Un interviu cu grupul Voina/Război din Rusia pe Vice. (Text: Henry Langston , Traducere: Ştefan Iancu)
(fragment)
Lucrurile nu merg prea bine în Rusia zilele astea. Anii de război cu rebelii şi jihadiştii din sudul Caucazului au adus atentatorii sinucigaşi cu bombe până în Moscova şi în alte oraşe ruseşti, multe dintre care, dacă e să-l credem pe vulpoiul argintiu Julian Assange, se află în mâinile mafiei. Libertatea de exprimare este şi ea atent controlată. Jurnaliştii care nu sunt de acord cu guvernul sunt adesea bătuţi şi câteodată asisnaţi, în timp ce demonstraţiile publice sunt suprimate brutal, iar artiştii sunt în mod constant întemniţaţi pentru că “au periclitat statul”.
Cu toate astea, statul s-a plictisit de a fi umilit în public. În toamna anului trecut, poliţia i-a arestat şi reţinut pe doi dintre liderii grupului, Oleg Vorotnikov şi Leonid Nikolaiev, când cei doi au fost prinşi în timp ce răsturnau cu fundul în sus maşini de poliţie. Au fost condamnaţi după un proces devenit spectacol pubic, dar apoi din întuneric a apărut un personaj care i-a smuls din fălcile puricilor din paturile de gulag: Banksy, care a aruncat cu ceva din banii aia ai lui de artist urban funky profesionist, pe care îi ţinea la păstrare, şi a plătit cauţiunea pentru Vorotnikov şi Nikolayav.
Din păcate pentru Voina, problemele nu s-au terminat aici, iar Oleg şi soţia lui Natalia Sokol au fost atacaţi brutal de forţele poliţiei secrete în timp ce se întorceau spre casă de la o conferinţă de presă. Atacatorii au mers atât de departe încât l-au lovit pe fiul lor de 2 ani, Kasper. Aceste scene s-au repetat în faţa mass-mediei din toată lumea vineri, de 1 aprilie. În urma acestor evenimente, m-am gândit că e o idee bună să transcriu interviul pe care l-am făcut cu ei acum vreo două săptămâni.
Alexei Plutser-Sarno: Grupul a fost înfiinţat de Oleg Vorotnikov şi Natalia Sokol pe februarie 23, în 2007. Eu m-am alăturat grupului în decembrie 2007 după ce am băut o vodkă cu Oleg. În februarie 2008 am participat la cea mai infamă acţiune a grupului, “Fuck for the Heir Puppy Bear!” care a fost înscenată chiar înainte de alegerea preşedintelui Medvedev. Eu sunt cel care porta frac şi joben şi ţine de bannerul electoral. Eram înconjurat de artişti care copulau. 
Pentru restul lumii, pare că Rusia devine din ce în ce mai opresivă. De ce nu există mai multe grupuri ca Voina?
Oleg Vorotnikov: Noi nu suntem singurii tineri care protestează. Există anarhişti neînfricaţi, anti-fascişti şi alţii. Aceştia sunt necunoscuţi în vest penru că acţionează anonim şi în secret.
Alexei: Oamenii sunt destul de intimidaţi aici. Oleg, Leonid şi Natalia sunt artişti curajoşi, nu-şi ascund feţele şi nu le e teamă să sufere repercusiuni din cauza sistemului.
Care sunt obiectivele grupului?
Alexei: Suntem adepţi ai artei de acţiune de stradă de stânga. Principiile noastre sunt onestitatea, curajul şi monumentalitatea. Cea mai monumentală acţiune pe care am făcut-o a fost numită “Pulă capturată de KGB!”. Falusul de pe podul mobil Liteini avea 65 pe 27 metri. Când podul a fost ridicat, pula noastră s-a sculat chiar vizavi de sediul succesorului KGB-ului, Serviciul Federal de Securitate şi şi-a rezemat capul de cerul înnorat.
Natalia Sokol: Nouă activişti au desenat pula în 23 de secunde. Iar pe pod erau şapte paznici, care s-au repezit imediat la noi.
Credeţi că Voina i-ar putea inspira pe alţii să promoveze democraţia şi libertatea în Rusia?
Oleg: În Rusia au început să apară tineri curajoşi datorită celor ca noi. Avem o regulă: fiecare acţiune viitoare ar trebui să fie mai mare, mai impresionantă, mai monumentală decât ultima.Natalia: Mi se pare şi mie că autorităţile ruseşti sunt din ce în ce mai impresionate de fiecare dată. Probabil de asta vor atât de mult să ne distrugă.
aici integral: RĂZBOIUL ARTEI ÎN RUSIA – INTERVIU CU GRUPUL VOINA – Vice Today