Pe 28 octombrie a avut loc al doilea protest masiv în ultimele trei zile în Budapesta împotriva taxei pe internet propusă de guvernul FIDESZ. Aceasta presupune taxarea providerilor de internet cu aproximativ 0.50 de euro pentru fiecare gigabit de informație ce trece prin rețelele acestora. Duminică, pe 26 octombrie, a avut însă loc un marș împotriva acestei taxe ce a dus și la un conflict deschis în fața sediului partidului de guvernare al lui Viktor Orban, FIDESZ[i]. În condițiile acestea reacția puterii a fost de a evidenția faptul că taxa este limitată la niște sume modice la echivalentul a 2.27 respectiv 8 Euro pentru persoane fizice și companii. Protestatarii nu au fost însă mulțumiți și , cunoscând istoria taxelor impuse băncilor de guvernul Orban ce au fost redistribuite consumatorilor și așteptându-se ca această taxă să provoace efecte similare, 28 octombrie a reprezentat momentul unei noi mobilizări impresionante: Reuters publică o informare conform căreia o sută de mii de oameni au participat la mișcare[ii].
O analiză extinsă a regimului Orban, deși interesantă și necesară, nu este obiectul intervenției mele de acum (însă pentru un punct de la care se poate porni un astfel de demers vezi aici articolul lui G.M. Tamas despre faimoasa declarație a lui Orban de la Băile Tușnad și aici interviul luat acestuia despre situația din Ungaria în vara anului curent). Ce îmi propun aici este să ofer câteva impresii la cald despre protestele ce au loc zilele astea în capitala Ungariei. Acest articol are a fi înțeles în contextul în care este scris de o persoană ce nu înțelege limba maghiară și are cunoștințe limitate cu privire la specificitatea discursului politic maghiar, dar a avut ocazia să participe la un protest ce a adunat zeci de mii de oameni contra taxării internetului în Budapesta cu prieteni cunoscători ai limbii vorbite aici.
Locuind în suburbiile Budapestei am aflat prea târziu de protestul de pe 26 octombrie pentru a avea ocazia să îl văd cu ochii mei. Așteptările mele erau însă să fie vorba despre un protest al unei clase de mijloc tinere direct afectate de măsura în cauză. În schimb, observarea directă a protestului din 28 octombrie m-a pus însă în fața unui tip complet diferit de mobilizare ce mă face să îmi pun câteva întrebări. Prezenți la protest erau oameni din clase și grupuri sociale foarte diferite: de la tinerii corporatiști new middle class mai sus menționați până la cei de vârsta a doua și pensionari. De asemenea, impresia mea a fost că și în rândul tinerilor nu aveam de-a face doar cu noua clasă muncitoare corporatistă, ci și cu tineri aflați în condiții mai precare.
O diversitate așa mare a claselor și grupurilor sociale prezente la manifestație este neașteptată în contextul unui protest ce pare a rămâne, în mare, încă centrat pe tema foarte specifică a taxei pe internet. O potențială explicație intuitivă ar putea fi o nemulțumire generalizată cu guvernarea FIDESZ a tuturor grupurilor sociale prezente. Dacă avem de-a face cu o situație de felul acesta ne-am putea aștepta ca, în special în cazul în care pe 17 noiembrie legea în cauză este votată în parlament, protestele să continue și să capete un scop mai general devenind în mai mare măsură centrate pe schimbarea puterii politice curente (a se avea în vedere că slogane de tipul „Jos Orban! Orban ia-ți tălpășița!” sunt deja printre cele ce se aud cel mai des în cadrul protestelor). Rămâne de văzut dacă așa va fi. Având în vedere numărul oamenilor ce s-au adunat la cele două proteste menționate intuiția mea este că FIDESZ va da înapoi și nu va promulga legea cel puțin nu acum și nu în forma asta, pentru a evita o posibilă escaladare și generalizare a conflictului social.
