Sebastian Ghiță descătușat împotriva capitalului global și a corupției generate de acesta.
Rămîi fără bere dacă pleci din redacţie.
Ziarul dedicat celor 70 de ani împliniţi de Ovidiu Ioaniţoaia a bucurat pe toată lumea. Primim zeci de sms-uri. Ziarul Financiar, Evenimentul zilei, Realitatea TV și Libertatea, colegi din toate zările ne sună. Oamenii găsesc elogiul meritat. “Și, mai ales, e un gest de civilizaţie și de încredere în presă”.
Și acesta e tot un gest de civilizaţie. Stau faţă în faţă cu Sebastian Ghiţă undeva la capătul celălalt al orașului, într-un birou de la România TV. “Păi n-aţi zis că sînteţi doar politician, ce căutaţi într-o televiziune?”. Zîmbește.
E prima întîlnire, avem opinii diferite, știe exact “ce aţi scris despre mine”, însă a acceptat dialogul. Scrisesem că e genul care ajunge din punctul A în punctul B trecînd peste toate cadavrele intermediare. “Am niște lucruri de spus”, motivează el. Ridic ochii din caiet. Nu mai zîmbește deloc.
– Sînteți mai vechi în baschet decît în SRI. De ce renunțați tocmai la baschet?
– În SRI nu sînt atît de vechi.
– Nu?
– I-am cunoscut o dată cu accesul firmelor noastre de IT la nivel național.
M-am gîndit toată dimineața la prima întrebare, dar sînt deștept fleașcă, omul nici nu clipește.
– Apropo de SRI…
– Vreau să spun doar atît: cei care spuneau că am protecție de la SRI, își doresc acum protecția de care se vede că mă bucur eu?!
Se referă la inculparea lui de către DNA în dosarul de la Ploiești.
“Am pornit compania și baschetul imediat după liceu”
– Revenind la baschet, este hobby-ul cel mai mare și totuși renunțați la echipă.
– Da, pasiunea cea mai statornică. Am pornit imediat după liceu, cînd prietenul meu Alex Iacobescu a venit și mi-a zis să ajutăm noi clubul. Abia fondasem compania de IT. Ambele erau mici: clubul și compania de calculatoare.
– E adevărat că fuseserăți olimpic național la informatică?
– Eram cel mai bun din liceu și doi sau trei ani am participat la faza națională a olimpiadei de informatică. Datorită unui profesor foarte bun, care ne preda avansat.
– Ce limbaje de programare?
– Păi, ajunsesem la C care nici nu apăruse la noi. Vorbim despre 1993, 1994. În fine, după liceu am pornit compania. Dar de muncit am muncit de la 16 ani. De partea comercială și de contracte mă ocupam eu. Eu alergam și vorbeam cu oamenii.
– Asta zice DNA că faceți și acum. V-ați conservat abilitatea să influențați oamenii.
– (Puțin iritat) Am puterea să conving oamenii. Nu știu ce zice DNA acum, dar discutăm subiectul, nu-l evit.
– Colega mea Oana Dușmănescu, care scrie baschet, își amintește că pe la începutul anilor 2000, cînd echipa era în B și, apoi, în A, formați un grup agresiv. Și dumneavoastră, și Alex Iacobescu și ceilalți amici. Aveați un spirit dominator, competitiv, de cîștigători cu orice preț.
– Păi, dacă ne uităm înapoi, nu Asesoft, ci alte cluburi puneau presiune pe arbitraje.
– Dinamo?
– Da, atunci Dinamo. Dar echipe bune aveau și Clujul, și Sibiul și clubul finanțat de Rompetrolul lui Patriciu.
– De ce evitați caracterizarea ca un grup de tineri hotărîți să cîștige cu orice preț în sport? Nu asta ați făcut apoi în afaceri?
– Poate alții ne-au perceput ca agresivi. dar nu am vrut să cîștigăm, așa cum spuneți, cu orice preț. Sigur că au existat momente. Uite, vă dau un exemplu. La un moment dat, Puiu Dobrescu, cel care ne fusese antrenor, ajunsese la FRB și era apropiat de Vega, echipa lui Patriciu. I-am zis: “Domn’ profesor, vă dăm în presă!”. Bine, mă, și ce? “Păi, vă mai dăm o dată!”. Și ce? “Și vă dăm în fiecare zi”. La care el ne-a zis: Băi, țineți minte, în România orice scandal durează trei zile!
