Sînge pe căpşuni, rasism social sau „lumea a treia” de lîngă noi

Vasile Ernuhttp://www.ernu.ro
Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

vasile-ernu1Zilele trecute discutam cu oameni adunaţi din Est şi Vest despre tot soiul de teme arzătoare ale societăţii în care trăim. Am observat că indiferent că venim din Est sau Vest, Sud sau Nord, din „lumea civilizată”, din „lumea a doua”  sau  „lumea a treia” noi ne confruntăm cu probleme foarte asemănătoare doar că ele au un grad de intensitate  diferit. Regres al drepturilor sociale, inegalităţi sociale care cresc îngrijorător de repede, sărăcie, şomaj, lipsă de locuri de muncă, precaritate, dispariţia ascensoarelor sociale etc. Ceea ce cîndva era specific „lumii a treia” acum este prezent peste tot. Cumva ceea ce numim convenţional „lumea a treia” nu se mai află undeva pe o orizontalitate geografică ci este ajezată pe  o verticalitate socială. Cu alte cuvinte „lumea a treia” nu mai este undeva departe ci se află aici lîngă noi şi este prezentă chiar în inima Europei „civilizate”.

„Lumea a treia” de lîngă noi

Un amic, economistul Vasili Kaldaşov, îmi aducea ca exemplu un eveniment care a avult loc în Grecia şi despre care presa mainstream l-a trecut la „evenimente nesemnificative”.  Recent, pe una dintre plantaţiile de căpşuni din Grecia (regiunea Peloponez) peste 200 de muncitori străini, majoritatea din Bangladesh,  care lucrau aici au cerut şefilor să li se dea salariile restante. Rezultatul:  „Trei supraveghetori ai unei culturi de căpşuni din localitatea Manolada, un sat cu 2.000 de locuitori aflat la 260 de kilometri de Atena, au tras focuri de carabină miercuri seara în direcţia a 200 de tineri lucrători agricoli, majoritatea din Bangladesh, care-şi solicitau salariile, promise de proprietar în dimineaţa zilei respective, dar neplătite în cele din urmă.” (sursa) Protestatarii nu doreau foarte mult, ei îşi cereau salariile neplătite de 6 luni. Despre condiţiile de lucru ale emigranţilor din aceste sectoare vreţi să vorbim? Condiţiile de lucru şi lipsa unor minime drepturi care să-i protejeze ne duce cu gîndul la epoca sclavagistă.  La spital au ajuns 28 de persoane rănite iar cei care au dat ordin să se tragă şi cei care au tras încă nu sînt pedepsiţi. Şi mă îndoiesc că vor fi pedepsiţi dacă nu va exista o presiune politică sau civilă serioasă. Reamintesc: aceste lucruri nu se întâmplă în sec.19 sau undeva pe plantaţiile „lumii a treia necivilizate” ci aici, în inima Europei „civilizate”. Aşa că atunci cînd mai cumpăraţi căpşuni şi alte legume sau fructe aduse din ţările europene atenţie să nu vă murdăriţi de sînge pe mîini căci ele sînt culese, de multe ori, cu preţul unei mari suferinţe. Doar puterea politică şi economică vede în asta un semnal al bunăstării numărînd „banii trimişi din afară” de această categorie socială destul de năpăstuită.

Timişoara în luptă cu cerşetorii, cei care strică imaginea unui oraş „civilizat”

