Ni se spune cu îndrăzneală că statul nu mai poate susţine costurile unor astfel de măsuri cetăţeneşti. Dar cum este posibil să nu mai dispună astăzi de banii necesari pentru a menţine şi a dezvolta aceste cuceriri, când bogăţia a crescut atât de mult de la eliberarea de forţele naziste, în vremea în care Europa era în ruine? Fiindcă puterea banului, combătută de Rezistenţă, n-a fost niciodată atât de mare, de arogantă şi de egoistă, infiltrându-şi propriii argaţi până în cele mai înalte sfere ale statului. Băncile, acum privatizate, se dovedesc îngrijorate în primul rând pentru dividendele lor şi pentru uriaşele salarii ale celor care le conduc, nicidecum pentru interesul general. Prăpastia dintre cei mai săraci şi cei mai bogaţi nu a fost niciodată atât de adâncă, iar goana după bani şi concurenţa sunt mai susţinute decât oricând ţnainte.
Raţiunea fundamentală a Rezistenţei a fost indignarea. Noi, veteranii mişcării de Rezistenţă şi ai forţelor combatante ale Franţei eliberate, noi chemăm tânăra generaţie să reînsufleţească şi să transmită mai departe moştenirea Rezistenţei şi ideile sale. Pe tineri îi îndemnăm: preluaţi ştafeta, indignaţi-vă la rândul vostru! Autorităţile politice, economice, intelectuale şi societatea în ansamblul ei nu trebuie să capituleze şi nici să se lase impresionate de actuala dictatură internaţională a pieţelor financiare, care ameninţă pacea şi democraţia.
Vreau ca toţi împreună – şi fiecare la rândul său – să avem propria noastră raţiune de a ne indigna. Acest lucru este imperios. Atunci când ceva ne indignează aşa cum m-a indignat pe mine nazismul, atunci devenim bătăioşi, hotărâţi şi angajaţi. Ne alăturăm marelui curent al istoriei, care trebuie să continue prin fiecare dintre noi – un curent care se îndreaptă spre dreptate şi spre o mai mare libertate, dar nu spre această libertate fără frâu, aidoma vulpii în coteţul găinilor. Aceste drepturi, prevăzute în Declaraţia Universală redactată în 1948, au un caracter universal. Dacă ştiţi pe cineva căruia îi sunt refuzate, susţineţi-l, ajutaţi-l să le dobândească.
Fragment din cartea: Indignaţi-vă! de Stéphane Hessel
Traducere de Adriana Bădescu / Editura Nemira, 2011.
Stéphane Hessel este francez născut în Germania, erou al Rezistenţei, deportat la Buchenwald, condamnat la moarte prin spânzurare, membru al comisiei care a redactat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambasador al Franţei la ONU, evreu propalestinian, Anti-Sarko, Bătrânul Indignat de 94 de ani continuă să uluiască şi să-şi contrarieze contemporanii. Stéphane Hessel şi-a transformat viaţa într-un model de militantism politic.
Fragment apărut cu permisiunea editurii Nemira.