Faptele: Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a comis o scrisoare prin care solicita public președitelui Johannis să le demită pe șefele DNA și Înaltei Curți, Codruța Kovesi și Livia Stanciu deoarece un om nevinovat, cum s-a demonstrat prin decizia de achitare-e vorba de cazul Rarinca-a stat în arest preventiv 6 luni. Demisiile erau motivate de faptul că DNA a anchetat cazul iar Livia Stanciu era denunțătorul (șefa ÎCCJ a reclamat șantajul, până la urmă aflându-se că sumele solicitate de “infractoare” erau de fapt bani datorați de Livia Stanciu). De aici pornind au curs valuri de cerneală virtuală în apărarea cerberilor justiției sau, dimpotrivă, pentru demonizarea celor două doamne (ceva mai anemice în acest caz). Mă opresc asupra câtorva puncte de vedere emise de deontologi ai presei și fani ai statului de drept, interesante prin argumentație și sincronizare.
Marți, 26 mai, Dan Tăpălagă publica pe Hotnews un articol panicard în care trece în revistă tentativele de modificare ale unor legi privind actul de justiție iar în privința cazului Rarinca, Tăpălagă are următoarea părere. “Domnul Tăriceanu nu spune în scrisoare că mai mulți judecători au decis prelungirea arestului preveniv, măsură confirmată de câteva ori, și că femeia primise o condamnare la inchsioare cu suspendare în prima instanță. De ce arestările succesive și condamnarea în prima instanță ar fi mai suspecte decât decizia de achitare? Acolo, în decizia de achitare, ceva n-a fost în regulă, după unele indicii”. După ce Tăpălagă plantează aluzia că ceva n-a fost în regulă în decizia de achitare, Liviu Avram furnizează și demonstrația, in Adevarul din 28 mai (articolul se numește Un bătrânel precoce: Călin Popescu Tăriceanu). “Mariana Rarinca, fosta contabilă a răposatului soţ al Liviei Stanciu, reclama o datorie rămasă de la fostul său angajator. În loc să apeleze la instanţă, Mariana Rarinca o asalta cu SMS-uri pe Livia Stanciu şi îi spunea că dacă nu-i restituie datoria, iese pe televiziuni şi face scandal. Altminteri, ingenioasă femeia: în paralel cu aceste mesaje, de pe un alt telefon, cu număr necunoscut, trimitea SMS-uri în care pretindea că e jurnalist şi îi solicita Liviei Stanciu un interviu în legătură cu nişte acuzaţii. Nu ştiu cine altcineva, în locul Liviei Stanciu, nu ar fi simţit în asta un şantaj. Codul Penal defineşte şantajul ca fiind ”ameninţarea cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare”. Avram subliniază apoi că motivarea reprezintă cheia de boltă pentru înțelegerea acestui caz. Până la motivare, care poate întârzia luni bune, timp în care opinia publică va cam uita despre ce a fost vorba în propoziție, am de gând să fac aici o dezvăluire tulburătoare. Ei bine….e vorba despre Codul Penal, textul original. Iată ce zice noul cod penal despre șantaj (articolul 207, 3 aliniate mari și late):
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Cum vedeți șantajul reprezintă constrângerea unei persoane să facă sau să nu facă, să dea, să sufere ceva în scopul de a dobândi ÎN MOD INJUST un folos nepatrimonial. Cu alte cuvinte, Mariana Rarinca nu putea intra la categoria șantaj de vreme ce solicita banii datorați acesteia de Livia Stanciu, deci nici vorba de un mod injust de care pomenește legea. Acum, în mod curios, marele expert în justiție Tăpălagă n-o fi avut curiozitatea să citească articolul privind șantajul dar e convins că decizia de achitare este în neregulă, “DUPA UNELE INDICII” . Care sunt indiciile acelea domnule Tăpălagă, ne spuneți și nouă sau vreți să… vă protejați sursele? Liviu Avram în mod cert l-a citit însă, dovadă că s-a simțit dator să-l manipuleze în favoarea demonstrației sale. Ia revedeți ce zice Avram. “Codul Penal definește șantajul că fiind ”amenintarea cu darea in vileag a unor fapte reale sau imaginare”. Citatul exact (aliniatul 2 din lege): “Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, IN SCOPUL PREVAZUT IN ALIN. (1)”. Amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare-da, corect, dar în scopul prevăzut în articolul (1), adică “în scopul de a dobândi în mod INJUST un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul”-asta domnul Avram “uită” să precizeze..