În seara lui 28 octombrie o mulțime impresionantă numeric și eclectică în ceea ce privește simbolistica vizuală (de la steaguri naționale la steaguri cu Che Guevara, până la pancarte cu fața lui Victor Orban tăiată) mărșăluia mai degrabă confuz pe străzile centrale ale Budapestei în ritm mai similar unui marș funebru decât unei mișcări contestatare, într-o liniște ocazional întreruptă de răsunetul unor slogane diverse precum: „Taxă 0 pentru internet”, „Țară liberă, internet liber”, „Orban afară”, „Vrem democrație!”, „Europa, Europa!”, „Rușii să se ducă acasă”, „FIDESZ murdar, FIDESZ corupt!”. Astfel, într-un fel relativ ușor de prevăzut pentru un protest într-o țară post-socialistă a fost ușor observabilul un melanj ideologic cuplat cu ceea ce pare a fi, la un nivel mai adânc, un consens discursiv neoliberal de a înțelege probleme formal-procedurale precum transparentizarea proceselor politice și lupta anti-corupție ca fundamentale și a depolitiza și ignora probleme sociale substanțiale (precum sărăcia sistemică, excluziunea socială a unor categorii sociale și etnii etc.).
Cu toate că este ușor de înțeles cum discursul anti-rus reapare în contextul noii alianțe Orban-Putin perspectiva reînvigorării sub o altă formă a unui discurs anti-comunist ce apoi își asumă absolut necritic vestul ca pol civilizator nu este cea mai roz. Strigătele „Europa, Europa!” cuplate cu șirurile de oameni înaintând însoțite de steaguri ale Uniunii Europene nu au cum să nu ne amintească de scenele în care protestatarii din Piața Maidan în Kiev își asumau necritic Europa ca simbol paradisiac. Desigur situația este alta aici în contextul alianței lui Orban cu Putin și conflictelor guvernării FIDESZ cu Bruxelles-ul împreună cu recentele declarații din partea puterii cu privire la posibilitatea părăsirii Uniunii Europene.
Situația de față este una, cum mai toate situațiile din Europa sunt momentan, în care niciuna din opțiunile direct disponibile nu sunt rezonabile: nici regimul autoritar al lui Orban, critic la adresa Bruxelles-ului discursiv, dar neoferind nici un fel de alternativă socială reală populației, ba din contră, creând ceea ce G.M. Tamas numea un stat welfare pentru clasa de mijloc și un stat polițienesc pentru clasele de jos, dar nici un posibil regim standard neoliberal al neinventivei opoziției așa zis socialistă[iii]. Opoziția lui Orban față de Bruxelles este mai mult decât întemeiată, însă soluțiile acestuia sunt inacceptabile[iv], ceea ce nu înseamnă că trebuie aleasă opțiunea ce presupune acceptarea necritică a Bruxelles-ului.
Din capul locului, un mod de a face politică progresist ar presupune a fi anti-european și pro-european în același timp: anti-european în sensul de a fi împotriva puterii tehnocratice neo-imperialiste a Bruxellesului, dar pro-european în sensul în care o soluție reală nu poate fi decât un altfel de politică europeană, nu izolarea și asumarea mândriei de a fi etnicul unei comunități specifice, așa cum discursiv Orban își asumă deseori. Astfel, dacă protestele ce au loc zilele astea în Ungaria au a reprezenta ceva cu adevărat nou ele ar presupune căutarea unei noi direcții politice. Deși o asemenea desfășurare a evenimentelor pare puțin probabilă, fiind mult mai previzibil un viitor în care aceste proteste se stabilizează într-un fel sau altul într-o nuanță de deja clasic discurs neoliberal anti-corupție, pro-stat de drept, prezența unor grupuri și clase atât de diverse în cadrul lor ne dă dreptul, cred eu, ca rămânând sceptici, să păstrăm o speranță că o asemenea mutație ar putea avea loc. Astfel că nu rămâne decât ca cei care ca mine nu se pot implica activ din motive de bariere lingvistice să continue să observe, iar cei ce nu au parte de aceste bariere să continue să fie activ implicați în evenimente.
[i] Vezi http://america.aljazeera.com/articles/2014/10/27/budapest-internetprotest.html și https://www.youtube.com/watch?v=OUCUEWmpF7A.
[ii] Vezi http://www.reuters.com/article/2014/10/29/us-hungary-internet-protest-idUSKBN0IH29M20141029.
[iii] Despre a treia opțiune, a partidului de-a dreptul fascist Jobbik nici nu voi discuta.
[iv] La nivel discursiv Orban propunând o opțiune de dreapta, un soi de național-socialism, (adică, să fie bine pentru naționali, în detrimentul altor grupuri, săraci, romi etc.), în timp ce la nivel efectiv regimul Orban presupune concentrarea clientelistică a unei părți importante a puterii politice și economice în mâna unui grup select.