Am primit la redacţie un text / drept la replica semnat de István Aranyosi:
Multumesc coordonatorilor CriticAtac pentru a-mi fi acordat posibilitatea de a raspunde articolului cu titlul “Un filosof pur si simplu”, avandu-i ca autori pe Veronica Lazăr si Andrei State, publicat pe site pe 22 noiembrie, 2010. Imi va fi iertata incetineala in a raspunde, sunt ardelean.
Ma mir in primul rand ca niste contributori la un site prestigios, precum CriticAtac, colaboratori la diverse publicatii din Romania, oameni ai caror semnaturi apar in reviste de cultura, etc. au gasit ca trebuie sa discute niste comentarii ale unui om care, practic, nu a publicat nimic in Romania, nu scrie pe Vox Publica sau pe Contributors.ro, etc., scrie doar niste comentarii de utilizator la subsolul unor bloguri (de vreo doua-trei ori pe an!). Sunt magulit ca mi se acorda aceasta atentie nemeritata.
M-a mirat si faptul ca am fost criticat de oameni destul iritati, atat de la “dreapta” (Andrei Cornea si niste bloggeri, “twittereri”), cat si de la “stanga” (CriticAtac). Ma bucur si ca ceea ce scriu uneste “stanga” si “dreapta” intelectuala din tara. Pana si taberele culturale, precum “22” versus “Observatorul Cultural”, pareau a fi cazut la pace cand veni vorba de a critica ceea ce am scris in volumul Idolii Forului.
S-a zis ca ceea ce scriu este “absurd” (Cornea despre capitolul din Idolii Forului) sau ca sunt prost-crescut (CriticAtac despre comentariul meu de utilizator/cititor de blog). De unde atata ofuscare? As putea spune ca nu inteleg, dar as fi nesincer. Cred ca am atins un nerv, iar acest nerv nu mai are de a face nici cu stanga, nici cu dreapta, nici cu grupurile culturale din tara. Ceea ce deranjeaza este ca cineva trece dincolo de obisnuitele discutii care mai de care mai abstracte, mai teoretice, despre “cultura romana”, “reforma”, etc. si intreaba direct: care este baza academica, in termeni de productie intelectuala serioasa (recunoscuta international de catre breasla domeniului respectiv), a auto- sau hetero-intitulatilor intelectuali straluciti romani (sau maghiari)? M-am concentrat pe filosofie deoarece activez in domeniul asta. Ceea ce afirm este ca aceste mari nume sunt niste mituri, niste inventii.
Ma voi concentra acum pe unele afirmatii ale Veronicăi Lazăr si ale lui Andrei State (L&S, in cele ce urmeaza) din articolul lor.
Voi neglija partile care au de a face cu domnul G. M. Tamás (GMT, in cele ce urmeaza) si pe cele care au de a face cu urecherea si caracterizarea mea de catre L&S, nu ca nu as avea destule de comentat in privinta lor, ci din cauza ca nu mi se par atat de importante in comparatie cu afirmatiile mai generale si mai teoretice ale autorilor. Ma voi centra, deci, pe acestea din urma. Voi da cate un citat si il voi comenta scurt.
“Înseşi criteriile distincţiei academice – despărţirea grîului ştiinţific de neghina eseistică – după care se ghidează dl. Aranyosi, criterii care ar fi doar ridicole, dacă n-ar fi şi periculoase, se numără printre acele invenţii de dată recentă ale unui sistem universitar profund aservit intereselor pieţei, asaltat de aspiranţi pe care se străduieşte să-i claseze şi ierarhizeze într-o luptă mereu pierdută împotriva inovaţiilor adaptative ale imposturii.”