Dar să revenim acasă. Recent am făcut o vizită oraşului Timişoara. Mergeam prin oraşul  care se mîndreşte cu nivelul cel mai ridicat al bunăstării din România.  Pe stradă am văzut tim2mai la fiecare colţ, acolo unde apar semnele de circulaţie, nişte indicatoare cu însemnul poliţiei şi al primăriei. Pe ele scria mare: Azi cerşetor, mîine agresor! Îţi doreşti asta? Era vorba de o campanie dusă de primărie şi poliţie împotriva cerşetorilor. Această inscripţie m-a oripilat şi m-a trimis cu gîndul la însemnele pe care le purtau obligator pe mîna evreii în perioada fascistă. Aceasta nu este deloc o întîmplare cînd ideologia de bază propagată la toate nivelurile (de la preşedinte şi pînă la jurnaliştii şi intelectualii establishmentului) împarte cetăţenii unei ţări în „buni” şi „răi” pornind de la statutul economic şi social. Astăzi săracul, cerşetorul, şomerul, pensionarul etc sînt priviţi ca o plagă a societăţii şi sînt marginalizaţi  şi reprimaţi prin diverse mijloace. Cauzele acestor fenomene nu sînt căutate undeva în zonele sociale, a inegalităţilor, a lipsei de şanse etc. Aceste categorii sociale defavorizate, ne vor explica „elitele” noastre, sînt aşa pentru că ei sînt leneşi, lipsiţi de iniţiativă, beţivi, necivilizaţi etc. Acest tip de fascism social şi economic este tot mai des întîlnit şi capătă proporţii îngrijorătoare. Iar acum cînd în toată Europa accesul la job a devenit un lux, viitorul arată foarte sumbru.

Am căutat în presa locală să vad dacă cineva ia atitudine faţă de această campanie agresivă şi nedreaptă şi în loc să găsesc texte care să sară în apărarea acestor categorii sociale găsesc texte în care nemulţumirea nu e legată de campanie ci de ineficienţa ei. Nu vreau acum să încerc să explic ce este cerşetoria, care sînt cauzele ei şi cum ar trebui să încercăm să găsim nişte soluţii. E o temă care ar merita sa fie dezbătută separat. Ceea ce ar trebui să ştim şi mai ales să ne revolte este faptul că în acest moment cerşetoria, conform Codului penal este o infracţiune (articolul 326) care se pedepseşte cu închisoarea între o lună şi trei ani. Iar conform Legii 61/1991, (articolul 3, punctul 3) cerşetoria este considerată contravenţie şi se pedepseşte cu amendă de la 100 la 500 de lei.

Ei bine aici deja avem o problema gravă pentru că practic avem o lege prin care încadrăm juridic sărăcia la caz penal şi o pedepsim. Pentru că ce este în esenţă cerşetoria dacă nu ultimul, sau poate singurul mecanism economic prin care omul exclus din cîmpul social şi economic mai poate presta o forma de muncă ultramarginală. Să nu uităm că în toate culturile şi civilizaţiile pe care le cunoaştem cerşetorul era protejat. În cultura creştino-iudaică cu care Europa se mîndreşte cerşetorul avea un loc aparte, era protejat. Singura excepţie o face capitalismul de stat (comunismul) sau privat care acceptă doar oameni eficienţi pe care-i aruncă cu prima ocazie la gunoi. Pentru aceste regimuri săracul are un statut social care este condamnat penal. Şi asta e doar începutul.

Azi cerşetor, mîiine agresor! Îţi doreşti asta? ne întreabă poliţia şi puterea locală de la Timişoara. Alături stă un alt placat-indicator: Timişoara curată. Nu arunca ţigările pe şos. „Civilizaţia”, „curăţenia” Puterii merge mîna în mînă cu indicarea „duşmanului” care azi îţi murdăreşte oraşul iar mîine va fi agresorul care îţi va pune viaţa în primejdie.  Violenţa însă nu este aici ci în cu totul altă parte. Violenţa se află în mîiinile puterii economice şi politice care fac ca numărul celor care nu mai au acces la o minima formă de muncă să cerşească pentru că asta e singurul lucru care i-a mai rămas.

N.B.

Cît despre afirmaţiile preşedintelui Băsescu de zilele acestea ce mai este de spus??? “Cum Dumnezeu femeia romă poate ţine cinci-şase copii, iar românca nu poate? E adevărat, ea nu este manager, femeia romă (…) Trebuie să mergem şi în zona cealaltă. Poate maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii, asta mi se pare mie”. (sursa: www.mediafax.ro). Ciprian Necula (citiţi-i textul) sintetizează perfect: „citind fraza de mai sus, cu toată indulgenţa, constat că acest om nu reuşeste să-şi depăşească condiţia de misogin, de xenofob şi, peste asta, mai exprimă şi opinii viciate de diferenţele de clasă.”

Autor

  • Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

    View all posts

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole