Cristian Teodorescu pe VoxPublica
Nici n-a apucat să zică Traian Băsescu „chestor”, de la sediul lui de campanie, că Parchetul l-a şi pus pe chestorul Manoloiu sub acuzare. S-a răstit Traian Băsescu la Curtea Constituţională, că încalcă legea, şi Curtea Constituţională a dat iute un comunicat, că de fapt n-a zis ce-a zis şi că în comunicatul ei despre listele de alegători s-a strecurat o greşeală. Deoarece una a dictat Curtea şi alta a scris persoana care i-a băgat cuvintele în computer! Dar Curtea asta Constituţională nu se uită şi ea pe ce-şi pune semnătura? Are încredere oarbă în persoana care-i dactilografiază comunicatele?
Ca apoi să aflăm una şi mai şi, că dintre cei nouă judecători ai Curţii nu ştiu decît unii ce a emis ea în ultimele zile. Ceilalţi au aflat după aceea. Cum vine asta? Unii sînt mai judecători decît alţii în această Curte? Şi dacă tot s-a plîns ea mătuşii sale de la Veneţia că o ameninţă unul şi altul n-ar fi trebuit să spună şi cine a ameninţat-o? Sau ea a spus, dar persoana care i-a dactilografiat plîngerea n-a găsit de cuviinţă să mai scrie şi numele cu pricina, ca să nu fie acuzată de Traian Băsescu că primeşte indicaţii prin Vocea Rusiei?
S-a uitat strîmb T.B. la Ioan Rus – ministrul şi-a dat demisia, însă nu înainte de a-l acuza şi pe Crin Antonescu că a încercat să-l sperie cu niscai presiuni. S-a pus Parchetul în mişcare după vreo declaraţie a lui Antonescu de cînd a ajuns el interimar, încît să-l apuce temerile pe Ioan Rus dinspre partea lui? Nu s-a pus, fiindcă Parghetul are pe cap alte treburi, care se potrivesc, bucăţică ruptă, cu agenda răfuielilor preşedintelui suspendat.
Şi dacă tot veni vorba, aceste coincidenţe nu sar în ochi oficialilor îngrijoraţi de la Bruxelles? Sau dacă Traian Băsescu e suspendat nu mai contează ce-i iese din gură? E şi el un simplu cetăţean care-şi dă cu părerea, anticipînd, întîmplător, cu o zi înainte ceea ce urmează să facă Parchetul?
S-a reîncarnat Mama Omida în preşedintele suspendat şi ghiceşte de-acolo ce-au de gînd procurorii? Ori s-a trezit în procurori duhul justiţiei din anii 50, cînd cei puşi sub acuzare trebuia să demonstreze că sînt nevinovaţi, nu acuzatorii lor să le dovedească vinovăţia?