Ciprian Domnişoru, pe voxpublica.ro, despre coplata şi visul de privatizare a sănătăţii:
Consilierii lui Băsescu lucrează la un proiect de lege de privatizare a spitalelor şi introducere a unor case private de asigurări. Ȋntrebat despre şansele de succes în Parlament ale unei legi care ar schimba radical sistemul, Băsescu a sugerat că Guvernul şi-ar putea asuma răspunderea pentru acest proiect de lege aşa cum şi-a asumat-o deja pentru Codul Muncii şi Educaţie.
Această procedură este profund nedemocratică nu numai pentru că nu dă ocazia unei dezbateri asupra meritelor unui proiect de lege ci şi pentru că obligă deputaţii puterii să asculte de opiniile tehnocrate ale Băncii Mondiale şi ale FMI transpuse în voința lui Băsescu, când rolul lor teoretic este de a reprezenta interesele cetățenilor și de a le asculta nemulțumirile legate de aceste reforme. Într-o țară normală, rolul Parlamentului este să propună proiecte de lege pe care executivul să le implementeze. În România, Parlamentul este mașina de vot a executivului și cele mai multe proiecte de lege vin dinspre ministere. Pentru că Băsescu își arogă tot mai multe puteri executive, reforma anunțată în sănătate va fi elaborată nici macar de minister, ci de consilierii lui.
În domeniul sănătăţii, deputaţii din Comisia de Muncă a Camerei Deputaţilor au respins recent proiectul de introducere a coplăţii în sistemul sanitar, proiect elaborat cu sprijinul Băncii Mondiale. Deputaţii puterii au votat împotriva acestui proiect de lege probabil pe considerente legate de oportunitatea taxarii alegatorilor înainte de alegeri. Dacă am fi avut o asumare de răspundere pe acest proiect şi un vot de bloc, aceşti deputaţi ar fi trebuit să se prezinte la vot să fie număraţi de ochiul vigilent al activistului de partid Boc.
Reforma propusă de Băsescu în sănătate va duce la privatizarea spitalelor şi la virarea fondurilor din contributii de sanatate unor case private de asigurări, după modelul sistemului olandez de sănătate. Doctorul Băsescu , şcolit de FMI, avansează acest proiect ca o şansă pentru sistemul falimentar din România. Nu contează că în Olanda au crescut preţurile asigurarilor medicale cu 41% după introducerea sistemului în 2006, citiţi aici. Nu contează nici că în Slovacia, dupa o reforma similara, casele private de asigurări de sanatate au înregistrat profituri foarte mari şi guvernul a încercat fără succes să limiteze acele profituri. Aceste aspecte care dau de gândit nici nu ar fi luate în discuţie în contextul unei asumări a răspunderii.
Bănca Mondială şi FMI nu sunt responsabile doar pentru rezultatele politicilor pe care le recomandă guvernelor. Ar trebui să devină responsabile şi pentru modul în care aceste guverne – de multe ori în ţări cu o slabă tradiţie democratică, parlamentară- supun la vot această legislaţie. Însă Jeffrey Franks când vine la Bucureşti se simte doctor şi face glume de genul “Operaţia a reuşit, pacientul e mort”. Având aşa specialişti străini, Băsescu se crede mai nou doctor în macroeconomie. Cei care se opun cu argumente rationale privatizării în sănătate, liberalizării pieţei muncii sau închiderii de spitale şi şcoli sunt etichetaţi de preşedinte cu fiecare ocazie drept grupuri de lobby sau de interese care se opun ca nişte viruşi tratamentului FMI-Băsescu.
În Ungaria , introducerea coplăţii a fost o întrebare într-un referendum în 2008 iar populaţia s-a opus net iar ministrul sănătăţii ungur a trebuit să demisioneze. În Cehia primul ministru a trebuit să răspundă în fața Curții Constituționale când a introdus coplata. În România referendumurile sunt bune doar pentru întrebări populiste. Adoptarea unei reforme radicale a sănătăţii prin asumarea răspunderii ar fi încununarea carierei de doctor a lui Traian Băsescu- nu ne mai rămâne să sperăm decât că PD-L se va gândi la alegeri înainte să mai taie după sfatul doctorului- un prim test fiind votul final din Camera Deputatilor asupra introducerii coplatii.