Sorin Cucerai propune o Românie pe scurt la îndemîna tuturor:
Structura populaţiei pe medii de rezidenţă: 54% urban, 46% rural.
Structura după nivelul de instruire (populaţia de 10 ani şi peste): 44% cel mult 8 clase, 41% cel mult studii medii, 14% studii superioare.
Vârsta medie: 40 de ani.
Structura populaţiei ocupate: 67% salariaţi, 1% patroni/întreprinzători, 19% liber profesionişti, 13% lucrători familiali neremuneraţi.
Repartizarea salariaţilor pe grupe de salarii: 52% dintre salariaţii cu normă întreagă câştigă cel mult 1.000 de lei net pe lună. (Există însă destui salariaţi cu fracţie de normă, aşa încât procentul real al salariaţilor care câştigă cel mult 1.000 de lei net pe lună este mai mare.)
Toate sondajele arată că principalele două probleme ale românilor sunt, astăzi, sărăcia şi şomajul. Orice altă problemă aproape că e irelevantă din punct de vedere statistic.
De ce am scris toate astea? Pentru că sper ca unii dintre prietenii mei să înţeleagă câteva lucruri:
1. Problema plagiatului lui Ponta este neinteligibilă şi nerelevantă pentru 85% dintre români (de fapt pentru mai mulţi, fiindcă există destui absolvenţi de facultate care nu înţeleg ce înseamnă să plagiezi şi de ce plagiatul dovedeşte lipsă de onestitate intelectuală). Încremenirea în proiectul “Ponta plagiator” nu aduce voturi. Dimpotrivă, te înstrăinează de imensa majoritate a electoratului, care habar n-are despre ce vorbeşti.
2. Fixaţia pe problemele întreprinzătorilor înseamnă ignorarea a 99% din electorat. Îmi vine greu să înţeleg cum oameni inteligenţi şi raţionali pot fi atât de proşti. (Problemele întreprinzătorilor sunt la fel de demne de luat în seamă ca şi problemele oricărei alte categorii sociale. În plus, procentul extrem de scăzut de întreprinzători din totalul populaţiei ocupate arată că ceva este profund în neregulă. Totuşi, fixarea exclusivă pe întreprinzători mi se pare o extravaganţă din punct de vedere politic.)
3. Nimeni, absolut nimeni nu are un discurs anti-sărăcie, deşi asta e de departe cea mai importantă problemă cu care se confruntă românii azi. Problema corupţiei, a independenţei justiţiei şamd nu mai interesează pe nimeni. Şi e normal să fie aşa: când lumea moare de foame şi e disperată că nu-şi poate găsi un loc de muncă (sau cel puţin un loc de muncă de pe urma căruia să poată subzista cel puţin la un nivel minim al decenţei), toate astea sunt fineţuri de om bogat şi fără griji. Primum vivere – aici In 1987 we found that the most important settings for buy-detox.com use were going out, going to parties and social gatherings with friends. e acum societatea românească.
La cei 52% dintre salariaţii cu normă întreagă care câştigă lunar cel mult 1.000 de lei net adaugaţi pensionarii, şomerii şi majoritatea persoanelor din mediul rural şi veţi avea imaginea înspăimântătoare şi dureroasă a României reale.
4. În România, marea majoritate a oamenilor nu-şi pot acoperi din salariu (sau din alte venituri – pensie, ajutor de şomaj etc.) nevoile primare: adăpost, hrană, îmbrăcăminte. În condiţiile astea, reţelele informale (reprezentate în primul rând de familia extinsă) au un rol vital în asigurarea supravieţuirii. Aşa că toţi cei care predică “autonomia individuală” vorbesc doar ca să se afle-n treabă. Mai bine-ar fi să găsească soluţii realiste prin care autonomia individuală să devină posibilă, nu să-i înjure pe ăia care nu-şi permit să trăiască autonom.
5. Populaţia României îmbătrâneşte. E absurd să cereţi acestor oameni să-şi schimbe brusc viaţa atâta vreme cât nu vă interesează să furnizaţi precondiţiile necesare pentru ca viaţa să poată fi schimbată. Un exemplu minor (şi nu cel mai relevant): costurile birocratice ale înfiinţării unei firme depăşesc 1.000 de lei; prin urmare, orientarea către “antreprenoriat” e inaccesibilă în termeni practici celor mai mulţi dintre români – şi asta independent de hărnicia, de puterea lor de muncă, de inteligenţa sau de caracterul lor. (Pentru comparaţie, în Anglia înfiinţarea unei firme costă – cu tot cu avocat – cam 10% din salariul minim.)
6. Aţi auzit de “capcana sărăciei”? Oamenii nu sărăcesc şi nici nu se îmbogăţesc de unii singuri. Pentru a se menţine deasupra nivelului de sărăcie, orice om are nevoie de un capital de relaţii. Când acest capital dispare, indivizii sau comunităţile cad în ceea ce se numeşte „capcana sărăciei” – nu doar sărăcesc, ci îşi pierd şi accesul la resurse nemateriale care le-ar permite să depăşească situaţia.
7. Oricare ar fi cercul vostru de prieteni şi de cunoştinţe, el e absolut nereprezentativ din punct de vedere sociologic pentru România – mai ales dacă e compus din persoane cu studii superioare şi cu un venit de minim 500 de euro net pe lună. Încetaţi aşadar să faceţi inducţii despre ce ar trebui sau n-ar trebui să facă românii şi despre ce pot sau nu pot să facă ei pornind de la cercul vostru de prieteni şi cunoştinţe.
Bonus: Încrederea în politicieni (Global Competitiveness Report 2008-2012).
Australia: 15/144 (2008); 17/144 (2010); 27/144 (2012)
Austria: 17/144 (2008); 28/144 (2010); 61/144 (2012)
Belgia: 29/144 (2008); 48/144 (2010); 40/144 (2012)
Canada: 24/144 (2008); 23/144 (2010); 19/144 (2012)
Cipru: 26/144 (2008); 26/144 (2010); 41/144 (2012)
Danemarca: 2/144 (2008); 10/144 (2010); 15/144 (2012)
Elveţia: 5/144 (2008); 12/144 (2010); 11/144 (2012)
Finlanda: 3/144 (2008); 13/144 (2010); 12/144 (2012)
Franţa: 30/144 (2008); 31/144 (2010); 44/144 (2012)
Germania: 21/144 (2008); 29/144 (2010); 33/144 (2012)
Grecia: 65/144 (2008); 93/144 (2010); 141/144 (!!!)(2012)
Irlanda: 37/144 (2008); 65/144 (2010); 50/144 (2012)
Islanda: 7/144 (2008); 44/144 (2010); 68/144 (2012)
Italia: 92/144 (2008); 110/144 (2010); 131/144 (!!!)(2012)
Luxenbourg: 9/144 (2008); 4/144 (2010); 9/144 (2012)
Malta: 31/144 (2008); 33/144 (2010); 49/144 (2012)
Marea Britanie: 35/144 (2008); 55/144 (2010); 31/144 (2012)
Noua Zeelandă: 14/144 (2008); 5/144 (2010); 8/144 (2012)
Norvegia: 4/144 (2008); 6/144 (2010); 4/144 (2012)
Olanda: 11/144 (2008); 14/144 (2010); 10/144 (2012)
Portugalia: 46/144 (2008); 57/144 (2010); 67/144 (2012)
Spania: 39/144 (2008); 75/144 (2010); 79/144 (2012)
SUA: 41/144 (2008); 54/144 (2010); 54/144 (2012)
Suedia: 6/144 (2008); 3/144 (2010); 7/144 (2012)
România: 106/144 (2008); 116/144 (2010); 133/144 (!!!)(2012)