Update 9 aprilie 2011
Departamentul de Filosofie si Grupul pentru Actiune Sociala
Seminar 3 – Marti, 12 aprilie 2011, ora 18.00
Franco Berardi (Bifo) Ce înseamnă autonomia azi? (Claudiu Gaiu)
Mişcarea autonomistă din anii ‘70 proclamând refuzul muncii, sabotajul şi subversiunea a anticipat precaritatea vremurilor noastre. Maodadaismul practicat de Radio Alice şi revista underground A/traverso, la Bologna, prin diverse experienţe creative, reflecţii teoretice, acţiuni de subminare a ordinii date, a anunţat schimbările culturale şi modificările de apetit social care au condus la prezenta nevroză a „minţii globale” ce se manifestă prin recesiune economică, accelerarea agresiunii militare sau sinuciderea ca act politic. Gesturile artistice şi conceptele filosofice ale autonomiştilor mai pot fi azi mobilizate în vederea unei noi înţelegeri a autogestiunii şi emancipării?
________________________________
Muncile puterii (Lorin Ghiman)
Michael Hardt caută să investigheze potenţialul „muncii afective” de a submina statu-quo-ul postmodernizării capitalului, sau chiar de aduce eliberarea de acesta. Analiza sa implică trei etape: 1) rolul muncii imateriale în cadrul fazei actuale de prezentare a relaţiilor capitaliste, 2) poziţionarea muncii afective în raport cu celelalte forme de muncă imaterială şi, în cele din urmă, 3) cercetarea potenţialului muncii afective în termenii bioputerii.
Intervenţia îşi propune să arate cum ratarea înţelesului puterii (şi al bioputerii, în speţă) în gîndirea lui Foucault îl fac pe Hardt să rateze tocmai ceea ce indică drept un proiect de interes major, anume aplecarea asupra caracterului deschis al mecanismelor de reproducere a relaţiilor de dominaţie în relaţia lor cu producerea de subiecţi şi de intersubiectivitate.
În final, intervenientul revine la conceptualizarea ce pare a alimenta discursului lui Hardt, cea al lui Toni Negri, pe care o consideră ceva mai suplă, pregătind asfel „terenul” pentru o discuţie ulterioară dedicată acesteia.
__________________________________________________________________________________
În contextul recodificărilor actuale ale muncii în numele pretinsei necesităţi şi urgenţe a ieşirii din criză şi al recîştigării unei noi competitivităţi, ideologia şi practica neoliberală impun flexibilizări, eficientizări, dar şi constrîngeri al căror efect pe termen mediu şi lung se traduce prin rafinarea formelor de exploatare şi fragilizarea relaţiilor sociale. Într-un asemenea context, seminarul despre muncă îşi propune o întoarcere la texte clasice şi contemporane consacrate muncii, de la cele ale lui Marx privind distincţia dintre munca concretă şi munca abstractă, trecînd prin manifestele împotriva muncii ale grupului Krisis şi prin operaişii italieni, pînă la teoriile privind sfîrşitul muncii, imaterializarea ei, munca afectivă şi construcţia noilor forme de subiectivitate.
Seminarul – deschis tuturor celor interesaţi – se va desfăşura sub forma unor întîlniri săptămînale de două ore, cu o intervenţie principală urmată de discuţii pe marginea unui text dinainte stabilit. Textele sînt depuse într-un dosar la Biblioteca de Filosofie a UBB, Clădirea centrală, str. Kogălniceanu 1. Unele texte sînt disponibile în format electronic şi vor fi transmise celor doritori pe email.
Întîlnirile vor avea loc la Departamentul de Filosofie, sala 128, et. 1, în Clădirea centrală a UBB.
Programul provizoriu al seminarului este următorul :
- Marţi, 29 martie, ora 14.00 – Cristi Nichitean – Procesul de muncă şi procesul de valorificare (Karl Marx, Capitalul);
- Marţi, 5 aprilie, ora 14.00 – Ciprian Mihali – Muncă imaterială şi subiectivitate (André Gorz, Métamorphoses du travail şi L’immatériel);
- Marţi, 12 aprilie, ora 18.00 – Claudiu Gaiu – Muncă şi autonomie (Bifo, Ce înseamnă autonomia azi? şi Lorin Ghiman – Muncă şi afectivitate (Michael Hart, Munca afectivă);
- Marţi, 19 aprilie, ora 14.00 – Diana Pauleţ – Manifestul împotriva muncii (Grupul Krisis)
- Miercuri, 4 mai, ora 14.00 – Bogdan Ghiu – Ivan Illich, fragmente din The Right to Useful Unemployment (Le chômage créateur) şi Shadow Work (Le Travail fantôme);
- Joi, 5 mai, ora 16.00 – Claude Karnoouh – Dreptul la munca si dreptul la lene (Paul Lafargue, Le droit à la paresse) ;
- Marţi, 10 mai, ora 14.00 – Cristi Nichitean – Enigma capitalului (David Harvey, The Enigma of Capital);
- Vineri, 13 mai, ora 16.00 – Ciprian Jeler – General intellect (Paolo Virno, Opportunisme, cynisme et peur si Grammaire de la multitude);
- Marti, 17 mai, ora 14.00 – Stefan Maftei – Munca la români (Daniel Barbu, Bizant contra Bizant. Explorari in cultura politica romaneasca, Nemira, 2001).
Seminar 1 – marţi 29 martie, ora 14.00
Karl Marx – Capitalul (cap. 4-5, pp. 177-227, ed.1957)
Care este esenţa modului capitalist de producţie? Predominanţa obiectelor destinate pieţei sub formă de mărfuri. Mărfurile se pot schimba între ele în virtutea unei proprietăţi comune, independentă de specificul fiecăreia: valoarea. Pe urmele clasicilor economiei politice engleze, Adam Smith şi David Ricardo, Marx determină valoarea ca fiind dată de cantitatea de muncă încorporată într-un produs, măsurată în timpul de muncă necesar pentru producerea sa. Exploatînd munca salariată şi încorporînd-o în mărfurile sale, proprietarul mijloacelor de producţie îşi măreşte astfel capitalul.
Seminar 2 – Marti, 5 aprilie 2011, ora 14.00
Munca imaterială: producţia de sine şi persoana ca întreprindere (André Gorz, L’immatériel)
O concepţie răspîndită încă din anii ’90 face din munca imaterială nu doar acea „muncă ce produce conţinutul informaţional şi cultural al mărfii” (Lazzarato), ci şi forma prin excelenţă a oricărei activităţi în perioada postindustrială. Organizarea procesului muncii, a cantităţii şi a calităţii sale în jurul imaterialităţii implică şi o transformare profundă a figurii muncitorului, „al cărui suflet trebuie să coboare în atelier”. După André Gorz, autorul pe care îl vom urma îndeaproape în cadrul seminarului, odată cu mutaţia în raportul concret-abstract şi cu instaurarea unei „societăţi sau economii a cunoaşterii”, procesul muncii tinde să devină gestiune a unul flux continuu de informaţii, o gestiune aflată în sarcina unor „operatori” a căror performanţă depinde de capacităţile lor de comunicare şi cooperare. Mai mult, devenind pe de o parte autonom în raportul cu procesul global de producţie şi, pe de altă parte, integrat intim într-o continuitate a fluxurilor, noul muncitor are ca primă sarcină să se producă pe sine ca subiectivitate, capital fix ce trebuie neîntrerupt reprodus, modernizat, lărgit, valorizat.
Dintre nenumăratele întrebări pe care le pune această transformare se află şi aceea a lui Muriel Combes şi Bernard Aspe: pentru că nu putem imagina în ce fel o economie a imaterialului ar putea funcţiona fără să supună indivizii unei noi forme de servitute voluntară, una dintre mizele actuale ale procesului muncii este de a şti cum să nu-ţi investeşti propria demnitate într-o activitate nedemnă.
Franco Berardi (Bifo) Ce înseamnă autonomia azi? (Claudiu Gaiu)
Muncile puterii (Lorin Ghiman)