Victor Ponta a învățat bine cel puțin o parte a lecției: nu e bine să te pui cu nemulțumirea publică. Urmărind ce a apărut în mass-media, având, cel mai probabil, feed-back și din alte direcții, a decis să-i retragă, într-un mod, totuși, elegant, Corinei Dumitrescu nominalizarea la funcția de ministru al Educației. Mai mult, a reușit să transforme momentul într-o victorie. E drept, pentru asta a fost ajutat și de context. Pentru că ziua de duminică a fost una perfectă pentru Victor Ponta și social-democrați. Mai întâi a venit concesia/cadoul de la FMI legat de reîntregirea salariilor și returnarea sumelor din pensii încasate ilegal (detalii aici), după care, seara, a fost anunțată victoria lui Francois Hollande în fața lui Nicolas Sarkozy în Franța. Cum ar veni, o seară în care Victor Ponta își permitea să fie mărinimos, să-i ofere presei și opiniei publice satisfacție, prin înlocuirea Corinei Dumitrescu.
Interesant e că în anunțul de retragere a nominalizării Corinei Dumitrescu, Victor Ponta a dezvăluit și agenda viitorului (posibil) ministru al Educației, Ioan Mang: admiterea în clasa pregătitoare, bacalaureat, admiterea în liceu. Cum ar veni, atribuții mai degrabă de administrare, de mentenanță. E un fel de liniștire a apelor, o amânare a controverselor care se aprind mereu atunci când e vorba de cea mai mică schimbare în acest domeniu. Pentru că dincolo de dublul ”n” din CV, de studiile Corinei Dumitrescu la Stanford (lipsa lor totală ori doar lipsa de consistență), problema de fond era alta: grupul și direcția pe care acest grup ar fi putut s-o imprime Educației. Atât cât a avut ocazia să fie în centrul atenției publice, Corina Dumitrescu a oferit, pe deplin, imaginea imposturii și a parvenitismului. Nu greșelile (datorate vitezei unui funcționar public) din CV și nici derizoriul care acoperea mențiunea ”studii la Stanford” (în realitate cel mult urmarea unui curs la această universitate) au fost cele care au deranjat, ci imaginea tipului de învățământ păstorit de doamna Dumitrescu, ca rector la ”Dimitrie Cantemir”. Adică a acelui învățământ menit să ofere atât diplome pe scară rulantă (până la nivelul de doctorat), cât și funcții profesorale unor diferite persoane publice, îndeosebi din politică. Diplome și funcții necesare nu atât pentru desfășurarea unor activități în diferite domenii, cât pentru cumpărarea/achiziționarea prestigiului public pe care încă îl mai oferă diplomele și gradele universitare. Mai exact, esența imposturii, a parvenitismului: diploma care certifică nu atât un nivel de cunoștințe dobândit, cât un statut social.
Ei bine, arătând că întreaga controversă din jurul Corinei Dumitrescu i-ar fi putut afecta munca legată de organizarea admiterii în liceu, clasei pregătitoare, BAC-ului, Victor Ponta a lăsat să se înțeleagă că acest Guvern cu mandat redus nu și-a propus să intre în esența problemelor din educație (ci doar să asigure minima funcționare a sistemului). O soluție căldicică, asemănătoare cu cea adoptată de PDL când l-au numit ministru pe Mihail Hărdău, după o perioadă de tensiuni și greve al profesorilor. ”Bunicuțul de la Educație” i s-a spus, iar dacă nu vă mai amintiți de el nu aveți nicio vină. Pur și simplu nu și-a dorit să iasă în evidență cu ceva. Exceptând numărul de cămine studențești văruite și școli de la țară renovate, cu care se lăuda în conferințe de presă. Dacă numele lui Ioan Mang nu vă spune ceva în mod deosebit, nu vă speriați. Și nici nu încercați să-i descoperiți vreo mare calificare profesională. Alegerea lui are acum un singur scop: să nu iasă cu nimic în evidență și să fie uitat cât mai repede. Dacă se poate până la terminarea paharului de șampanie deschis de social-democrați pentru victoria lui Hollande și de berea pe care bugetarii au pus-o la rece.
***
UPDATE: Conform Alianței pentru o România Curată, CV-ul lui Ioan Mang are, totuși, consistență. La capitolul ”Afaceri cu statul”. Detalii aici. Iar Alin Fumurescu arată că marea distincție profesională internațională pe care o deține Ioan Mang se poate obține din SUA… contra-cost. Astea ori sunt un semn de ”lipsă totală de cadre”, ori e pregătirea terenului pentru o reîntoarcere cu surle și trâmbițe, ca ”salvator al Educației”, al unui fost ministru PSD în domeniu…