Spațiul verde ca parc sau loc de joacă e unul dintre ultimele bastioane ale proprietății comune. Dacă propagandiștii neolib & neocon au vociferat asurzitor că cea mai bună metodă de gestionare a resurselor e privatizarea lor, în ceea ce privește spațiul verde simțul comun al clasei de mijloc concede că, mai degrabă, acesta trebuie să fie administrat în mod public și nu prin apropriere privată. Pentru mine, ideea spațiului verde ca proprietate colectivă e foarte relevantă pentru tipul de stângă pe care mi-o imaginez. E mai mult decât o stângă a redistribuirii veniturilor, e o stângă a predistribuirii proprietății, prin intermediul acelor commons la care fac referire anglo-saxonii sau prin intermediul proprietății „comunale” despre care pomeneau socialiștii români de la sfârșitul secolului XIX, când influențele socialiste marxiste se întrepătrundeau cu cele anarhiste (de pildă, primul program ideologic al socialiștilor români revendica la partea economică „trecerea proprietăţii statului în stăpânirea comunelor”).
Spațiul verde, ca drept al actualelor și viitoarelor generații de copii, părinți și bunici, este cel mai bun exemplu de predistribuire a proprietății și de apropriere colectivă a spațiului public, dincolo de idealul moderat social-democrat de redistribuire a resurselor pentru a compensa inegalitățile pe care capitalismul le creează inevitabil.
Grupul pentru Acțiune Socială, din care fac parte, a inițiat la Cluj o campanie de reapropriere a spațiului public alături de alte opt asociații pornind de la construcțiile preconizate în noul Plan Urbanistic General pe câteva spații verzi. Unele spații au devenit în timp terenuri virane din cauza nepăsării autorităților și a publicului, dar și din cauza intereselor mercantile ale unor întreprinzători veroși. Primele exerciții de reapropriere, necesare dar plicticoase, au constat în negocierea unei poziții comune între asociațiile societății civile, realizarea unui comunicat de presă, a unei petiții, organizarea unei conferințe de presă și depunerea unei sesizări la primărie. Dar e prea puțin, sunt prea multe probleme în jur. Adevărul e și o chestiune de intensitate, nu doar reclamație seacă. Imaginați-vă că la unele exerciții activiști radicali vor ocupa în semn de protest străzi centrale ale orașului și vor juca o miuță într-un ambuteiaj de claxoane, că la altele mai cuminți studenți, locatari, bunicuțe și copii, vor planta copaci și vor monta panouri de baschet în Parcul Feroviarilor și îl vor transforma în parc al cetățenilor, așa cum au răsărit alte câteva mii pe modelul people’s park din Berkeley, răsărite din terenuri virane fără acordul autorităților, încălcând drepturile de proprietate publică sau privată. Când exercițiile acestea vor veni firesc, fără prea mult efort, cu sute de oameni și nu cu zeci așa cum se întâmplă la protestele de „provincie”, vom avea în sfârșit în România o comunitate sau, mai degrabă, un ansamblu de comunități.
Dacă sunteți de acord cu petiția, vă puteți semna AICI.
Asociațiile semnatare își exprimă dezacordul profund cu privire la schimbarea statutului unor spații verzi, în zone care permit construcții cu caracter privat sau public. Interesul public este ca puținele spații verzi din cartierele clujene de blocuri să fie în continuare menținute, protejate și amenajate în beneficiul clujenilor. Menționăm că schimbarea destinației unor spații verzi, unele dintre ele trecute ca atare în vechiul Plan Urbanistic General, încalcă prevederile Ordonanței nr. 114/2007 cu privire la spațiile verzi.
Spațiile la care facem referire sunt:
• Spațiul verde din apropierea supermarketului Profi din cartierul Zorilor, trecut în noul PUG, aflat în dezbaterea publică locală, ca UM3 – zonă mixtă cu regim de construire deschis, adiacentă principalelor artere de trafic.
• Spațiul verde de pe strada Slănic, unde există locuri de joacă amenajate, este trecut ca S_Is – Subzonă de instituții și servicii publice și de interes public constituite în clădiri dedicate situate în afara zonei centrale.
• Spațiul verde Între lacuri: UM4 / PUZ – zonă mixtă cu regim de construire deschis, adiacentă arterelor de importanță locală.
• Parcul Feroviarilor unde echipa de fotbal CFR își propune realizarea unei baze sportive pentru juniorii echipei.
Propunem preluarea de către municipalitate de la SNCFR a Parcului Feroviarilor, unul dintre cele mai mari parcuri ale Clujului, și repunerea parcului în circuitul public. Construirea unei baze sportive pentru un număr restrâns de sportivi de performanță ar limita accesul egal și general în parc pentru toți iubitorii de mișcare.
Amintim că propunerile de transformare a acestor spații verzi s-a realizat fără o informare detaliată a locuitorilor din apropierea zonelor afectate, așa cum stipulează Ordinul MDRT 2701 pe 2011 cu privire la metodologia de consultare publică. Ne exprimăm încrederea că o dezbatere publică detaliată ar conduce la soluții care să ne permită reaproprierea spațiului public de către un număr cât mai mare de clujeni și nu privatizarea ori concesionarea lui în beneficiul unui număr limitat de persoane. Accentuăm că sufocarea orașului cu betoane și construcții ne limitează drastic posibilitatea de ne bucura de un spațiu comun, de a fi mai sănătoși , de a beneficia de locuri de joacă și de a practica diverse sporturi în spații amenajate corespunzător și care să permită accesul gratuit. Reamintim, dacă mai este nevoie, că păstrarea și amenajarea a cât mai multe terenuri de joacă și sport este necesară pentru a dezvolta corpuri mai armonioase și minți mai sănătoase, în acord cu un ideal clasic de educație, cetățenie și dezvoltare personală: mens sana in corpore sano.
Asociația Ecologistă Floarea de Colț, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu Clubul de Cicloturism Cluj-Napoca, Clubul de Mișcare pentru Sănătate, Clubul Cetățenilor cu Drepturi Depline, Fundația Părinți Clujeni, Grupul pentru Acțiune Socială, Asociația Proiect Protokoll și Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic solicită reprezentanților municipalității o serie de întruniri la primărie pentru a dezbate problemele semnalate.