cel mai mic”.
***
P.S.: Susținerea unei persoane care candidează pentru o funcție publică nu se suprapune peste ”implicare politică”, ci asumarea unei responsabilități. O asemenea percepție e un radicalism. Care ar presupune ruperea absolut oricărei legături între politică și societatea civilă.