Despărţirea grîului ştiinţific de neghina eseistică nu este o inventie recenta. Nu de azi, de ieri se stie ca, de exemplu, Pitagora a ramas influent de-a lungul secolelor mult mai mult prin gandirea sa matematica decat prin misticismul numerologic. Misticismul numerologic a avut influenta asupra unor grupuri esoterice (de exemplu, francmasonii) fara importanta si influenta epistemica, adica fara mare contributie la cunoastere. In mod similar, filosofia, asa cum se practica de mai mult de doua mii de ani, este mult mai influentata de catre Socrate, Platon si Aristotel decat de presocratici. De ce? Presocraticii practicau pseudostiinta, bazata pe speculatii slab fondate empiric. In acelasi timp, Socrate a inventat analiza conceptuala, Platon a inventat ontologia analitica, iar Aristotel etica si bazele stiintelor empirice (nu spun ca presocraticii n-au avut influenta mai tarziu asupra unor stiinte, vezi atomismul si corpuscularismul, doar ca filosofia, asa cum s-a practicat in cea mai mare parte a ultimilor 2500 de ani, incepe cu Socrate). Pe urma, in Evul Mediu, atat in Europa, cat si in lumea Islamica avem de a face cu dezvoltarea unor scoli, cu reguli, cu programe curiculare pentru cam toate domeniile stiintifice de baza care exista astazi (fizica, medicina, matematica, filosofie, etc.). L&S par sa creada ca aceste lucruri tin de ultimii 20 de ani, de procesul Bologna, etc.
“Numărul articolelor nu distingeau un filosof bun de unul prost în urmă cu şaptezeci, cincizeci sau treizeci de ani. (Altminteri, un Wittgenstein sau un Kripke ar fi trebuit, la vremea lor, pensionaţi şi ei de urgenţă.) Poate lucrurile erau pe atunci mult mai simple şi mai fireşti, ori poate doar revistele academice erau mai puţin presate de cei somaţi să-şi construiască cariere.”
Nicaieri nu spun ca numarul articolelor in sine ar distinge un filosof bun de unul prost. Insa numarul zero sau aproape zero al studiilor filosofice publicate poate ar ridica un semn de intrebare. Sau cand cineva scrie un numar de doar 4-5 articole intr-o cariera academica de 40 de ani, articole care se pot considera ca satisfacand un minim standard academic (de exemplu, nu sunt scrise la misto, superficial, cu glumite, cu patetisme in reviste culturale, adica de masa), poate ar trebui sa ne intrebam ce treaba are acea persoana cu viata academica. De ce nu se dedica exclusiv eseului ”cultural”?
“ Însă dl. Aranyosi nici nu-şi închipuie că cineva poate fi capabil să publice în reviste academice renumite, dar preferă să n-o facă, ori s-o facă din alte raţiuni şi după alte ritmuri decît cele dictate de necesitatea urmării unei cariere.“
Asta imi aminteste de o discutie care exista la un moment dat in filosofie, si anume daca se poate un om numi curajos chiar daca nu a fost confruntat niciodata in viata sa cu vreo situatie care ar fi facut posibila manifestarea curajului. Dincolo de asta, nu inteleg : daca poti, dar nu vrei sau daca vrei s-o faci “dupa alte ritmuri decat cele dictate de necesitatea urmarii unei cariere”, atunci de ce mai urmezi cariera respectiva? Ce ar fi sa aplicam aceasta indulgenta a L&S la cazul chirurgilor? Probabil ca un chirurg genial pe placul L&S ar opera pentru prima oara mai peste 15-20 de ani de la terminarea facultatii, dupa ritmul specific geniilor!
“ (…)Aranyosi încarnează, de fapt, portretul noului mandarin universitar, asiduu şi rapace, contemplativ şi tehnocrat. Unui asemenea personaj, lumea îi apare dată numai ca idee, iar pentru a o înţelege mai bine (sau mai corect), îi pare suficient să construiască algoritme interpretative tot mai performante, orice problemă concretă putînd fi descrisă şi rezolvată, în realitate la fel de bine ca şi în minte, în termeni de calcul, altfel spus făcînd cu totul abstracţie de determinaţiile istorice, economice, sociale, politice ş.a.m.d.; în cel mai bun caz, acestea ar trebui considerate ca simpli itemi într-un sistem de derivare.“
L&S supra-teoretizeaza intr-un mod neoriginal (aud asemenea obsesii despre “tehnocratie”, “scientism”, etc. la tot pasul cand vine vorba despre filosofia pe care o practic (cea analitica, dominanta in ultimii 2500 de ani), de la oameni care nu au studiat filosofie, doar autori, precum Badiou) si hilar niste lucruri simple pe care le-am spus. Nu e niciun algoritm performant, calcule, scheme. E vorba de faptul ca in Romania (dar si in Ungaria, de exemplu) sistemul de recunoastere academica nu prea are de a face cu criteriile academice. L&S nu propun nicio alternativa la asa-zisul “scientism” al meu. Inseamna ca ei se simt bine in actuala stare de fapt. Ma bucur pentru ei.
Apropo de cine construieste scheme si derivari predeterminate, v-as sugera sa cititi unele articole de pe site-ul dumneavostra, de exemplu, despre “revolta napastuitilor” din Anglia (spun Anglia, pentru ca, daca ati observat, Scotienii si Irlandezii n-au participat la huliganisme). Ca sa-l mentionez pe d-l GMT, el insusi a cazut prada unei asemenea constructii mentale si unui “algoritm interpretativ” atunci cand, in urma cu cativa ani, dupa ce un cetatean de etnie roma a fost injunghiat la Budapesta intr-un tramvai, a afirmat, fara sa astepte date empirice, ca este un caz de atac cu motiv rasist. Mai tarziu, cand s-a aflat ca cetateanul a fost injunghiat de un co-etnic pe motive de cearta pe bani, d-l GMT si-a cerut scuze, spre cinstea lui. Intamplarea e cunoscuta sub numele de “cazul Mortimer” in presa ungara. (La fel, cei “de dreapta” tind sa aiba scheme si algoritmuri interpretative, de exmplu, cu arabi care sunt autori ai unor crime sau atentate inainte ca datele empirice sa fi sosit). Deci, nu eu sunt acela cu schemele mentale de tip sablon. Slava Domnului, am citit (si am inteles) un pic de filosofie ca sa-mi fac o parere competenta despre o scriere filosofica sau pretins filosofica, fara sa ma uit la numarul de articole publicate de acel autor.
“În general, idealismul acesta analitic este expresia unui apolitism de factură scientistă, care poate sluji orice regim politic; a făcut-o şi o va mai face. Însă el generează, în situaţii de criză, o repolitizare de tip conservator şi elitist, fiind expresia celor care în curînd nu vor mai fi mulţumiţi cu înţelegerea teoretică a lumii, ci vor simţi nevoia s-o şi pună, ştiinţific, în practică.”
Filosofia pe care o practic, cea analitica, nu slujeste niciun regim, deoarece, spre deosebire de unii autori pe care L&S par sa-i placa, se bazeaza pe critica logica, onesta, directa a ideilor, nu pe obscurantism pretentios si pe argumentul autoritatii. Cine a slujit nazismul — Pozitivismul Logic (Carnap, Schlick, Neurath, Popper, etc.) sau Idealismul German si Heidegger? (Precizez ca, de altfel, nu sunt un adept al pozitivismului logic –ma ocup, printre altele, si de metafizica analitica si teologie filosofica, reinvigorate dupa era pozitivista, si sunt mai mult rationalist decat empirist). Pe langa asta, ca sa ma conformez sablonului si cliseelor din citatul de mai sus, parca socialismul se asocia ideii de planificare scientista, iar elitismul de tip conservator obscurantismului misticist, nu?
In fine, ma bucur ca incercati sa teoretizati si sa ma incadrati in sabloanele dumneavostra, sa ma (de)construiti ca pe un tip umanoid, dar sa stiti ca sabloanele nu se potrivesc intotdeauna. Ar merita cateodata sa aruncam o privire si la datele empirice. Pe langa asta, chiar m-ar interesa care sunt ideile L&S despre cum ar trebui sa arate sistemul academic. Poate ii vor explica unui filosof simplu.
Ankara, 6 septembrie, 2011.