Regimul domnului Orbán nu este fascist. Nu încă / Mr Orbán’s régime is not fascist. Not yet (Ro/Engl)

G.M.Tamás
G. M. Tamás s-a nascut la Cluj in 1948. Dupa studii de filologie clasica si filosofie la Bucuresti si Cluj, incepind cu 1972 a fost redactor la un saptaminal literar din Cluj. Retrogradat din pozitia de redactor la cea de corector, dupa ce, din 1974, i s-a interzis – cu citeva rare exceptii – sa mai publice si a inceput sa fie hartuit de Securitate, paraseste in cele din urma Romania. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat in 1981 pentru scrierile sale clandestine si proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidentei maghiare. Ales deputat in 1989, va parasi viata politica in 1994 si partidul liberal in 1999. Incepind cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Stiinte. A tinut cursuri si a facut cercetari la universitatile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Carti: A teória esélyei [Sansele teoriei, Bucuresti/Cluj, 1975], Descartes a módszerrol [Descartes despre metoda, Bucuresti/Cluj, 1977, ed. a II-a: Cluj, 2002], A szem és a kéz [Ochiul si mina (samizdat), Budapesta, 1983, Geneva, 1985], Idola tribus [in maghiara: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991], Másvilág [Cealalta lume, Budapesta, 1994], Törzsi fogalmak [Idolii tribului, vol. I si II, Budapesta, 1999; partial tradusa in limba romana: Cluj, 2001], A helyzet [Situatia, Budapesta, 2002]. A publicat numeroase eseuri, studii si articole in periodice si antologii; scrierile sale au fost traduse in 14 limbi. De asemenea, publica in mod regulat articole de comentariu politic in marile cotidiene maghiare. Din 2003, G. M. Tamás este vicepresedinte al ATTAC Ungaria.

gmtRegimul domnului Orbán nu este fascist

În discursul său ținut în România – unde se imaginează a fi un fel de co-conducător al Transilvaniei – Dl. Orbán a declarat că

1)      Regimul său construiește un stat neliberal care se va lipsi de-aici înainte de constituționalism, de separarea puterilor și de drepturile fundamentale;

2)      Că ideea drepturilor omului e terminată, e depășită ca bază pentru guvernare și politică;

3)      Că welfare state-ul este și el depășit – cu alte cuvinte, a rupt-o cu a) domnia legii, b) libertatea și c) egalitatea;

4)      Că idealul său politic este ordinea statală existentă în Singapore, Turcia, Rusia și China;

5)      Că Occidentul e mort;

6)      Că clasa muncitoare albă din Europa trebuie apărată de imigrația de culoare;

7)      Că ONG-urile și organizațiile pentru drepturile omului sunt agenți ai dușmanului plătiți de străini cu scopul de a submina statul nostru național;

8)      Că statul maghiar comunitar și etnic este un stat bazat pe muncă, i.e. orice ajutor social va fi oferit doar acelora care vor să muncească (în țară există deja un serviciu de muncă care înlocuiește ajutorul de șomaj, ceea ce înseamnă că mulți oameni lucrează la fostele lor locuri de muncă pentru mai puțin de 20% din vechiul salariu, altminteri nefiind îndreptățiți să primească vreun ban).

9)      Că își dorește enclave maghiare etnice și autonome în Transilvania (ceea ce deja a provocat o furtună de indignare și de sentimente naționaliste anti-maghiare în România, felicitări).

Pe scurt, Dl. Orbán a hotărât că el și guvernul său și cu statul pe care-l conduce de unul singur sunt cu siguranță la extrema dreaptă, ceea ce o dovedesc și reabilitarea regimului autoritar de dinainte de război, promovarea unor figuri publice anti-semite și rasiste pe poziții înalte, precum și un discurs etnicist sălbatic împotriva a) Occidentului, b) vecinilor noștri, „statelor succesoare” și c) romilor și evreilor.

Regimul domnului Orbán nu este fascist. Nu încă.

Mr Orbán’s régime is not fascist. Not yet.

Mr Orbán in his speech delivered in Rumania – where he fancies himself to be a sort of co-ruler of Transylvania – has declared that

(1)          his régime was building an illiberal state which will dispense henceforward with constitutionalism, the separation of powers and basic rights;

(2)          that the idea of human rights is finished, it is obsolete as a basis for government and policy;

(3)          that the welfare state is obsolete, too – in other words, he broke with (a) the rule of law, (b) with liberty and with (c) equality;

(4)          that his political ideal was the present state order in Singapore, Turkey, Russia and China;

(5)          that the West is dead;

(6)          that the white working class in Europe should be defended against coloured immigration;

(7)          that NGOs and human rights organisations are enemy agents paid by foreigners in order to subvert our national state;

(8)          that the communitarian and ethnic Hungarian state is a work-based state, i. e., any social assistance would be offered only to those who are willing to work (there is already a labour service in the country replacing unemployment benefit, which means that many people work in their former workplaces for less than 20% of their former salaries, otherwise not being entitled to the dole);

(9)          he wants autonomous, ethnic Hungarian enclaves in Transylvania (which has already provoked a storm of indignation and anti-Hungarian nationalist feeling in Rumania, congrats).

In short, Mr Orbán has decided that he and his government and his state which he rules single-handedly, are definitely of the extreme right, which is also shown by the rehabilitation of the pre-war authoritarian régime, elevation of anti-Semitic and otherwise racist public figures to high positions and a savage ethnicist discourse against (a) the West, (b) our neighbours, the ‘successor states’ and against (c) the Roma and the Jews.

Mr Orbán’s régime is not fascist. Not yet.

Autor

  • G. M. Tamás s-a nascut la Cluj in 1948. Dupa studii de filologie clasica si filosofie la Bucuresti si Cluj, incepind cu 1972 a fost redactor la un saptaminal literar din Cluj. Retrogradat din pozitia de redactor la cea de corector, dupa ce, din 1974, i s-a interzis – cu citeva rare exceptii – sa mai publice si a inceput sa fie hartuit de Securitate, paraseste in cele din urma Romania. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat in 1981 pentru scrierile sale clandestine si proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidentei maghiare. Ales deputat in 1989, va parasi viata politica in 1994 si partidul liberal in 1999. Incepind cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Stiinte. A tinut cursuri si a facut cercetari la universitatile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Carti: A teória esélyei [Sansele teoriei, Bucuresti/Cluj, 1975], Descartes a módszerrol [Descartes despre metoda, Bucuresti/Cluj, 1977, ed. a II-a: Cluj, 2002], A szem és a kéz [Ochiul si mina (samizdat), Budapesta, 1983, Geneva, 1985], Idola tribus [in maghiara: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991], Másvilág [Cealalta lume, Budapesta, 1994], Törzsi fogalmak [Idolii tribului, vol. I si II, Budapesta, 1999; partial tradusa in limba romana: Cluj, 2001], A helyzet [Situatia, Budapesta, 2002]. A publicat numeroase eseuri, studii si articole in periodice si antologii; scrierile sale au fost traduse in 14 limbi. De asemenea, publica in mod regulat articole de comentariu politic in marile cotidiene maghiare. Din 2003, G. M. Tamás este vicepresedinte al ATTAC Ungaria.

    View all posts

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole