Petru Negură & Vitalie Sprînceană
Deşi a început ca de obicei – cu cîntece patriotice – manifestaţia de ieri, 4 octombrie, organizată de Platforma Civică Demnitate şi Adevăr (PCDA) a demonstrat o transformare a strategiilor de protest. Marşăluirea unei părţi a protestatarilor pînă la Parlament şi apoi a tuturor protestatarilor pînă la oficiul lui V. Plahotniuc din Global Business Center de pe bd. D. Cantemir pot fi văzute ca nişte tactici mai degrabă reuşite de a introduce ceva dinamism în manifestaţiile altminteri destul de statice din PMAN.
Riscul derapajelor de tot soiul, iminent în cîteva rînduri, a fost o provocare pe care Platforma DA a ştiut să o gestioneze cu o destul de bună organizare, mai ales graţie implicării veteranilor războiului de pe Nistru. Protestatarii PCDA au reușit de data asta să facă cîteva avertizări serioase fără a forța legea (sau un conflict cu forțele de ordine).
Pentru un mai mare succes, PCDA ar trebui poate să înveţe de la colegii şi concurenţii lor din faţa Parlamentului în ceea ce priveşte strategiile de vizibilitate şi de deturnare a limitelor controlului puterii în spaţiul public. Se pot găsi destule de strategii de rezistenţă civică și acțiuni de protest non-violente pe care protestatarii din ambele tabere le-ar putea aplica pentru a-şi face auzite şi ascultate revendicările (link ).
* * *
Ultimul sondaj realizat de CBS-Axa a arătat intenţiile de vot în eventualitatea unor alegeri anticipate. Se vede cu ochiul liber că aceste alegeri anticipate le vor folosi cel mai mult Partidului Nostru (care ar lua 12,7% dintre intenţii de vot şi 22% dintre intenţiile de vot ale celor decişi) şi Partidului Socialiştilor (11,6% şi respectiv 20,8%), mult mai mult decît PCDA (3,9% şi respectiv 7%). Acest sondaj a dat cu siguranţă hrană de gîndit actorilor politici intraţi recent în scenă, în speţă celor care organizează proteste în centrul capitalei. Din perspectiva acestui sondaj de opinie, PN şi PSRM ar putea urmări, prin manifestaţiile din centru, consolidarea simpatiilor politice şi intenţiilor de vot şi grăbirea alegerilor anticipate. În acelaţi timp, Platforma DA ar avea interesul să-şi ridice rating-ului prin acţiuni strategice desfăşurate la scara spaţiului public naţional. Este evident că PCDA va avea nevoie să manifeste un activism mult mai ambiţios şi inteligent pentru a-şi dubla scorul şi a se impune ca o forţă politică de alternativă.
În acest moment, protestul organizat de Platforma DA în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău continuă să perpetueze, după părerea noastră, cîteva greşeli tactice şi, în ultimă instanţă, politice.
S-a mai spus înainte pe PZF că unul din punctele slabe ale manifestaţiilor organizate de PCDA este centralizarea lor excesivă în capitala RM. Slaba mobilizare a protestelor PCDA în republică arată o capacitate redusă de penetrare a activiştilor DA în teritorii sau, şi mai rău, o distribuţie ineficientă a priorităţilor acestora.
Dar manifestaţiile din piaţă mai au un cusur însemnat în faptul că sînt organizate exclusiv de către şi în jurul PCDA, fără să atragă alte formaţiuni şi organizaţii de opoziţie faţă de actuala guvernare. Ne-am obişnuit cu ideea că aceste manifestaţii sînt organizate de PCDA şi este cazul să recunoaştem succesele acestei organizaţii constituite ad hoc, dar trebuie să amintim că numeroşi participanţi la proteste (printre care ne subscriem) continuă să vină la proteste animaţi de nemulţumirea lor crecîndă faţă de o guvernare incompetentă şi coruptă şi nu neapărat din prea mare simpatie faţă de PCDA.
Aceste manifestaţii sînt centrate excesiv pe PCDA şi mai ales pe cîteva personalităţi care s-au impus drept lideri ai PCDA şi anume Andrei Năstase, Vasile Năstase şi Valentin Dolganiuc. Le datorăm un anumit respect acestor oameni, cu toate lipsurile şi exceselor lor din trecut şi în prezent, dar găsim că o mişcare care se doreşte de amploare, şi eventual o viitoare mişcare politică de opoziţie, ar putea fi puternic strîmtorate de prestaţia încă destul de limitată a acestor personalităţi. Atragerea unor oameni cu capacităţi de expertiză pe diverse domenii ar conferi greutate şi credibilitate organizatorilor protestelor anti-guvernare. În acest sens, invitaţia lui Sergiu Tofilat de a ţine un discurs la tribuna din PMAN poate fi apreciată drept un mare plus al protestului de ieri (3/10/15).
Centrarea manifestaţiilor de către şi asupra PCDA, şi în speţă asupra unor anumiţi lideri politici emergenţi, poate stîrni suspiciuni că aceştia ar încerca să capitalizeze nemulţumirile populare, fie aceşti lideri de bună credinţă. O mai mare deschidere faţă de personalităţi din alte medii şi organizaţii, cu capacităţi şi onestitate ireproşabile, ar putea dovedi reala disponibilitate a PCDA de a conduce o manifestaţie de protest faţă de guvernarea actuală, nu doar o luptă de putere într-o configuraţie politică în curs de transformare în consecinţa crizei prezente.
* * * *
Este interesant de remarcat că atît manifestaţiile PCDA cît şi protestele organizate de Usatîi şi Dodon critică intens guvernarea AIE, dar se axează în mod special pe critica unui anumit oligarh, lăsîndu-l pe celălalt cumva la o parte. Diavolul întruchipat din discursurile din PMAN este desigur Plahotniuc, rezervîndu-i ca şi cum lui Filat o importanţă secundară în acest sens. De exemplu, în drum spre sediul lui Plahotniuc, protestatarii organizaţi de PCDA au părut a trece cu totul cu vederea sediul celuilalt oligarh bănuit de numeroase afaceri de corupţie, inclusiv de implicaţii în „jaful secolului” (e vorba de clădirea IPTEH, acaparată privatizată de Vlad Filat.). De cealaltă parte, dimpotrivă, Usatîi nu se osteneşte să-l ciritice de ceva vreme pe Filat, menajîndu-l simţitor pe Plahotniuc. Acest fapt a fost de natură să întreţină zvonuri în privinţa implicării din umbră a „diavolilor mai mici” respectivi în protestele din centru, de o parte sau de alta. Din perspectiva noastră, este vorba mai degrabă de raţiuni şi interese personale şi de grup ale organizatorilor fiecăruia din aceste proteste de a diaboliza pe unul din liderii partidelor din AIE şi mai puţin pe celălalt (sau ceilalţi, dacă îi includem şi pe Ghimpu şi pe Chirtoacă în această schemă). Această orientare şi intensitate variabilă a urii provenită în cele două tabere de protestatari (mai exact de la organizatorii acestora) indică de asemenea asupra unor posibile viitoare configuraţii politice în urma unor eventuale alegeri anticipate.
* * * *
Dar pe lîngă „demonii” săi, mai mari sau mai mici, mişcările de protest din PMAN fac periodic trimitere şi la nişte „îngeri”. Dacă protestele din faţa Parlamentului au în faţa lor nişte lideri de partide recunoscuţi fără tagădă (Usatîi şi Dodon), Platforma DA încă îşi caută UN lider carismatic al viitoarei formaţiuni politice, în timp ce membrii existenţi ai consiliului PCDA luptă mai mult sau mai puţin evident pentru acest titlu. S-a pronunţat în cîteva rînduri, la tribuna din PMAN şi în diverse „talk-show-uri” politice la Jurnal TV, numele Maiei Sandu şi al lui Ion Sturza. Ambii foşti miniştri se bucură de o anumită popularitate în rîndul nemulţumiţilor faţă de actuala guvernare. Ambii au reuşit să-şi impună imginea unor lideri oneşti, profesionişti şi hotărîţi. Nu este clar în ce măsură aceste personalităţi sînt aşteptate şi invitate cu adevărat în sînul PCDA, în condiţiile în care liderii vizibili ai PCDA ar avea mai degrabă tendinţa de a-şi proteja autoritatea în sînul mişcării politice în curs de constituire. Între timp, Partidul European al lui Iurie Leancă, deşi mai fragil la capitolul imagine (Leancă era în fruntea Guvernului cînd mai multe afaceri de scandal, inclusiv „jaful secolului”, au putut avea loc), sau tocmai de asta, ar putea avea capacitatea – şi afinităţi de statut („tehnocraţi”) – de a atrage unul sau ambii „îngeri”. (Atît Mai Sandu cît și Ion Sturza, însă, se mulțumesc să stea la o parte și …să comenteze de pe facebook. O fi așteptînd deznodămîntul, o fi intenționînd să se alăture protestului la o etapă mai tîrzie?) PCDA are totuşi un real avantaj de capital politic asupra Partidului European (al lui Leancă) prin capacitatea sa de mobilizare a protestelor. Reuşita şi eşecurile PCDA se vor contura foarte mult în următoarele luni prin măsura în care Platforma DA va şti să le gestioneze, şi totodată să-şi erijeze imaginea de lideri – mai mult sau mai puţin exclusivi – ai acestor mişcări de protest. (P.N.)
* * * *
Impresionantă a fost desfășurarea de forțe a poliției: au fost polițiști călări, forțe speciale, agenți în civil…toate astea pentru a apăra 2-3 clădiri de stat de niște protestatri care oricum nu aveau de gînd să le vandalizeze…Ironia situației ține de faptul că, dincolo de clădiri păzite bine, statul moldovean e compus din instituții captive, care sunt furate și slăbite zilnic și pentru apărarea cărora forțele de ordine nu au mișcat un deget. (V.S)
* * * *
Altfel, despre instituțiile statului (cele de forță dar și celelalte)… doar de rău: vineri Renato Usatîi a făcut cîteva dezvăluiri cel puțin uluitoare despre implicarea unor cetățeni ucraineni în ”furtul miliardului” și a legat acțiunile acestora de scheme puse la punct de Ilan Șor. Usatîi și-a citit declarația de la microfonul Parlamentului și a fost auzit de o țară întreagă… Nu și de Procuratură/CNA care au răspuns prin tăcere…
Tot săptămîna trecută, expertul independent Sergiu Tofilat demonstra că cetățenii Moldovei achită lunar pentru curentul electric, un preț care este cu 50 % mai mare, din cauza prezenței unor intermediari între companiile importatoare de energie electrică și Centrala de la Cuciurgan. Banii ar merge la Iurii Șevciuk și Vlad Plahotniuc…
Din nou tăcere și inacțiune din partea Procuraturii/CNA…
Protestatarii au înțeles deja acest fapt și se adresează direct publicului general, fără a mai face nici măcar efortul formal de a invoca procuratura: dezvăluirile sunt prezentate direct poporului, prin mass-media, învinuiții se apără și ei în regim online, în mass-media sau pe rețelele de socializare…
E o stare de lucruri cînd instituțiile formale de stat au devenit cu adevărat formale și deci opționale. (V.S.)
* * * *
PCDA are o problemă cu poziționarea și revendicările sale ideologice. Pe de o parte, retorica ei e una de stîngă radicală: Jos hunta, clică internațională de bandiți și oligarhi, unitate a cetățenilor indiferent de etnie, suntem mulți săraci care-s furați de o mînă de bogați (echivalentul cel mai apropiat al lui ”we are the 99 %” al mișcărilor OCCUPY).
Pe de altă parte, mișcarea pretinde în mod încăpățînat că ar fi de dreapta și o scaldă cu pericolul ”stîngii”.
E o confuzie mai mult decît conceptuală. Cum observa cineva, dacă PCDA și-ar asuma vocea celor mulți și săraci ea ar face două lucruri importante: ar scoate discursul politic din captivitatea ”vectorilor” și ar oferi în sfîrșit reprezentativitate vocilor ”celor mici”: fermieri, țărani, mici întreprinzători, minorități etc. (V.S.)
* * *
Celălalt protest e și mai confuz din punct de vedere programatic: un oligarh, Renato Usatîi, cere foarte vocal de la microfon să se termine cu oligarhii în Moldova. Igor Dodon, de cealaltă parte, încearcă să fie figura respectabilă și serioasă a protestului (face apeluri la comisii parlamentare, scrie scrisori, participă la discuții).
Protestul lor pare, însă, mai creativ și mai îndrăzneț: ei își permit să blocheze un bulevard întreg și să organizeze meciuri de fotbal pe carosabil. Îndrăzneala însă se datorează și faptului că acest protest se bucură de sprijinul a douăzeci și ceva de deputați în parlament care-i protejează pe protestatari și au grijă ca revendicările acestora să ajungă în cabinetele oficiale: la primărie, în comisiile parlamentare etc.
* * * *
Moment zen: cineva se întreba de la un microfon în piață: Guvernul e paralizat, parlamentul e paralizat, Președintele e captiv. Ce mai funcționează în țară?
Un posibil răspuns: schemele încă funcționează – schemele de corupție, cele de presiune politică, schemele de contrabandă, schemele de interese, de neamurism.
Ele lucrează constant, invizibil, implacabil și eficient. Într-un mod total neideologic. (V.S.)
* * * *
Sursă imagine de fundal.
Imagine cu polițiști în fața guvernului: Dinu Matei Tănase