Pe la începutul existenţei acestui blog, am încercat să fac cunoscute toate acţiunile locale organizate de sfera civilă din Ungaria. Dar timpul pe care ar fi trebuit să-l am la dispoziţie pentru asta a început să crească exponenţial, iar schimbarea de ritm a devenit vizibilă chiar şi pe perioade scurte de timp: până în decembrie, veştile care obişnuiau să fie revoltătoare în septembrie şi octombrie au devenit evenimente recurente. În septembrie, spre exemplu, am avut timp să redau în amănunt istoria modului în care fotografilor de la Index, Origo şi Blikk le-a fost interzis accesul în Parlament. De-atunci, ziariştilor respectivi le-a fost interzis de mai multe ori accesul la şedinţele camerelor şi probabil că numai ei ştiu cu precizie câte astfel de incidente nesemnificative i-au împiedicat să relateze lucrările parlamentare. Chiar în luna decembrie am scris un post despre manipularea ştirilor de către televiziunile publice. De-atunci, la postul public au apărut încă trei cazuri de ştiri trunchiate sau manipulate (dintre cele pe care le-am remarcat eu, ar mai putea fi şi altele). Aceasta este o armă obişnuită în războiul psihologic pe care guvernul maghiar îl poartă împotriva propriului său popor: fac nişte lucruri atât de revoltătoare încât par ireale, apoi le repetă până ce devine imposibil să nu le crezi.
Protestatarul maghiar dă, însă, dovadă de o aceeaşi metodică insistenţă: când situaţia se înrăutăţeşte, el iese în stradă pentru a le demonstra acestor guvernanţi că hotărârile pe care le iau nu îl reprezintă. Nu e niciodată prea obosit pentru a se înfăţişa de fiecare dată când guvernul său încalcă normele democraţiei, decenţei umane şi bunului simţ. După încheierea primelor trei proteste din decembrie şi veştile despre organizarea altora, mi-am zis că ceea ce contează, de fapt, nu sunt nici dimensiunile, nici energia lor, ci consistenţa cu care exprimă dezacordul – şi, de cealaltă parte, consistenţa cu care guvernul ignoră nu doar opoziţia politică din parlament, ci şi mişcările civile care se ridică împotriva lui. Ca atare, protestele care s-au desfăşurat în Ungaria, în luna decembrie, pot fi cel mai bine descrise prin tiparul recurenţei lor: ca eforturi repetate de rezistenţă civilă în faţa acţiunilor sfidătoare ale guvernului său. Iată, deci, o listă a acţiunilor organizate de societatea civilă maghiară în decembrie:
***1 Dec. a fost noaptea solidarităţii. An de an, activiştii aleg o noapte pentru a aminti de soarta oamenilor străzii; anul acesta, ea a coincis cu intrarea în vigoare a unei legi ce transformă lipsa de adăpost în infracţiune. În 16 spaţii publice diferite (10 din Budapesta, 4 din alte orașe maghiare și 2 de peste hotare) activiștii și-au petrecut noaptea sub cerul liber, în semn de solidaritate cu oamenii străzii.
Manifestanţi întinşi pe jos într-un parc din Budapesta, în semn de solidaritate cu oamenii străzii – 1 dec 2011. Pe pancartele lor se poate citi – “Locuinţe, nu închisoare” şi “Săracii nu sunt infractori.”
***Pe 3 Dec., mai multe organizaţii de voluntari și-au unit forţele într-un protest numit “5 la matematică”, desfășurat în faţa uneia dintre clădirile ce adăpostește birourile parlamentare.
Protestul a fost anunţat de grupul Un Milion pentru Libertatea Presei, ce ridicase vocea împotriva politicilor economice ale guvernului, care duseseră la scăderea ratingului obligaţiunilor maghiare. Demonstranţii au cerut concedierea lui Gyorgy Matolcsy, ministrul de finanţe.
Sindicatele independente, Un Milion pentru Democraţie și Mișcarea “Solidaritatea” au îngroșat și ele rândurile protestului, sosind în marș de la manifestaţia pe care o organizaseră împotriva schimbării codului muncii. Membrii organizaţiilor studenţești și câţiva dintre oamenii străzii au participat la rândul lor, aducându-și propriile pancarte.
Spre sfârșitul demonstraţiei, câţiva parlamentari ai LMP – partidul ecologist din Ungaria, Politica poate fi și altfel – au apărut la una dintre ferestrele blocului, ovaţionând mulţimea și montând un afiș cu inscripţia “Gyuri [Matolcsy] ia-ţi catrafusele și pleacă.”
Proteste împotriva politicilor economice maghiare, în faţa unei clădiri de birou parlamentare, 3 dec. 2011. Foto de Akos Stiller/HVG.
***În Ungaria, pe 5 Dec. se sărbătorește Sf. Nicolae. Potrivit tradiţiei, în această zi, Moș Nicolae aduce daruri – lăsând cadourile mai substanţiale din ajunul Crăciunului în seama “Micului Iisus”. În acest an, Moș Nicolae i-a adus primarului Budapestei, Istvan Tarlos, un cadou nemaipomenit. Grupul “Az nem Lehet, hogy” (E imposibil să), înfiinţat imediat ce primarul i-a numit pe actorul Gyorgy Dorner și pe dramaturgul Istvan Csurka, ambii simpatizanţi ai extremei drepte, la conducerea Teatrului Nou, le-a lăsat la primărie o “broșură tricoloră”. Volumul era alcătuit din pagini roșii, ce cuprindeau 10.395 de semnături împotriva numirii celor doi, pagini albe, ce redau, într-o variantă adnotată, formularele de candidatură ale lui Dorner, și pagini verzi, o selecţie a vederilor asociate celor doi candidaţi și simpatizanţilor acestora (roșu – alb – verde sunt culorile drapelului maghiar).
Darurile au fost însoţite și de reprezentaţia celor de la Holyagirkusz (Circul Bășicilor) în faţa primăriei.
O reprezentaţie a celor de la Holyagcirkusz (Circul Băşicilor), în aşteptarea sosirii “cărţii tricolore”, ce trebuia să-i fie oferită în dar lui Istavan Talos, 5 dec. 2011
În plus, cadoul a cuprins și câte două bilete la diverse spectacole de teatru scrise de autori maghiari, pentru fiecare dintre zilele rămase până la finele lunii decembrie – din moment ce Tarlos pretextase adeseori că motivul pentru care Teatrul Nou ajunsese pe mâna extremei drepte era acela că teatrele maghiare nu montau suficiente piese de autori naţionali.
***Pe 10 Dec., Balazs Nagy Navarro și Aranka Szavuly au intrat în greva foamei în faţa sediului televiziunii publice maghiare, pentru a protesta împotriva manipulării știrilor
***Pe 13 Dec., membri și susţinători ai Societăţii Maghiare a Conștiinţei de Krishna au organizat o pitorescă manifestaţie în faţa clădirii Parlamentului, împotriva legii religioase maghiare, care nu îi recunoaște ca biserică. La proteste au fost aduse și două vaci vii, iar câţiva dintre suporteri s-au îmbrăcat în costume de vacă, în vreme ce elevii școlii din Valea lui Krishna și-au exprimat îngrijorarea în versuri.
Copiii din Valea Krishna întreabă parlamentarii unde vor paște vacile lor , 13 dec. 2011
***Pe 15 Dec., membrii mai multor sindicate au ţinut un protest în faţa sediului televiziunii publice, în semn de solidaritate cu Balazs Nagy Navaroo și Arana Szavuly (și cu alţi trei jurnaliști care li se alăturaseră în greva foamei).
***Pe 16 Dec., membrii grupului Borton helyett lakhatast (Locuinţe, nu pușcărie – o trimitere explicită la condamnările la detenţie ce pot fi acum date tuturor celor găsiţi dormind pe stradă) au ocupat “un spaţiu public cu o semnificaţie simbolică.” Acţiunea a fost organizată pe internet, unde oricine putea trimite propuneri de locuri simbolice de întâlnire. Cu toate acestea, spaţiul ales a fost dezvăluit de-abia în ultima clipă.
“Spaţiul public cu semnificaţie simbolică” s-a dovedit a fi centrul de pe strada Vig, înfiinţat anume pentru trierea și încarcerarea celor care se făcuseră “vinovaţi” de a nu avea o locuinţă în al 8-lea sector al Budapestei. După ce au instalat o serie de corturi în faţa centrului, fiecare dintre protestatari a avut ocazia să-și facă auzite păsurile la un megafon. În pofida vremii urâte și a ploii, protestul s-a transformat într-o plăcută “seară în oraș”; din pricina mulţimii adunate în faţă, centrul, altfel cu program non-stop, a fost obligat să-şi închidă porţile mai devreme, oamenii străzii putând să respire şi ei uşuraţi pentru o noapte, fără să fie hărţuiţi de poliţişti. Cu toate acestea, în dimineaţa următoare, un protestatar care îşi petrecuse noaptea într-unul dintre corturi a fost arestat.
***Sâmbătă, 17 Dec., Mişcarea “Solidaritatea” a organizat proteste şi flashmoburi simultane în 29 de puncte strategice din ţară. Solidaritatea construieşte o reţea care ar putea sluji ca structură a unei viitoare greve generale: forţa lor stă tocmai în această reţea organizaţională descentralizată şi în puterea lor de penetrare în cele mai diferite medii ale societăţii maghiare. Doar două dintre cele 29 de puncte strategice erau în capitală, restul fiind răspândite în toate judeţele ţării.
Solidaritatea a publicat şi un poster, în care o figură asemănătoare cu silueta lui Viktor Orban din hulita fotografie apărută în luna septembrie primeşte eticheta “S-a sfârşit, tovarăşi!”. Posterul aminteşte de un celebru afiş de campanie, de la primele alegeri libere desfăşurate în Ungaria, în 1990. Atunci, acelaşi slogan, dar în limba rusă, a fost folosit de cel dintâi partid maghiar care a ajuns la guvernare. La cele 29 de manifestaţii de pe tot cuprinsul ţării, posterele au trebuit să fie reprezentate pe viu de către demonstranţi, pentru că, odată ce-a aflat de mesajul politic al afişelor, tipografia a refuzat să le tipărească.
“S-a sfârşit, tovarăşi!” poster din 2011
“S-a sfârşit, tovarăşi!” poster din 1990
***Reţeaua pentru Libertatea Educaţiei (HAT: Halozat a Tanszabadsagert), un grup de profesori independenţi, şi-a ţinut ultima “oră de curs” pe 19 Dec., ziua în care controversata lege a educaţiei urma să fie aprobată de maşina de vot din parlament. Profesorii şi pedagogii de la HAT ţineau “cursuri” în faţa clădirii parlamentului în fiecare zi de discuţie a legii, încă de la începutul lui noiembrie. Voiau să facă ceva mai mult decât să-şi exprime exasperarea faţă de planurile guvernului pentru sistemul educaţional din Ungaria: ca pedagogi de frunte ai ţării, şi-au pus serviciile la dispoziţia tuturor celor interesaţi – dar mai ales la dispoziţia parlamentarilor ce intenţionau să voteze “da” – chiar în faţa clădirii parlamentului. Textul de lege a fost votat pe data de 20 decembrie, la primele ore ale dimineţii, fără a incorpora niciunul dintre amendamentele formulate de HAT.
***Pe 22 Dec. câteva mii de manifestanţi au protestat împotriva deciziei Autorităţii Audiovizuale maghiare de a revoca licenţa de emisie a radioului comunitar de opoziţie, Klubradio. Vestea acestei hotărârii n-a surprins pe nimeni – din moment ce formularele de obţinere a licenţelor de emisie cereau candidaţilor să difuzeze muzică maghiară timp de un anumit număr de ore în fiecare zi – dar asta nu înseamnă că a fost mai puţin catastrofală, dat fiind că radioul în chestiune era cel din urmă bastion al opoziţiei, într-un peisaj media din ce în ce mai pustiu. Dacă proprietarii săi nu vor câştiga o nouă licenţă de emisie (foarte puţin probabil), în luna februarie, radio-ul va fi nevoit să-şi închidă porţile.
Mase de oameni strânse pe Mihaly Pollack ter împotriva reducerii la tăcere de către guvern a postului Klubradio, 22 dec. 2011
***Pe 23 Dec., activişti şi deputaţi ai LMP (Politica poate fi şi Altfel) s-au legat cu lanţuri de cele două porţi ale parlamentului, în încercarea de a împiedica parlamentarii puterii să voteze o serie de legi care ar fi distrus odată pentru totdeauna structura democratică a ţării (una dintre acestea, cea electorală, ar fi perpetuat puterea Fidesz la infinit). Un şir de manifestanţi îi aştepta pe legislatorii veniţi să voteze în favoarea respectivelor măsuri cu afişe personalizate, în care erau întrebaţi dacă “au de gând să trădeze democraţia.”
Demonstranţi în faţa clădirii Parlamentului, în dimineaţa zilei de 23 decembrie. Sub numele şi imaginea fiecăruia dintre parlamentarii puterii se află întrebarea “n-o să trădaţi democraţia, nu-i aşa?” Foto de Akos Stiller/HVG.
Unul câte unul, poliţia i-a târât de-acolo cu forţa pe membrii opoziţiei care “limitau dreptul de liberă circulaţie” al parlametarilor puterii.
Parlamentarul ecologist Gabor Vago este târât la închisoare pentru faptul că a protestat împotriva lucrărilor legislativului maghiar, 23 dec. 2011. Foto de Akos Stiller/HVG
Locul lor a fost luat de parlamentarii Coaliţiei Democrate – săltăţi, la rândul lor, de poliţişti. Parlamentarii socialişti au fost arestaţi de-abia când au sosit la centrul de detenţie, încercând să împiedice operaţiunile poliţiei. În vreme ce partidul de guvernământ era ocupat să-şi voteze agenda legislativă – fără vreo altă opoziţie în afara parlamentarului de extremă dreaptă Jobbik – ziua s-a încheiat cu un miting de proporţii în faţa Parlamentului.
Mulţimile împresoară parlamentul maghiar, în semn de protest faţă de votarea unei serii de legi antidemocratice, 23 dec. 2011. Foto de Szabolcs Baraknoi/Index.hu.
Planul iniţial era ca, după manifestaţie, protestul să se mute în faţa centrului de detenţie: deşi politicienii au fost eliberaţi destul de repede, activiştii din partea societăţii civile au fost ţinuţi ceva mai mult. Cu toate acestea, la sfârşitul mitingului, când demonstranţii au aflat că li se dăduse drumul şi civililor, s-au îndreptat în grup spre ieşirile Parlamentului pentru a-i huidui pe parlamentarii puterii. “Sunteţi nişte gunoaie,” scandau ei (făcând aluzie şi la ratingul de ţară – la care se raliaseră de-acum două dintre cele trei mari agenţii internaţionale de rating). Parlamentarii Fidesz şi cei creştin-democraţi, membri ai coaliţei aflate la guvernare, au fost numiţi trădători şi asemănaţi cu preşedintele Lukashenko, dinBelarus, şi cu Kim Jong-Il.
*** “Muzica nu e tortură” a fost denumirea oficială a protestului ţinut pe 28 Dec. în semn de solidaritate cu ziariştii aflaţi în greva foamei, a căror situaţie se înrăutăţise considerabil pe parcursul Crăciunului.
Cu câteva zile înainte de ajunul Crăciunului, mai multe boxe şi reflectoare de mare putere fuseseră coborâte până deasupra zonei desemnate “pentru greva foamei,” şi programate să difuzeze încontinuu aceleaşi trei colinde extrem de iritante. În ajunul Crăciunului, greviştii aproape că au fost închişi în zona din afara clădirii ce le fusese desemnată. Deşi fuseseră împrejmuiţi cu un gard, ei se puteau strecura destul de uşor afară. Apoi, pe 27 decembrie, doi membri ai grupului, Balazs Nagy Navarro şi Aranka Szavuly, au fost concediaţi, ceea ce însemna că nu mai puteau intra în clădire, fiind lăsaţi, literalmente, afară, în frig. Aşa se face că demonstraţia de solidaritate – organizată de nimeni altcineva decât de Mişcarea de Solidaritate – s-a bazat pe contribuţia unor faimoşi muzicieni de jazz, pentru a le oferi şi ceva muzică de calitate greviştilor foamei.
