Avem în acest moment un sistem bicefal autodevorator. Un balaur cu două capete care se tot muşcă între ele. Să ne gîndim puţin la scandalul imens Dominique Strauss Kahn. Un preşedinte de FMI cu şanse enorme să devină preşedintele Franţei săltat de un procuror şi compromis pe vecie. A fost DSK vinovat? Probabil. Au fost întrebări vitale legate de mecanismul arestării? Normal. Au fost suspiciuni şi teorii mii? Sigur că da. S-a blocat totul în lupte vizibil politice, s-au aruncat alte instanţe care să conteste cursul iniţial al investigaţiei? Nu. Totul se dezbate în tribunal.
Ce se întîmplă la noi e îngrijorător. Se bat două clanuri, şi mediatice, şi politice. NU se evită nici o armă murdară. Probabil că stau cu tot soiul de înregistrări, de dosare pe masă. Face asta bine, aflăm mai mult adevăr? Nu. Rezultatul e că sistemul se gripează dintr-un FAPT DIVERS. Oricît de ex-premier ar fi, oricît de mult şi-o fi pregătit sinuciderea sau tentativă pînă la urmă mesajul care ar fi trebuit să fie emis tot timpul dinspre autorităţi era unul singur: destinul de condamnat al lui Năstase e implacabil.
Alternanţa la putere nu s-a înfăptuit. Deşi un guvern a fost dat jos. Îmi pare rău că am ajuns să spun asta. Dar e mai grav să ai două tabere isterice la putere decît una singură. Nici unii n-au dreptate. Unii pt. că-l apără pe Năstase şi după verdictul final. Alţii pentru că şi cînd ăla îşi trage un glonţ nu fac o pauză ca să vadă cum se vor desfăşura evenimentele. Şi dacă a înscenat tentativa de sinucidere tot nu ai argumente să nu crezi că tot la închisoare va sfîrşi. Aşadar, ce rost are toată tevatura cu DNA, cu audieri mediatice? De ce nu s-au petrecut reglajele simple în discreţie şi nesabotate de acelaşi sistem (cînd unde-l ducem să facă puşcăria?)? Cineva nu vrea să lase puterea din mînă.
Peste două zile avem un Consiliu European înainte căruia dacă Ponta sau Băsescu nu cedează vor comite un rău direct acestei ţări care trebuie să aibă alte griji acum. Năstase nu e un caz excepţional. E doar un episod, oricît de inedită ar părea situaţia. Lupta de uzură totală va continua cît timp vom avea două guverne, două clanuri cu puteri egale. Cineva trebuie să cedeze puterea. Sau cineva trebuie s-o piardă. Altfel vom avea lupte şi la corectura de la BAC între comisii useliste şi comisii “băsiste”.
În acest moment România însăşi seamănă cu un tip care se automutilează voluntar. Asta în condiţiile în care are oricum sute de probleme mai grave. Mai rău e că mi se pare că a şi început să-i placă. Mă uit la politicienii cu spume la gură, la ziariştii care vor “băsişti” fripţi sau pe Năstase acoperit de scuipaţi pe patul de spital şi pot spune sigur că ne place. Am reuşit într-o perioadă cu apocalipsa economică la uşă, cu o Europă speriată de viitorul financiar, să discutăm isteric cu totul alte probleme. Iar sistemul nostru nu mai produce anticorpi, produce doar rahaturi tabloide. Sau produce amînări şi delegări de decizie. (Precum Tribunalul, exact în aceste momente.)