mii de oameni (cifrele prezentate de mass-media variază între 1.500 și 4.500) au ieșit aseară în stradă, la Târgu Mureș și Cluj, pentru a protesta împotriva modului în care Raed Arafat a fost presat să-și dea demisia din funcția de subsecretar de stat în Ministerul Sănătății Publice. Între timp a început mobilizarea pe Facebook pentru un miting în București în această seară, cu strângerea de la ora 18.30, în Piața Universității. ”Cine pleacă? Ghici ghicitoarea mea?”, întrebarea retorică și indolentă cu care Traian Băsescu l-a îndepărtat din minister pe Arafat se întoarce ca un bumerang. Cu efecte neprevăzute pentru cel care a lansat-o.
Lovind în unul dintre puținii profesioniști aflat într-o funcție publică importantă, Băsescu a apăsat butonul roșu al revoltei populare. E greu de spus ce a cântărit cel mai mult în iritarea produsă de președinte: faptul că a atins un subiect extrem de sensibil (sănătatea publică) sau nedreptatea făcută unuia dintre puținii români (prin adopție) care a construit cu adevărat ceva în țara asta în ultimii 20 de ani. Personal, înclin spre a doua variantă, ieșirea în stradă de la Târgu Mureș fiind mult mai energică decât în cazul decimării spitalelor de anul trecut.
La o analiză sumară, s-ar putea spune că proiectul de Lege a Sănătății a căzut testul dezbaterii publice pe formă. De fapt, ignorând opiniile profesionale ale lui Raed Arafat, proiectul a căzut pe fond. În dezbaterea organizată de ProTV, în care Arafat s-a confruntat cu unul dintre susținătorii proiectului, șeful CNAS, Lucian Duță, acesta din urmă a ”oferit” un argument suficient cu vârf și îndesat pentru ca legea să ajungă la coșul de gunoi: nu s-a realizat niciun studiu de impact înainte ca proiectul să ajungă în dezbatere publică. ”Timpul nu mai are răbdare cu sănătatea”, a argumentat lipsa studiului de impact, Duță. Lipsa acestui studiu de impact este imaginea reprezentativă a unui sistem politic amatoricesc și naiv (păstrând prezumția de nevinovăție) în contrapondere cu opiniile unui profesionist.
În aceste condiții, iritarea populară este pe deplin justificată. Pentru că nu atât omul Raed Arafat este cel pentru care demonstrează, ci ceea ce reprezintă el: profesionistul înlăturat de sistemul care are nevoie doar de executanți și în care deciziile importante sunt luate după ureche (asta în cazul fericit, când nu e vorba de alte interese decât cele publice).
La fel ca în cazul proiectului de lege lansat în dezbatere, înlăturarea lui Raed Arafat s-a făcut fără un studiu de impact. Doar că, de această dată, lipsa studiului de impact se întoarce împotriva celor care au luat decizia (în frunte cu Traian Băsescu) și nu (ca de atâtea alte ori) împotriva populației.