Nu doar Tăpălagă și Avram au sărit să apere onoarea celor două doamne călcată în picioare de Călin Popescu Tăriceanu, ci și CTP-ul in Gandul, pe 27 mai. De această data nu se mai furnizează aluzii la temeinicia achitării, nici nu se manipulează Codul Penal pentru acuratețea demonstrației, CTP-ul minimalizează doar episodul, oferind victimei…colaterale șansa unui proces în justiție. “Dacă un judecător sau procuror a greşit, cu sau fără premeditare, în cazul dnei Mariana Rarinca, el poate fi acţionat în Justiţie, fie de către persoana lezată, fie prin autosesizarea Inspecţiei Judiciare, a CSM. De asemenea, dna Rarinca poate să o dea în judecată pe şefa ÎCCJ pentru denunţ calomnios în cazul de şantaj în care a fost achitată”. Minimalizare dar și temporizare (până la o sentință definitivă într-un eventual proces cu Livia Stânciu acuzată de denunț calomnios vor trece ani buni, interval în care această poate nici nu va mai fi în funcție). Nicio referire la articolul 207 din Codul Penal si în acest caz, mă rog, poate că CTP-ul nu e atât de expert în justiție că Tăpălagă și Avram. Nici alt expert, de această dată veritabil (judecătorul Cristi Danileţ), nu suflă o vorba despre ce conține articolul 207 în postarea de pe blogul personal la care face referire Evenimentul Zilei din 27 mai. “Afirmaţi că probele cu privire la existenţa faptei nu au existat niciodată (e vorba de o scrisoare adresata Senatului). Or, eu constat din datele publice existente pe portalul instanţelor că motivul achitării nu este nicidecum inexistenţa faptei, ci fie că fapta nu este prevăzută de legea penală, fie că nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege (corect! de ce nu vine citatul pentru exemplificare?-n.n.). Dar pentru aceasta trebuie să aşteptăm cu toţii motivarea hotărârii, care încă nu a fost redactată” (argument întâlnit și la Liviu Avram-să așteptăm motivarea, probabil câteva luni bune, cand opinia publica nu va mai fi focalizată pe acest caz, n.n).
Ei bine, ce concluzie se poate desprinde de aici? Teribilă sincronizare între deontologi. Sincronizare (toate articolele au fost scrise în intervalul marți-joi) dar și completare reciprocă (nu se prea repetă argumentele și strategiile). Arsenalul lor? Aluzii inteligent plasate, manipularea articolelor de lege și implicit a opiniei publice, minimalizarea cazului și a vinovățiilor (totuși, un om a stat 6 luni degeaba în pușcarie, cine îi da înapoi felia asta de viață doamnei Rarinca?), pedanterie când nu e cazul, temporizare, fumigene. Eu mai sper să fie bineintentionați dar ….superficiali. Alternativa ar fi că o parte a acestor domni aude foarte clar picăturile de ploaie pe epoleții plasați strategic pe sub tricou. Idem niște magistrați (o fi venit motivarea primului complet, cel care o condamnă cu suspendare pe Mariana Rarinca?). Aaltfel, sistemul funcționează. E tot ce a fost, tot ce ne-a mai rămas, că să îl parafrazez pe Tăpălagă (acestuia îi rămân însă și…ambasadele).