Preşedintele Băsescu vrea să i se arate pistolul?

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

Cristian Tudor Popescu in Gandul

Dl Băsescu s-a simţit umilit deoarece a fost jignit “de dimineaţă şi până seara”. Să zicem că d-sa n-ar fi un ţopârlan, ci un gentleman, sensibil şi delicat, şi că îl înţelegem. Dar trebuie să observăm că a fost jignit, nu împuşcat. Formulez  această propoziţie pe baza afirmaţiei ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, care spunea că România nu e Siria şi că demonstranţii din Piaţa Universităţii nu sunt împuşcaţi de lunetişti de pe blocuri – corect, dar tot spre deosebire de alte ţări, nici în preşedinte nu se trage decât cu vorbe.

In schimb, când dl Băsescu a găsit de cuviinţă să-i jignească d-sa pe cetăţenii României, consecinţele au fost faptice, efective, nu doar în vorbe.

Anunţând tăierea salariilor şi pensiilor în primăvara lui 2010 cu un cinism egalat doar de aroganţă – “vă convine, bine, nu vă convine, să fiţi sănătoşi, că tot cum zic eu se face” – T. Băsescu îi umilea pe oameni în modul cel mai palpabil şi dureros.

Trimiţându-i în batjocură peste graniţă pe medicii români cărora nu le convine salariul, cam cât de mult umilea d-sa această categorie profesională?
Insultând şi calomniind istoria României prin cuvintele “slugă la ruşi” adresate regelui Mihai I, dl Băsescu n-a ezitat să umilească pe orice român de bun simţ.

Hotărând că se comasează alegerile, în modul cel mai arbitrar şi antidemocratic cu putinţă, şi prezentând asta ca pe o facere de bine, cum altfel decât drept nişte debili mintal i-a luat T. Băsescu pe români?

Sunt unul dintre cei care se simt umiliţi, mi-e “ruşine de ruşinea lui”, pentru statutul de “neam prost” al Europei pe care l-a obţinut preşedintele Băsescu la Bruxelles.

Năpustindu-se asupra doctorului Arafat, în cunoscutul său stil de cartier, T. Băsescu nu doar i-a umilit pe cetăţeni, le-a şi pus în pericol sănătatea, pe care le-o apără atât cât poate acest profesionist onest.

Nu continui lunga listă a insultelor şi jignirilor proferate de T. Băsescu la adresa persoanelor, categoriilor sociale, profesionale, etnice,  copiilor, bătrânilor, bolnavilor – cred că cititorii nu le-au uitat.

Până în această iarnă, oamenii de pe stradă n-au răspuns atacurilor murdare ale lui T. Băsescu.

Preşedintele s-a porcăit doar cu politicienii şi cu jurnaliştii care nu-l suportă în aceeaşi măsură în care el nu-i suportă pe ei.  “Strategia capului în gură”, ar trebui intitulată gândirea d-lui preşedinte în materie de comunicare.

Şi acum, d-sa vine ca o ciută neprihănită şi îşi plânge sufletul rănit de umilinţe. Chiar şi dacă nu te bufneşte hăhăitul, tot trebuie să constaţi că, din nou, T. Băsescu nu ştie că e preşedinte.

“Există o limită” spune d-sa, cu privire la capacitatea de a înghiţi ofense. Greşit. Când eşti şeful statului, ales de popor, nu există nicio limită, suporţi orice, întrucât, în orice situaţie, interesul naţional e mai presus decât onoarea personală.

Sau, limita e demisia.  Dar dl  Băsescu doreşte doar să se victimizeze, nu să şi demisioneze, nepierzând prilejul să-l mai jignească o dată pe regele Mihai – “un preşedinte nu abdică”.

Să înţelegem din asta că preşedintele Băsescu are nevoie de o ţeavă de pistol în faţa ochilor şi de nişte puşti pe la fereşti?

Autor

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole