Sursa http://nadiabatecampii.wordpress.com
Pentru că uite, fată dragă, eu pot să-ți explic de ce ești supărată. Supărarea ta nu e că Anglia nu e suficient de rasistă, naționalistă sau xenofobă. Nu ești revoltată fiindcă Anglia nu-i urăște pe Ceilalți, pe oamenii diferiți de cei care au puterea, suficient de mult. Ești revoltată pentru că, pentru prima dată în viață, Celălalt ești tu. Pentru că în Anglia nu mai faci parte din majoritatea care poate arăta cu degetul, care discriminează, care urăște. Nu, aici tu ești cel urât, ești străinul infractor, ești cel cu origine incertă, cu rasa incertă (căci nu toți englezii sunt convinși că românii sunt albi, oricât ai sări tu de cur în sus încercând să le explici că, da, suntem, și ăia maro sunt țiganii, și, și…), tu ești cel înapoiat, sălbatic. Și doare, nu-i așa? Doare să simți pe pielea ta că nu însemni nimic, că valorile culturii tale sunt disprețuite, că nu ești moțul pământului, că tot ce credeai despre tine e eronat. Și de-aia te strofoci. Normal că nu-ți place! E groaznic să fii ținta unor prejudecăți. Dar nu ești suficient de inteligentă să înveți din asta că trebuie să renunți la propriile prejudecăți, să empatizezi cu negrii ăștia, cu arabii, cu homosexualii, cu alte femei. Nu, tot ce-ți dorești e să te întorci în cuibușorul tău, ca să primești înapoi privilegiul majorității, și capacitatea de a-i lovi și arăta cu degetul pe alții. Și de asta, draga mea dragă, manifestul tău e o idioțenie, și banii pe care îi cheltuie părinții tăi ca să te țină acilea în Londra sunt bani irosiți.