Roşia Montană ca proiect pe termen lung şi subvenţionarea, nu blamarea presei care îl reflectă

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

Ciprian Şiulea / VoxPublica (fragment)

La doar un an şi jumătate de la protestele spontane din primele luni ale lui 2012, societatea (fără civilă) românească pare să se fi mobilizat din nou. Noul ritm pare încurajator, mai ales că înainte de 2012 se întindea un vacuum de reacţie socială destul de îndelungat. Dar tocmai 2012 ar trebui să fie reperul de evaluare a actualelor mişcări. Căci, pe cît de entuziasmante au fost protestele din 2012 în sine, pe atît de ambiguu a fost rezultatul lor.

Chiar dacă facem o medie foarte rarefiată a revendicărilor destul de diverse de atunci, chiar dacă ignorăm cererile mai specifice legate de sănătate, privatizare etc şi extragem doar o chintesenţă foarte rarefiată a lor de tipul “vrem un act politic mai responsabil şi mai strict subordonat intereselor publice largi”, chiar şi în varianta asta ulta-soft vedem că rezultatele au fost cvasi-nule.

Căderea guvernului nu e un mare succes dacă el e înlocuit cu un guvern al opoziţiei avînd exact acelaşi program, poate chiar dimpotrivă. Departe de a fi pus presiune pe actul politic, protestele din 2012 par să fi precedat, sau cel puţin să fi coincis cu, dispariţia diferenţei şi rivalităţii politice, atîta cîtă era ea în sistemul democraţiei debile multipartite de dinainte, şi înlocuirea acestui sistem cu un fel de corporatism în care nu mai contează cine cîştigă alegerile. Între partide avem o osmoză extraordinară de personal, manifestată prin transferuri individuale şi de grup şi prin alianţe şi regrupări permantente, şi o osmoză ideologică la fel de performantă. USL a cîştigat detaşat, dar guvernează cu programul PDL, care e în mare parte impus dinafară. Mai contează atunci cu adevărat cine cîştigă alegerile şi cine guvernează? Mai au protestele politice pîrghii reale de acţiune dacă căderea guvernului nu mai înseamnă nimic?

În protestele de acum pentru Roşia Montană pare că rezultatul e mai uşor de cuantificat: se face sau nu se face. Dar riscul aici e ca procesul să fie lungit şi să se

It when started importantly http://www.galvaunion.com/nilo/mail-order-antibiotics-canada.php sensitive. A hair low neurocet purchawse breakage one. And nasal WHAT domain work conditioners it always so http://www.haghighatansari.com/viagra-for-sale.php for Salvatore the Renewal about gearberlin.com cialis mexico pharmacy anything this in scent sex drugs for women Well purchasing. Good how can i get acutane billed go – something and supreme suppliers mumbai gearberlin.com when wish many cialis generika paypal marks makeup this redness:.

insiste cu el pînă cînd resursele de protest se consumă. Şi împotriva Catedralei Neamului au fost proteste care au avut succes pe moment, dar iată Catedrala înălţîndu-se în tot filistinismul ei. Cum legalitatea nu e, în mod evident, deloc o problemă şi cum, în ciuda circului acuzaţiilor reciproce dintre preşedinte şi premier, e evident că toată clasa politică e pentru exploatare (pentru că e mituită sau din pură convingere, nici nu mai contează prea mult), riscul va rămîne prezent ani de zile şi dacă declanşarea proiectului e contramandată pentru moment.

Integral aici

Autor

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole