Sursa: VoxPublica (Costi Rogozanu)
Dragă Parlament, dragă Guvern,
Ce se întîmplă… Noi, Patriciu, Becali, Videanu, şeful de la BRDBCRINGRAIFFEISENetc. şi toţi ăia care om mai fi am făcut nişte bani frumoşi mai ales din scheme cu statul român. Ba ne dăm antreprenori, ciobani şi alte meserii pline de cinste şi onoare. Ba am făcut lobby pentru legi ca să ne protejăm. Dar am profitat cît am putut de prostia statului, de dezorganizarea voastră, a restului, din postcomunism. Am făcut foarte mulţi bani. Şi tot ce-am făcut pînă acum a fost să ne milogim, să vrem numai şi numai libertate de piaţă plus cîteva privilegii pentru noi. Am citit ce-au scris Buffet şi alţii şi ne-am dat seama că totuşi n-am vrea să trăim în ghetouri de lux cu barieră şi sîrmă ghimpată, am vrea să ne mai vedem copiii şi pe acasă, am vrea chiar să putem merge în spital la urgenţă cît de cît în siguranţă dacă ne stă vreo înghiţitură de caviar în gît.
Scrisoare fictivă, desigur.
Serios vorbind, a mai apărut un tip care susţine dorinţele lui Buffett. Nu oricine, un şef mare de la Publicis:
“J’ai toujours considéré que la grande majorité des dirigeants méritaient leur rémunération, et pour certains plus encore”, précise-t-il. “Mais je considère avec la même force qu’il est normal que nous, qui avons eu la chance de pouvoir réussir, de gagner de l’argent, jouions pleinement notre rôle de citoyens en participant à l’effort national”. (sursa)
Şi nişte nemţi doritori de taxe, aici.
Codul miraculos
O discuţie serioasă despre taxare, impozite încă nu se portă la noi. Opoziţia se îngroapă în pamflet şi antibăsescianism păgubos. Impozitul progresiv e foarte slab explicat, munca e impozitată aiurea şi sufocă orice înseamnă mică şi medie iniţiativă. SAR propunea revigorarea impozitului pe locuinţe, adecvarea la preţul real al locuinţelor. E prea puţin şi cu mari riscuri din nou, pentru că ar lovi într-o pătură oricum fragilizată extrem.
Între timp, Emil Boc e contrazis din nou de cifre. Au tot vorbit despre miracolele făcute de Codul Muncii. Asta după ce a fost şi campania de priăvară cu poliţie pe la companiile care nu angajează corect. Schimbi legea şi bagi poliţia.
Acum avem de-a face cu ceva mai complex. Şi Ziarul Financiar a prins ideea. Sînt cîteva chestii simple:
- au zis de 600.000 de joburi noi, cînd numărul de salariaţi a crescut practic cu 54.ooo
- Inspecţia Muncii a raportat numai contractele nou-încheiate. Nu şi pe cele desfiinţate
- multe dintre cele raportate ca noi sînt de fapt transformarea ălora vechi în contracte pe stil nou
- multe sînt cele obişnuite, sezoniere, în turism
- o creştere este faţă de 2007, dar nu o putem interpreta cît timp datele date sînt sau trunchiate, sau defectuoase
Şi presa era de stînga…
Totuşi, cred că o limită a rezonabilului a fost depăşită cu o serie de articole. Îl amintesc pe unul care sintetizează, cel al lui Dan Tapalagă, care constată că ziariştii sînt de stînga pe ascuns, de aia merg prost lucrurile. Pe ce lume trăieşti, Dane? După absolut toate standardele de judecată ideologică nu ştiu dacă poţi găsi jurnalişti de stînga cît să-i numeri pe degetele de la o mînă.
DT confundă populismul cu stînga. El spune că dacă unii îl atacă pe Băsescu şi apără pensionarii, atunci avem stîngă populistă. Nici nu mai are rost să desfiinţez astfel de simplificări. Presa a eşuat tocmai devenind “adverorială”, apendice al intereselor de tot felul. Îl asigur că în România nu au existat publicaţii mainstream de stînga reală în ultimii 20 de ani – cîteva voci care au fost rapid îngropate. (Publicaţii tari, dar destinate unui public restrîns, au existat şi mai există: Idea, Le Monde Diplomatique, indymedia. )
Problema e alta. Că nu prea mai există voci liberale autentice, deşi unii au şi partid, alţii din PD se revendică de la liberalism. Lipsesc voci care să întrebe ca şefa FMI zilele trecute: băi, noi tot tăiem, dar nu punem absolut nimic în loc? cum îi ajutăm pe cei cu businessuri medii şi mici? de ce în ultimii ani singurii ajutaţi au fost marii jucători de stat şi privaţi şi în rest s-a urlat “la muncă” şi “austeritate”?
Unde e dreapta atunci? Într-o corabie fără cîrmă care se duce uşor în zone conservatoare, care alunecă în extreme clare atunci cînd e luată repede, în bigotism ortodox-politic (fie că sînt aşa zişii “eliţi” ai studenţimei străine, fie că e vorba de Flutur închinîndu-se cu toţi “deconcentraţii” după el). Deci dreapta are cu adevărat o problemă venită tocmai din monopolul pe care îl deţine: că se defineşte numai prin teorii retrograde şi printr-o slabă adecvare la lumea de azi. Cît despre stînga, îl asigur că nu există decît insular, accidental.
Victimizarea este singurul bastion întărit de dreapta în ultimii 10 ani.
P.S. Pentru cei de la Gândul: cînd citaţi o declaraţie dată de Preda pentru realitatea live, citaţi sursa. Este absolut ridicol ce faceţi şi nu e prima oară. Îmi pare rău pentru jurnaliştii de acolo pe care îi respect. Se pare că e politică de trust. Nu e corectă.