“Ghiță n-a făcut nimic, dar se trezește cu un denunț”
– Scandalul pe care o să-l stîrniți acum cît va dura?
– Nu vreau să stîrnesc nici un scandal. Dar ne retragem din baschet pentru că nu vreau să ajung să fiu judecat vreodată pentru trafic de influență! Eu vorbeam cu oamenii. Mă duceam la antreprenorii români să-i rog să bage bani în echipă, ca să completeze finanțarea noastră.
– Cît e bugetul total?
– Am luat 10 titluri de campioni, 6 Cupe ale României și FIBA Europe Cup cu un buget care n-a depășit 1,5 milioane de euro pe an. Să zicem că aproximativ 30% venea de la alții.
– Și de ce vă temeți?
– Unii ne ajută din pasiune. Alții pentru că cine știe ce așteaptă de la mine. Nu le promit nimic, dar poate că ei așteaptă. Dacă unul dintre ei face evaziune fiscală și vine peste el DNA și ăsta spune: “Îmi reduceți pedeapsa la jumătate dacă vi-l dau în gît pe Ghiță?”. Ghiță n-a făcut nimic, dar se trezește cu un denunț.
– Ați început să vorbiți precum Elena Udrea. Cum vă bate în ușă DNA, cum strigați că persecută cineva.
– Nu, nu, nu vreau să ajung să vorbesc ca Udrea! Și nu-mi retrag nimic din ce am spus despre procurori. Ei fac o muncă importantă și, datorită DNA, economia poate fi mai competitivă. Eu am fost mereu în relații bune cu procurorii.
– Atît de bune încît o sunați pe Codruța Kovesi?
– Nici vorbă!
– Niciodată? Circulă informația asta și n-am vrut să scriem fără să o verificăm.
– Niciodată n-am vorbit la telefon cu doamna Kovesi! Nici cu Daniel Morar. Și cu nici un procuror. Și nici nu ne-am văzut în afara cadrului oficial, cînd mergeam ca membru al comisiei SRI. Comisie care mă gîndesc să mă retrag.
Vrea putere mai mare pentru SRI și pentru procurori
– De ce?
– Eu am niște concepții. Alți membri si Comisiei, altele. Eu am vrut legi mai bune în materie de SRI și de procurori.
– Mai bune pentru cine?
– Pentru instituții și, automat, pentru noi, cetățenii.
“În lipsa legilor Big Brother, îi legăm de mîini și de picioare pe procurori și îi forțăm să lucreze cu denunțuri”
– Sună cam ciudat. Pe de o parte, spuneți că riscul unui denunț vă face să renunțați la marea pasiune, pe de altă parte vreți puteri mai mari pentru serviciile secrete și pentru Parchete. Are legătură retragerea dumneavoastră cu cea a lui George Maior?
– Nu, doar că se petrec în aproximativ aceeași perioadă și am avut aceeași opinie pe legile despre care vorbeam. (Îl privesc, dar nu știu ce să cred) Dacă SRI și procurorii ar avea mijloace mai bune, poate că denunțurile ar reprezenta mai puțin din dosare.
– Cît de puternic sînteți?
– Nu mai fac afaceri de cînd am intrat în Parlament.
– Dar controlați și alte zone. România TV și fostele firme de IT de care ați rămas apropiat. Politică, media, afaceri. Nu e prea multă putere? Nu vă plasează tocmai asta în situații în care, inevitabil, puteți abuza sau puteți comite infracțiuni?
– Încep să renunț. Asta fac cu echipa de baschet. Am negociat anul trecut cu Ringier ca ei să intre acționari la România TV și la siteuri. Numai că Ringier este, la rîndu-i, în negocieri cu Axel Springer și mai durează. Vom relua însă discuțiile după ce se clarifică ei.
– Ați controlat o bună parte din piața IT și acum, după 10 ani, veniți și faceți dezvăluiri. Poate doar Siveco a fost mai mare ca voi.
– Nici măcar Siveco n-a fost peste mereu. Dar hai să zicem așa: grupul Asesoft a fost în ultimul deceniu în primii trei din puața IT. E o mîndrie pentru noi. E dreptul dumneavoastră să credeți sau să nu credeți ceea ce voi spune.
– Nu sînteți în apele dumneavoastră în legătură cu dosarul DNA. Aveți 9 din 10 șanse la condamnare, cu sau fără executare. Așa zice statistica.
– Să fim controlați toți de către DNA! Respect munca procurorilor și voi accepta ce vor spune judecătorii. Și la firma fratelui meu s-au făcut percheziții. Și despre el spun că justiția să decidă. Dar am ceva important de transmis.
“Înainte de a candida pentru Parlament, am mers la mai mulți antreprenori din IT. La Irina Socol, de la Siveco, la Novensis, la HP, la Cisco. Cineva trebuie să le apere interesele. Iar acum e timpul să spunem deschis cîteva lucruri grave”
“Banii nu i-a luat Socol, ci gurile hulpave care nu fac nimic”
– Apropo de Irina Socol…
– O apreciez și astăzi! Am vizitat-o în arestul la domiciliu. Dumneavoastră credeți că ea a luat vreun ban negru din cei pe care era obligată să-i facă? Vă spun eu că nu! Ea avea o firmă. Care avea nevoie de contracte. I s-a spus: Ca să iei contracte, știi, trebuie să întorci! A rezistat, poate, o dată, de două ori. Dar are peste 1.000 de angajați care își așteaptă salariile. Asesoft, Teamnet și celelalte aveau la un moment dat 7.000 de angajați. A inventat Irina Socol vreun sistem? Nu, ea a supraviețuit în ceea ce au creat alții. Eu nu o apăr, să decidă judecătorii, dar justiția să fie egală pentru toți!
“Lui Socol i s-a spus: Vrei contracte? Păi, cotizezi la partid sau ajuți ministrul! Jocul acesta a fost generat de cei care conduc societatea. Ea s-a lăsat angre nată în acest joc. Și la sfîrșit venim și o ares tăm pe Irina Socol pe care am obligat-o să scoată niște bani din firmă ca să hrănească gurile astea hulpave care nu fac nimic”
– Și unde nu e egală justiția? La Microsoft?
– Exact! Știți ce ne-a vîndut Microsoft?
– Licențe.
– Nu. Asta se spune pe televiziuni. Nu ne-a vîndut nici o licență! Pentru că acele calculatoare care erau în ministere aveau deja licențe.
– De unde?
– De la noi, eu eram în afacerea IT la jumătatea anilor 2000 și știu ce spun. La un moment dat, exista obligația ca toate firmele care vindeau calculatoare să le vîndă împreună cu licențe. Pe care noi le cumpăram, era sub 100 de dolari, de la Microsoft. Și atunci ce au făcut americanii? Au zis că vînd Guvernului upgradarea, adică posibilitatea de a descărca îmbunătățirea softului.
– Adică ne dau versiunile ulterioare.
– Teoretic. Doar teoretic! Însă pe calculatoarele Guvernului oricum nu mergeau noile versiuni, care de altfel nici n-au fost descărcate! Noi am cumpărat nimicul cu 400 de milioane de euro în 10 ani. Acesta este adevărul! Și de aici s-au luat șpăgile pe care le vedem astăzi la televizor.
– O secundă vă rog! Dacă facem o cerere la Microsoft să ne spună pe cîte calculatoare cu licențe ale Guvernului României s-au descărcat în anii ăștia softurile, ca să știm ce am plătit, spuneți că vom afla că pentru sute de mii de calculatoare s-au descărcat doar cîteva mii de softuri?!!!
Sebastian Ghiţă își unește arătătorul cu degetul mare, descriind două cercuri mici, făcute din carne de om tînăr. Două zerouri!
Nu rîde deloc. “Nu! Eu spun că s-au descărcat spre zero licenţe! Eu spun că am asistat la o operaţiune de furt din bugetul României de 400 de milioane de euro. Și Microsoft nu e singurul exemplu. Mai am să vă povestesc”.
“Sîntem corupți, dar ne tratăm”
Ghiță spune că a vorbit cu “sute de oameni de afaceri români” care reclamă că străinii sînt tratați privilegiat și care avertizează că “de acum înainte, și politicienii, și funcționarii să se aștepte să fie reclamați la DNA dacă mai cer și un capăt de ață”
– De ce ar fi acceptat România așa ceva de la Microsoft?
