”Război” și pace. Grupul artistic radical Voina în vizită la Bucureşti (ubdate)

Vasile Ernu în dialog cu Alexei Plutser-Sarno, unul din liderii și ideologii grupului Voina.

Despre grupul artistic radical Voina/Război din Rusia am mai vorbit (aici). Voina este un grup care se declară a fi compus din artişti care pretind că ceea ce fac ei este artă: gesturile lor radicale la adresa puterii reprezintă, pentru ei, o formă de luptă cu puterea prin intermediul artei. Acest grup mic de artişti reuşeste cu mijloace foarte reduse să producă acţiuni şi imagini cu un mesaj care au avut un impact copleşitor asupra populaţiei Rusiei şi care au declanşat un şir imens de polemici politice, sociale şi culturale cum puţine personalitaţi au reuşit de-a lungul timpului. Oamenii care fac parte din acest grup își riscă libertatea și viața pentru că ei cred în idei, în idei puse în acțiune împotriva puterii politce și economice care este principala sursă a violenței și nedreptății. Și să nu uităm că grupul Voina își are ca maeștri doi dintre cei mai importanți artiști contemporani rusi: Anderi Monastîrski și Dmitri Prigov.

Imaginaţi-vă că vedeţi la depărtare pe stradă un poliţist, cu chipiul clasic pe care-l recunoaşte orice cetăţean dar care cînd se apropie pare straniu: poliţistul poarta sutană de preot şi are o cruce mare de aur în mijloc. Imaginea Poliţistul în sutană de preot care circulă peste tot pe net are un impact şi un mesaj foarte puternic. Nimeni nu are nevoie de explicaţii. Toţi ştiu la ce se referă. O astfel de imagine face mai mult decît zeci de tomuri de critică la adresa celor două instituţii. Acţiunile lor sînt bine gîndite, documentate şi mediatizate. Ei atacă elementele centrale ale puterii ruse. Ce se mai poate vedea? Un „nebun” umblînd cu o găleată în cap şi urcîndu-se pe maşinile SFB-ului (fostul KGB) , un craniu cu oase proiectat în plină noapte pe clădirea Parlamentului Rusiei, angajaţi ai McDonald-urilor care se trezesc de 1 mai cu pisici în cap, poliţişti sărutaţi pe stradă sau o masă întinsă în metrou la oră de maximă circulaţie şi banchet în direct. Astea sînt însă acțiunile-soft ale grupului… Vin și cele cu adevărat radicale. Despre asta discutăm mai jos.

Zilele acestea grupul Voina se află în București pentru a participa la cea de a 5-a ediție a Festivalului de Film Documentar ”One World România”. În toată perioada de ședere aici, Voina își continua acțiunea „Voina Wanted”, care vine să îi susțină pe Oleg Vorotnikov și Natalia Sokol, dați în urmărire internațională de poliția rusă.

După mai multe încercări de a ne intersecta, iată că ne-am întîlnit nu la Moscova sau Berlin, ci la București. Liderul şi ideologul mişcării Voina, Alexei Plutser-Sarno, un elev de-al lui Lotman şi un produs al faimoasei şcoli de semiotică de la Tartu, este invitatul CriticAtac.

Și nu ratați evenimentul VOINA: 16 Martie / 18:00 – 20:00 / MNAC Etaj 1 / Palatul Parlamentului / Invitati: Alexei Plutser-Sarno, Yana Sarna (membri ai grupului Voina).

Vasile Ernu (VE): Doresc oare, ruşii, război / Întrebaţi tăcerea… / Dragă Alexei, cunoşti foarte bine acest distih al lui Andrei Voznesensky. Ce este Grupul artistic Voina[1]? Cine sunt cei care fac parte din el?

Alexei Plutser-Sarno (APS): Grupul Voina – este o echipă de street-art, care face acţiuni de natură radicală. Noi pornim de la premiza, şi suntem încredinţaţi de asta, că protestele din Rusia nu se pot produce pe cale paşnică, pentru că puterea aici o deţin vârcolacii, indivizi monstruoşi, diverşi orci din Mordor sau mutanţii Gollum[2]. Iar orcii din Mordor nu vor ceda niciodată puterea pe calea negocierilor, trebuie luaţi la bătaie, în şuturi…

VE: Povesteşte-mi, te rog, cum a luat fiinţă acest grup, şi ce ideologie promovează?

APS: Oleg Vorotnikov şi Natalia Sokol au început să elaboreze ideologia grupului în anul 2005. I-am cunoscut pe 24 iunie 2006. În februarie 2007, Oleg a inventat această denumire. Iar în 2009, ni s-a alăturat Ëbnutâi[3], care a devenit eroul nostru principal. Dar trebuie spus că fiecare membru al grupului numeşte ziua apariţiei grupului, ziua în care i s-a alăturat el acestuia. Ideologia grupului este un amestec complex de artă contemporană, punk, anarhism şi pohuism[4]. De fapt, ni se rupe-n paişpe de toate, în afara revoluţiei mondiale.

VE: De regulă, sunteţi percepuţi ca un grup de stânga-radicală, sunt însă voci care susţin că în ceea ce faceţi persistă elemente de natură conservatoare…Cum vă raportaţi voi la aceste clişee şi definiţii?

APS: Oleg Vorotnikov, Leonid Nikolaev, Natalia Sokol, Filip Kostenko, Taisia Osipov – sunt nişte luptători neînfricaţi şi cinstiţi, ostili sistemului coşmardesc mafiot. În acest sens, un răspuns l-a formulat foarte exact artista din grupul AES+F, Tatiana Arzamasova. Ea a spus: „Voina – este un test de a proba ticăloşia!”. Se toarnă lături la greu pe capul nostru de către diverşi radicali de dreapta, monştri cu simpatii kremliniste, şi desigur, de către falşi stângişti, scrobiţi şi sulemeniţi, care se hrănesc cu granturi şi pomeni din partea puterii, aflaţi foarte departe de orice tip de protest de natură stângistă. Aceştia scriu tot soiul de articole, asistă la diverse conferinţe – îşi crează un nume, iar pe la marşurile stradale de protest nu-i vezi niciodată. Aspiratorii de granturi, pseudo-stângiştii, au o singură grijă: protestul grupului Voina este autentic, în timp ce ei sunt simulanţi. Frica lor este să nu piardă mâna care-i hrăneşte, prin urmare, sponsorului trebuie să-i dai ceea ce vrea să audă!

VE: Dacă e să formulăm o platformă politică, vă aplecaţi în special spre anarhism? Aveţi totuşi un punct de vedere politic clar definit?

APS: Desigur că avem fiecare opiniile noastre, formate, dar fiecare pe-ale lui. În grup sunt şi socialişti, şi oameni ai legii, şi anarhişti, şi pohuişti cumpliţi. Toţi însă suntem sudaţi prin dorinţa de a castra această putere definitiv sărită de pe fix, dementă.

schimb paVE: Mi-ai putea spune unde este hotarul între artă şi provocare, unde se termină actul provocator şi începe ceea ce intră sub incidenţa Codului Penal? Sau creaţia grupului vostru nu are limite de niciun fel?

APS:  Între artă şi provocare, artă şi crimă nu există nici graniţe, nici alte tipuri de interacţiune. Acestea se află în planuri diferite, în lumi care nu se intersectează niciodată. Voina acţionează în sfera unei arte eroice, monumentale, superioare. Şi tocmai pentru că legile actuale care sunt într-atât de idioate, încât declară capodoperele noastre ca fiind ilegale, noi considerăm că aceste legi trebuie urgent abolite. Monştrii aflaţi la putere trebuie să-şi ceară iertare în faţa poporului, şi să elaboreze legi care să creeze un cadru legal pentru ceea ce facem noi. Locul acestora vârcolaci şi dictatori este la pârnaie.

VE: Am câteodată sentimentul că v-aţi transformat întreaga viaţă într-un performance[5]. Tribunalul a devenit parte a acestuia. Chiar şi puşcăria a devenit un element constitutiv…

APS: Da, este o legitate a artei performance-ului. Chiar dacă mafioţii puterii şi vârcolacii ei vor omorâ un artist, pe durata unei acţiuni – pe motiv că aceasta nu le este pe plac, moartea aceasta va deveni deasemenea parte a operei de artă…

VE: Dar poți formula… care este scopul artisului? Separaţi politica de funcţia artei?

APS: Arta este un limbaj simbolic şi viaţa artistului este în interiorul acestui limbaj. Limbajul artei – un scop în sine. Iar scopul artistului – să articuleze simboluri ale „vieţii” însăşi. În cazul nostru – războiul împotriva simbolurilor tenebroase şi învechite ale puterii.

VE: Spune-mi te rog care este ţelul acţiunilor voastre? Refuzaţi participarea la diverse Bienale, nu ţintiţi vreun profit pecuniar? Ce doriţi, de fapt? Din câte se ştie, sistemul artistic actuale are două componente: gloria (prin prezența în galerii) şi puzderia de bani (prin vînzare de artă)…

APS: Noi dorim să creem un nou limbaj simbolic cu ajutorul căruia oamenii să poată deveni liberi.

VE: Am văzut că într-una din acțiunile voastre ați dat foc unei mașini de miliție… să înțeleg că Voina a declarat război ”gaborilor”?

APS: În acţiunea Mento-Auto-Da-Fé am incendiat un camion imens – o puşcărie mobilă, o dubă care este folosită în Rusia pentru ridicarea manifestanţilor, un atelaj în care lumea este bătută, schingiuită şi mutilată. Este o maşinărie care simbolizează răul. Voina a incendiat o astfel de maşină, aflată în curtea unei secţii de poliţie, exact în data de 31 decembrie [2011, n.tr.], la miezul nopţii, ca un cadou pentru deţinuţii politici care zac cu miile în închisorile ruseşti. În speţă, cadoul nostru este pentru Taisia Osipov, care se află pe moarte într-un izolator al miliţiei din Smolensk, ca deţinut politic.

VE: Deci, care este poziţia voastră faţă de puterea din Rusia? Ce fel de putere este acolo?

APS: În Rusia de azi la putere sunt vârcolacii, duhurile negre şi diavolii cu epoleţi. În cel mai direct sens, aceştia beau sânge şi se afişează ca nişte iepuraşi inocenţi, fiind reprezentanţii puterilor iadului.

VE: Am o veste bună și una proastă. Să încep cu vestea proastă: de la New York la Moscova vîrcolacii puterii seamănă izbitor de mult, au doar metode diferite, și stau nu doar în Kremlin și Casa Albă, ci și în bănci și munltinaționale glamouroase. Vestea bună e ca la noi la București avem o casă mare, mare (Casa Poporului) unde am putea să-i băgăm și să-i închdem pe toți… or încăpea oare??? Spune-mi te rog, acţiunile grupului Voina au avut de la început un substrat politic?

APS: Da, în timp ce puterea din întreaga lume derapează spre dreapta, noi ca răspuns – ne radicalizăm spre stânga. Tot mai spre stânga.

VE: Mai întreb încă o dată despre bani…e ruşinos oare să pretinzi plată pentru munca prestată? Care este atitudinea voastră faţă de bani?

APS: Oleg, Natalia şi Leonid din principiu nu se ating de bani, nu-i folosesc. De pildă, din cei 120.000 de dolari pe care ni i-a transferat Banksy[6], 20.000 am plătit cauţiunea pentru Oleg şi Leonid. Restul de 100.000, grupul le cheltuieşte exclusiv pentru necesităţile deţinuţilor politici, fără a folosi nici o copeică pentru sine. Iar chestiunea ruşinii, fiecare şi-o rezolvă în mod particular, după bunul plac.

VE: Dacă e să invocăm lipsa de etică din mediul artistic în general, şi în cazul artistului în particular, ce raţiuni anume vă animă ca grup?

APS: Cel mai bun exemplu în acest sens se poate urmări în cazul Premiului Inovaţia[7], care ni s-a decernat anul trecut. Ar fi fost imoral să fi început să minţim de dragul acestuia, de aceea am continuat să gândim, să ne exprimăm în mass-media la fel ca şi până acum, şi am denunţat direct statul mafiot, şi i-am propus să-i băgăm în fund acest premiu. S-a declanşat un scandal de proporţii. Ministerul vocifera că este inadmisibil să ni se dea acest premiu din moment ce îl considerăm un rahat, şi propunea să ni se retragă această distincţie. Cu toate astea, experţii independenţi şi-au expus opiniile în favoarea şi susţinerea noastră. În cele din urmă, am considerat total lipsit de morală să mergem să ridicăm premiul, din moment ce considerăm acest premiu de natură mafiotă. I-am trimis pe toţi la origini. Pentru că este lipsit de etică ca după ce se linişteau apele să ne fi furişat să ridicăm 8.500 de dolari, din care jumătate sunt din bugetul statului mafiot şi cealaltă jumătate din banii oligarhilor corupţi. Am trasferat imediat aceşti bani organizaţiei care luptă pentru drepturile omului, AGORA, spre a fi folosiţi nevoilor deţinuţilor politici. Considerăm un gest etic – ca banii mafiei să fie direcţionaţi spre ajutorarea celor înfometaţi în puşcării, care stau acolo pentru că se opun acestei mafii.

VE: Situaţia este destul de interesantă şi cinică: puterea împotriva căreia luptaţi, vă acordă un premiu. Cum ne putem poziţiona împotriva acelei puteri care gratulează pe cei care acţionează împotriva acesteia? Mai este cu putinţă protestul într-o astfel de situaţie?

APS: Puterea a instituit acest premiu. Dar cui i se acordă – decid experţi independenţi de la Louvre, Ermitaj, Muzeul Rus ş.a. Acest premiu al nostru a luat calea spre nevoile celor din închisori, iar puterea încă o dată, a dat dovadă de imoralitate…

VE: Ești convins că premiul pentru acţiunea ХУЙ …[8] nu va proiecta asupra grupului vostru un statut oficios?

APS: Nu avem nevoie de niciun statut oficial, cu atât mai puţin într-o Rusie coruptă. Pentru Voina asta ar echivala cu moartea. Noi suntem artiştii străzii.

VE: Mi-este cunoscut faptul că tu lucrezi de mult timp la un proiect de proporţii dedicat înjurăturilor din limba rusă. Întrucât în acţiunule voastre folosiţi numeroase înjurături, te-aş întreba: ce este personal pentru tine înjurătura? Ce funcţie culturală şi socială exercită?

APS: Înjurătura este acea parte a vorbirii, emoţională şi foarte expresiv colorată, care e capabilă să transmită emoţii radicale şi sensuri, pe care cuvintele simple nu le pot avea.

VE: Care din acţiunile voastre o preferi?

APS: Toate acţiunile noastre se planifică asiduu, sunt în permanentă elaborare. În cele deja consumate se observă neajunsurile şi lipsurile, acestea nu pot fi numite preferate. Copilul cel mai iubit nu s-a născut încă…

VE: Dar care a fost acţiunea cu cel mai mare impact asupra oamenilor, asupra mass-media etc?

APS: Acţiunea ХУЙ de pe Podul Liteinyi[9] (Pula în captivitatea FSB) din Sankt-Petersburg. Ideea a fost enunţată de Natalia Sokol şi elaborată de Oleg Vorotnikov. Contribuţia mea a fost să-i dau o formă finală pentru media: texte, descifrarea mesajului etc.

VE: Am citit chiar că există anumite acţiuni destinate special tribunalui…

APS: Acţiunea intitulată P…a în cur a fost concepută special pentru Judecătoria Taganka. Am pus-o de-un concert punk direct în sala de judecată, unde acuzat era curatorul Andrei Erofeev, acuzat de a fi curatoriat expoziţia „Atenţie, religie!”. Voina a reuşit să strecoare în sala de judecată o boxă, două chitări electrice, microfoane şi a interpretat la faţa locului piesa „Toţi miliţienii sunt nişte avortoni!”.

VE: De ce i-au arestat pe colegii voştri? Care este situaţia lor actuală?

APS: Copoii demult îi vânau pe membrii grupului Voina; cu ajutorul unor trădători-provocatori ne-au luat urma în noiembrie 2010. Oleg Vorotnikov şi Leonid Nikolaev au petrecut trei luni şi jumătate în izolatorul miliţiei. Au fost eliberaţi de-abia în februarie 2012 pe cauţiune, plătită de Banksy. Doar că copoii au confiscat banii depuşi pentru cauţiune, şi i-au declarat pe Oleg şi Natalia „căutaţi” de serviciile federale la început, apoi, de cele internaţionale. Cu atât mai ciudată este pretenţia cea din urmă, întrucât atunci când au fost arestaţi li s-au retras toate actele, şi ei nu pot părăsi ţara. Această absurdă situaţie m-a forţat să declanşez acţiunea internaţională „Voina Wanted”, prin care cer susţinerea comunităţii mondiale pentru a înceta urmărirea acestor artişti.

VE: Cum iau naştere acţiunile voastre? Aveţi discuţii, dezbateri? Cum este procesul de organizare?

APS: Autorii tuturor ideilor de acţiuni din 2007 încoace sunt: Oleg Vorotnikov, Natalia Sokol, şi eu. Desigur, întregul grup Voina se întruneşte, discută ideile propuse, toată lumea participă la elaborarea acestor acţiuni.

VE: Spune-mi te rog: Lovitura de la Palat şi Pula în capivitatea FSB – sunt două gesturi artistice distincte?

APS: Toate acţiunile noastre sunt diferite, nu se pot compara între ele. Pula desenată pe Podul Liteinyi este o piesă în genul grafitti art, şi totodată este un obiect cinetic. Lovitura de la Palat este o instalaţie stradală formată din maşini răsturnate ale miliţiei.

VE: Acesta este un citat dintr-o scriere de-a ta: „La ce bun arta, când în jur sunt doar monştri cu chip de miliţieni, dube şi diverşi vârcolaci cu epoleţi”. Chiar consideri că arta a luat sfârşit?

APS: Arta nu se termină niciodată pentru că reprezintă un limbaj simbolic, iar limbajul este nemuritor. Dar arta trebuie să aibă alte forme, cea din galerii a murit, iar cadavrul ei e atins de putreziciune. Arta zilelor noastre nu se poate separa de execuţiile în masă. În era Holocaustului, artistul nu are dreptul să deseneze pisicuţe şi peştişori.

VE: Ce planuri aveţi acum şi pe termen lung?

APS: Pregătim acţiuni în lumea întreaga.

VE: Dragilor, ce faceţi acum în România? Este prima vizită la noi? Aţi văzut ce merită văzut pe-aici? Cum vă place oraşul Bucureşti?

APS: Suntem pentru prima oară la Bucureşti. Am venit cu acţiunea „Voina Wanted”. Oamenii o duc greu în România, acest lucru este vizibil. Dar aici se poate lucra şi trebuie să o faceţi. Cu cât este mai corupt mediul politic, cu atât mai larg devine terenul pentru acţiunile artistului protestatar. Facem un film acum despre asta. El se va numi ca şi acţiunea noastră „Voina Wanted”. Într-o formulă brută îl vom prezenta în cadrul festivalului „One World Romania”, în 16 martie, la MNAC. Pe lângă asta, vor rula 10 filme după cele mai importante performances ale grupului Voina.

UBDATE

VE: Uite după apariţia interviului am primit cîteva reacţii… poate comentezi: cum de faceţi această prezentare la MNAC, care este considerat un loc al artei oficiale, în timp ce voi sunteţi nişte artişti radicali?

APS: Din acelaşi motiv care ne-a justificat gestul de a lua cei 8.500 de dolari, bani ai statului mafiot, din care se constituie Premiul Inovaţia. Toţi acei liberali care nu ies niciodată la marşuri de protest, şi care nu s-au încăierat niciodată cu forţele de represiune, au mugit imediat despre idealurile de stânga, despre statutul artistului…Zumzetul acesta putred şi fariseic nu îi împiedică să stea bine-merci acasă şi să compună cereri umilitoare spre a obţine granturi de finanţare. Facem asta din acelaşi motiv pentru care am luat cei 120.000 de dolari burghezi de la artistul Bansky, câştigaţi de el din vânzarea lucrărilor sale. Toţi acei clovni liberali şi diverşi artişti de pretinsă orientare goşistă au mârâit şi pe la noi, că gestul nostru este împotriva regulilor instituite de ei înşişi. Toţi aceşti bani (8.500 + 100.000) i-am trasferat spre folosul nevoilor deţinuţilor politici, am mai spus asta!

La fel, bannerul care cheamă la susţinerea campaniei celor din puşcăriile politice, îl vom afişa peste tot, unde vom putea, chiar şi pe fundul Bunului Dumnezeu. Dacă vom fi lăsaţi, vom acroşa acest banner chiar şi pe penisul preşedintelui SUA. Iar dacă se vor găsi idioţi care să ne permită să intrăm în incinta Kremlinului, şi pe zidul acestuia vom desface pancarda pentru susţinerea celor care mor de foame prin închisorile cu deţinuţi politici.

Îi îndemn deci pe aceşti liberali bătuţi în cap, alături de artiştii qvasi-stângişti să rămână printre hârtiile lor pentru aplicaţii, şi să se masturbeze, în timp ce grupul Voina va înainta pe străzi în marşuri de protest. Noi nu ne considerăm nişte radicali, formula aparţine aceloraşi liberali fricoşi, tocmai pentru că ei fac în pantaloni de timoraţi ce sunt, iar gesturile noastre li se par extrem de radicale…Noi suntem nişte artişti simpli şi oneşti. Radicali sunt cei care detonează bombe. Iar noi ne manifestăm protestul într-o nouă formă artistică.

Martie 2012.

Traducere și note de Vladimir Bulat

__________________