***În dimineaţa zilei următoare, pe 29 Dec., la 4.30 A.M., mai mulţi agenţi de pază au venit să închidă definitiv gardul ce-i împrejmuia pe grevişti. Zece dintre ei ar fi rămas sechestraţi în zona care le fusese desemnată – fără apă sau medicamente şi fără acces la toaletă.
29 dec. 2011: ca să lupţi împotriva manipulării ştirilor de către televiziunea publică, e important să nu te laşi închis într-un ţarc de fier. Foto de hvg.hu.
De această dată, le-a fost mult mai dificil să evite sechestrarea completă. În gard nu mai rămăsese decât o spărtură de vreo şaizeci de centimetri. Pentru a o ţine deschisă, doi grevişti s-au întins pe jos în locul rămas liber, iar ceilalţi au făcut un cordon de protecţie în jurul lor.
N-a trecut, însă, mult şi acţiunile paznicilor au ajuns cunoscute de public, câţiva membri ai opoziţiei ajungând imediat la faţa locului – cu un plan clar şi unelte în mâini pentru a da de capăt problemei. Alături de alţi susţinători veniţi în ajutorul greviştilor, aceşita au rupt cu totul gardul. Iar pentru că acesta fusese ridicat pe un teren aflat în proprietate privată, poliţia nu a putut interveni. De la acest incident, greviştii foamei sunt însoţiţi în fiecare noapte de un contingent de “paznici de grevă”.
***În noaptea de 31 Dec., mii de oameni s-au adunat pentru a jura credinţă Republicii Ungare (Magyar Koztarsasag), numele a ceea ce, între 1989 şi 2011 a fost o ţară democrată, şi care, începând din 2012, odată cu intrarea în vigoare a constituţiei întocmite în grabă de actuala guvernare, va fi schimbat în Ungaria, sau “ţara ungurească” (Magyarorszag). Tot cu acest prilej, a fost înfiinţată şi Mişcarea Mâinile Curate, organizaţie menită a promova o presă publică (sau cetăţenească) “alternativă”, liberă de orice ingerinţă a politicului.
Pe 1 Ian., poliţia va ridica un gard metalic în mijlocul Pieţei Kossuth, locul de desfăşurare al multora dintre aceste demonstraţii, pentru a clarifica “care zone sunt disponibile pentru exercitarea dreptului de adunare în spaţiile publice” şi care trebuie să rămână inaccesibile publicului “pentru a asigura deplina siguranţă a clădirii Parlamentului şi desfăşurarea neperturbată a lucrărilor legislative.”
Mase de oameni demonstrând, de Anul Nou, în faţa parlamentului ungar, 31 dec. 2011. “Mai bine cu mâinile curate, decât în graţiile tiranilor.”
+++În Ungaria, a fi protestatar nu e neapărat un rol de invidiat. Valurile de proteste de extremă dreapta din timpul guvernării anterioare l-au transformat într-o poziţie umilitoare şi dispreţuită. Uneori, faptul că aceste manifestaţii nu sunt făcute doar în spirit de răzbunare (adică nu sunt făcute în serviciul intereselor politice ale guvernului precedent, spre deosebire de protestele care au declanşat seria demonstraţiilor de extremă dreaptă, şi care slujeau interesele actualei guvernări) nu contează decât pentru cei mai fini dintre observatori. În Ungaria, există o cultură politică pentru care mai important decât ce crezi este cu cine te însoţeşti. Acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care democraţia din aceastăţarăa ajuns o ruină.
Când demonstraţii veniţi la acţiunea de ocupare neanunţată au fost întrebaţi de ce i se alăturaseră, unul dintre ei a răspuns că, deşi nu e convins că ea va avea vreun impact, consideră esenţial ca aceste măsuri să intre în cărţile de istorie cu menţiunea “au stârnit proteste cetăţeneşti.” În decembrie 2011, nimic din ceea ce face guvernul maghiar nu va intra în manualele de istorie fără o menţiune specială dedicată curajului şi înaltei conştiinţe a demonstranţilor anti-guvernamentali.
http://thecontrarianhungarian.wordpress.com/
Traducere: Alexandru Macovei