– Nu România. Unii din România. Trebuie să știm toți ceea ce, mă rog, procurorii nu o spun: nouă nu ne trebuiau acele servicii!
– Deci Microsoft știa și de șpaga către politicieni, de vreme ce avea nevoie de bunăvoința lor la achiziția a ceva despre care spuneți că era nefolositor?
– Șefii Microsoft din România, nu unul, ci mai mulți care s-au succedat, ofereau privilegiul reprezentării unor intermediari. Cum era Florică, celebrul Florică. Dacă o parte din bani se întorceau la ei, cred că procurorii pot afla. După cum, banii dinspre Florică plecau și la partide.
ULTIMA ORĂ: Potrivit unei declarații a avocatului Dancu făcută la B1TV, Gheorghe Ștefan susține în fața procurorilor DNA că cele 4 milioane de euro, care teoretic i-au fost repartizați lui de către Florică în dosarul Microsoft, n-au ajuns niciodată la Ștefan, ci au mers în campania electorală a PD-L.
– Pare o operațiune prea mare ca să fie gîndită altfel decît la nivel de stat. Om fi crezut că ne cumpărăm indulgența americanilor!
– Poate s-o motiveze ei oricum acum! Ce nevoie avea SUA să băgăm noi bani în buzunarul Microsoft? E adevărat că Microsoft făcea drumuri la Guvern și la Ambasada SUA. Ei ne-au mințit și Guvernul nostru și și-au mințit și Ambasada lor. Cert e că s-au luat șpăgi imense și, dacă vrei să te minți, zici că le-au luat pentru țară. O porcărie imensă, asta este afacerea Microsoft cu România! Știți că nu noi, ci Uniunea Europeană a oprit-o? Cînd și-a dat seama că se întîmplă în mai multe țări din Est a zis să le plătim la o valoare reziduală și să ne lase Microsoft în pace. Ne-au vîndut o hîrtie pe 400 de milioane de euro.
“Microsoft știa că noi avem licențe că de la ei le luaserăm! Și totuși, a pus Guvernul să cumpăre suport. Funeriu, Sandu și alții de i-am pus noi, românii, miniștri au semnat. Nu ne trebuiau aceste servicii! E o profundă și mare porcărie organizată de această companie Microsoft”
“A venit și Oracle să ne fure o tură!”
– Ați spus că aveți și alte exemple.
– Oracle a vrut de curînd să facă același lucru. Ne-a vîndut softuri de sute de milioane de euro.
– Softuri de baze de date?
– Da. Și acum veniseră, după formula Microsoft, să le cumpărăm upgradarea. Să ne fure și Oracle o tură! Am reușit să evităm asta! Știți că Ministerul de Finanțe nu are nici acum un soft integrat? Au zis că-l fac multinaționalele, că noi nu știm. Uite că softul de la APIA, cu plăți de un miliard de euro pentru România, l-a făcut o firmă românească, Siveco. La Casa de Sănătate l-a făcut Teamnet. UTI a făcut SEAP-ul. Nu sîntem chiar ultimii oameni!
– Discursul acesta l-am văzut la Sorin Ovidiu Vîntu pe blog acum cîteva săptămîni. Că lupta anticorupție se va termina cu raderea tuturor antreprenorilor români. Sînteți colegi de idei.
– (Se asprește) Eu nu sînt coleg de nimic cu domnul Vîntu.
– Păi, omul spune fix același lucru!
– Lupta anticorupție este importantă. Vă mai zic o dată! Eu voi accepta orice decizie dă judecătorul, dacă voi fi trimis în instanță. Așa facem dacă vrem să trăim într-o societate civilizată. Dacă nu, facem ca Buzăianu și renunțăm la cetățenie și mergem în Elveția că nu credem în justiția de aici. Nu e cazul la mine. Eu în România vreau să trăiesc.
– Sursele noastre zic că mai aveți niște dosare în cercetare la DNA.
– De unde știți asta?
– Știți că nu vă răspundem.
– Bine. O să vedem. Eu o să trimit oficial către DNA și către DIICOT o cerere în care să-i rog să-mi spună cîți români și cîți străini sînt investigați de către ei. Cred că oamenilor le e teamă măcar să spună. “Dragă DNA, dragi procurori, avem această problemă”.
“Am impresia că 99% dintre corupți sînt români, în timp ce 70% dintre afacerile din România le controlează străinii. Eu nu cred că noi sîntem un neam de hoți, ci cred că justiția trebuie să ne trateze egal pe toți!”
“Pică podul cu echipamente HP nefolosite!”
– Dacă discutăm așa, și Stadionul Național a fost făcut de un consorțiu nemțesc.
– Și au dublat prețul și nimeni nu s-a sesizat, așa-i? Încă un exemplu. Cînd Enel a încărcat la factură consumatorii, DNA l-a ridicat pe directorul român. Oare directorul de deasupra, care este italian, nu știa nimic despre faptul că firma lui își păcălea consumatorii? Oare el nu știe nimic nici despre faptul că Enel importă utilaje ieftine din China, de la contoare pentru oameni la altele alea, de a ajuns să aibă monopol cu niște chestii care nu satisfăceau nici standardele de pe vremea lui Nea Nicu?! Italianul s-a urcat în avion și a plecat la Roma. Nu știe nimic.
– Mai aveți?
– Mai am. V-am zis că am vorbit cu sute de oameni de afaceri români. Geme podul de la Casa de Sănătate de aparatură HP veche, nefolosită. Tone! Pică podul! HP a livrat de sute de milioane de dolari și aruncăm și luăm iar și aruncăm și nu folosim și tot așa. Asta în sport se numește să fluieri cu dublă măsură! Este groaznic să cred că doar oamenii din România sînt corupți. Să fim rezonabili, cine crede asta? Dacă se va păstra această dublă măsură vom înlocui corupții noștri cu corupții lor!
– E un discurs.
– E o realitate! Eu știu multe companii care dau bani. Și în 10 ani eu n-am văzut companiile străine controlate de DNA. Aproape că sîntem scoși de pe piața românească. Dacă ești companie românească, ești corupt și ești hoț și faci afaceri cu statul. Dacă ești cu capital străin, atunci poți să faci caiete de sarcini, să dai șpagă. Și asta nu-mi place. Nu numai mie, e o îngrijorare generală. Văd că Ambasada SUA a făcut un concurs de caricaturi pe tema anticorupției. Mă gîndesc să ne punem și noi, românii, în piept o insignă pe care să scrie “Sînt corupt, dar mă tratez!”. Serios, poate așa, dacă ne uităm unul la altul, vedem ce greșim și ne facem bine.
“În calitate de cetățean român mă întreb mereu: de ce Microsoft nu e urmărită de procurori? Calculatoarele Guvernului aveau deja licențe legal cumpărate de importatorii care vînduseră calculatoarele. Microsoft știa. Și atunci a vîndut Guvernului suport. Adică o hîrtie cu dreptul de a suna la un call center din America. Nu aveam nevoie de acest serviciu. Acesta este adevărul îngrozitor”
– De mult doream să vă întreb. Zecile alea de milioane de euro împrumutate lui Alex Iacobescu sînt reale? Au fost impozitate?
– Fiecare euro. De alfel, nu uitați că eu am vîndut eMag, o parte din Teamnet, afacerile din energie. Unor parteneri străini. Banii n-au venit de la stat.
– Ați vîndut niște cifre de afaceri și profituri făcute cu statul.
– Energia? Se vinde în piața liberă. Nu aveți dreptate. Marea parte a acelor zeci de milioane de euro, pe care i-am încasat, n-au nici o legătură cu statul. Într- un an, am fost persoana fizică din România care a plătit la Fisc cel mai mare impozit pe acțiunile vîndute.
– Dacă veți fi condamnat la închisoare cu executare, asta înseamnă cam 30% din ce trimite DNA în judecată, nici atunci nu veți spune că e o eroare?
– Nu. Voi accepta orice sentință fără lamentare.
– Există vreun caz, că mai toți se dau victime?
– Codruț Sereș. A intrat în închisoare fără să facă pe victima. Pedeapsa a fost foarte mare, enormă. Și nu știu dacă el are vina maximală în caz.
– Vorbea cu oamenii de afaceri la ieșirea din ședința de Guvern și le spunea ce a rezolvat!
– M-ați întrebat dacă știu un caz de om care a mers să-și ispășească pedeapsa fără gălăgie. Vi l-am dat: Codruț Sereș.
– Deci în scrisoarea cu “Dragă DNA” ce le ziceți?
– Nu cerem clemență de la procurori. Nu le spunem să se oprească…