Azi vin în România Ministrul francez de Interne, Manuel Valls, şi ministrul-delegat pentru Afaceri Europene, Bernard Cazeneuve. Valls tocmai a făcut o declaraţie dură despre expulzarea romilor. Mai puţin dură decît şi-a închipuit presa română care a tradus
On “ne peut pas accueillir toute la misère du monde”
prin
„Franţa nu poate primi toată mizeria din lume şi din Europa”
cînd traducerea mai apropiată de adevăr ar fi “Franţa nu poate primi toţi oropsiţii/nefericiţii din lume”. (Nici “mizerabilii” lui Hugo nu erau tocmai “mizerabili”, ci “părăsiţi de soartă”, “nefericiţi”, “năpăstuiţi etc. – s-a tradus aşa din comoditate, pentru că nu avem un cuvînt mai bun).
Chestiunea expulzărilor e însă mai spinoasă decît o problemă de traducere. Pentru că sînt lucruri foarte în neregulă, unele mult mai în neregulă acasă decît în Franţa. Din Franţa îi trimiţi în România, dar România unde-i trimite? Să luăm cazul Baia Mare. UN primar de succes cazează forţat romii în fabrici dezafectate şi cîştigă alegerile detaşat. O ştire chiar apărea discret ieri din aceeaşi zonă: au fost mutaţi cu forţa într-un soi de azil şi li s-a promis vag un “cartier”. Rasismul de acasă e mai hotărît decît rasismul european…
Apoi, chestiunea invocată a banilor europeni e normală: francezii spun să luăm banii ăia din fonduri şi să-i cheltuim pe integrare, cum ar fi normal. Ce uită francezii să spună în intervenţiile lor e că fermitatea cu romii vine întotdeauna cinic politic. Cele cîteva mii cu probleme se transformă peste noapte în adevărate hoarde de cotropitori. Asta nu e în regulă.
Cum aţi sărit pe Neamţu!
Vai, deranj mare, a sărit toată presa tovarăşă şi prietenă pe Mihail Neamţu. Au sărit aşa de brusc şi brutal încît mi-am surprins un licăr de compasiune. L-am reprimat imediat, dar…
Ce-a spus Neamţu aşa de greşit pentru Tapalaga et comp.? S-a luat de MRU, pe scurt. Omul spunea că e foarte greu să-ţi faci partid, că e o legislaţie aberantă să strîngi atîtea semnături. Şi avea dreptate – asocierea politică e descurajată prin lege în România. Şi îl acuza pe MRU că n-a pus osul la treabă, că şi-a făcut partid cu tot soiul de “vopsiţi”. Iarăşi, nu prea greşit.
Au pierdut ocazia să dea cu Neamţu de pămînt pe bună dreptate atunci cînd era momentul. NU, atunci era pentru cauza referendumului şi toţi au tăcut chitic pentru că Neamţu era clovnul util. Şi cînd a spus şi omul ceva în regulă l-au călcat în picioare la un semnal. Neamţu e ambiţiosul fără bani. Şi atunci ambiţia patologică e completată de gesturi dandiaconeşti. Dar şi aici a făcut ce i-a zis maestrul Pleşu – fă ca la OTV în numele binelui. De ce a lovit Neamţu în unii mai bine plasaţi în partid? Pentru că a aflat de la Monica Macovei că, dacă e pentru cauza binelui, ai voie să faci orice. Şi dintr-o dată nu mai e aşa. MRU e apărat de toţi cu pieptul gol. MRU e acum “binele”. MRU are banii, Neamţu începe să nu mai aibă nimic.
- aia nerealistă. Să-şi dea demisia şi să propună ferm înfiinţarea unui concurs pentru post, aşa cum propun unii artişti. O propunere naivă pentru că nu vreau să mă gîndesc cine ar putea fi juriu. În orice caz, o demisie ar pune în sfîrşit serios problema de-politizării mult-dorite. Marga ar face în felul acesta ce n-a făcut Patapievici căruia i s-a propus la începutul mandatului să-şi folosească influenţa pe lîngă Băsescu şi să propună o modificare de lege prin înaintarea demisiei. Atunci artiştii independenţi n-au zis nimic. Nici HRP. Au zis-o doar nişte studenţi buni la filozofie, printr-o scrisoare deschisă.
- a doua soluţie. Cum prima variantă e puţin plauzibilă, lui Marga îi mai rămîne o singură cale: să facă aproape exact ce a făcut Patapievici (evident, inclusiv ceva politică). Să ignore complet ordonanţa idioată în care se propune exploatarea fondului naţional, să nu revitalizeze România cu căluşari în străinătate şi să continue să pompeze în arta contemporană. Lui Patapievici i-a ieşit asta, şi-a făcut aliaţi în toată lumea artistică. Pe Marga l-au cam călcat în picioare politicienii în ultimele luni, deci n-ar fi rău să-şi tragă nişte aliaţi noi.