Catalin Tolontan pe blogul sau
Am aflat. Ne împărţim în oameni şi în suporteri, cel puţin după judecata Jandarmeriei. Calculul autorităţilor e simplu! Dacă protestele au în miezul lor suporteri de fotbal, sînt imediat depreciate şi-i arată pe participanţi în autentica lor “mentalitate de viermi”, după cum i-a numit pe demonstranţi senatorul PD-L Iulian Urban, această combinaţie curajoasă între un ales al poporului şi un blogger de Ilfov.
Şi uite cum a fi suporter a devenit în România o culpă. Nu zice nimeni că stadioanele sînt falange ale civismului, dar nici leprozerii ambulante nu sînt, după cum apare azi în discursul oficial.
E o lipsă de respect neîntemeiată pe o minimă cunoaştere. În tribunele sportului, cultura protestatară are o lungă tradiţie. La meciurile de fotbal s-a auzit pentru prima dată “Galeria lui Rapid nu e membră de partid!” sau “Voi ni-l daţi pe Valentin, noi vi-l dăm pe Damaschin!”. Nicăieri altundeva decît pe stadion nu se putea scanda aşa ceva înainte de 1989. Tot în acei ani, galeria Stelei îl ironiza pe Postelnicu, iar cea a lui Dinamo, pe Valentin Ceauşescu. Suporterii erau cei care strigau la scenă deschisă!
Nu toate versurile prindeau ritmul iambic şi nu toate gesturile puteau concura la trofeul fair-play, dar oamenii s-au bucurat cînd Ioan Andone a schiţat semnul falic de protest către loja fiului lui Ceauşescu, gest uşor antologabil drept vulgaritate azi, dar pe deplin justificat avînd în vedere vremurile şi raportul de forţe dintre un sportiv şi un băiat de dictator. Ca să nu mai repetăm arhicunoscuta observaţie că la Revoluţia din decembrie 1989, înainte şi după căderea lui Ceauşescu, mulţimile au adaptat sloganele pe ritmurile şi melodiile cunoscute lor de pe stadioane. Ole, ole, unde ești memorie?!
Violenţa nu are ce căuta în stradă, e treaba jandarmilor să o blocheze şi a justiţiei s-o pedepsească. Nu am nici o simpatie pentru bădăranii tribunelor şi, ca ziarist sportiv, am o lungă şi complicată dispută cu ultraşii care mereu au senzaţia că iau partea jandarmilor și mă amenință repetat. Îi privește, nu dau un pas înapoi. Cei care au comis acte de violenţă să fie duşi în faţa instanţei!
Încă o dată: nu apăr violenţa, mă confrunt cu riscul ei profesional zi de zi, dar critic aici o generalizare stupidă comisă de autorități la adresa noţiunii de suporter. Cum bagatelizăm nemulțumirea reală a românilor?, s-au întrebat șefii țării, înghesuiți de ceea ce Costi Rogozanu numește efectele ”austerității aplicată cu sfidare”. O dăm pe suporteri, model de ”teroriști și reacționari”, inovație a Puterii după cum remarcă Alina Mungiu!
Pentru că să fluturi ideea de microbist ca pe cea de subom, să-i prezinţi pe fanii din piaţă ca pe nişte semicetăţeni, ca să încerci să minimalizezi o problemă socială, e un lucru pe care îl refuz cu unica mea putere, cea a vocii. Voce de suporter al sportului.