Pentru a vă putea forma o idee în privinţa posibilităţii de a atinge o vârstă înaintată am apelat la un document elaborat de statistica oficială şi foarte util în domeniul asigurărilor de viaţă. Document cunoscut sub denumirea sinistră de “Tabele de mortalitate”, dar foarte util pentru banii pe care îi daţi în speranţa că veţi beneficia de pe urma lor cândva în viitor.
Am selectat din datele strânse pe parcursul anului 2008 şi prelucrate ulterior, refritoare la probabilitatea de a atinge o anumită vârstă mai înaintată şi speranţa de viaţă la atingerea acelei vârste.
(Click pe imagine pentru mărire)
Proiecţiile care clamează intensificarea presiunii asupra sistemului de pensii în perspectiva anilor 2050 – 2060 şi analiza Băncii Mondiale care apreciază drept necesară pensionarea la vârsta de 70 de ani pentru ca sistemul de asigurări sociale să mai poată funcţiona sunt bazate exact pe tabelele de mortalitate din care am extras datele.
Oarecum din fericire, cifrele nu prea sunt cunoscute de către marele public. A cotiza aproape o jumătate de deceniu pentru a mai primi pensie timp de numai 12 ani şi cu doar 77% şanse de a mai fi în viaţă, nu pare o perspectivă prea roză.
Deja, până la 55 de ani se “pierd” pe drum o zecime dintre cei desfăşoară o activitate iar la 63 de ani se ajunge la o cincime. Cu probabilitatea ca cei ce au desfăşurat o activitate mai solicitantă fizic sau psihic ( nu e de râs, de exemplu jurnaliştii sunt categorie de risc maxim cu una dintre cele mai scăzute speranţe de viaţă) să fie defavorizaţi şi prin contribuţia mai mare la sistem şi prin faptul că nu mai ajung să beneficieze de el.
Statistica prezentată nu constituie un bun stimulent nici măcar pentru a apela la sistemele de pensii private, aşa numitul pilon trei.
Hai să luăm în considerare şansa mai slabă de unu la zece de a mai prinde 20 de ani de pensie, fapt destul de răspândit în prezent din motive de măsuri succesive luate pentru reducerea şomajului înregistrat oficial. Ce sens mai are atunci renunţarea la unele bucurii imediate pentru o foarte iluzorie perioadă care ar mai fi de gestionat financiar după ieşirea din activitate ?
Deja este tot mai clară revolta împotriva dărilor sociale excesive şi faptul că ne aşteaptă vremuri grele pentru conformarea integrală la plata sumelor impuse de regulile actuale ale sistemului obligatoriu de asigurări.
Din păcate pentru ea şi din fericire pentru sistem, generaţia actuală a încasat în plin şi schimbarea de sistem, şi reducerea raportului dintre contribuabili şi asistaţi social şi trecerea de la un loc de muncă relativ sigur la unul ameninţat permanent de şomaj.
Plata unor contribuţii duble sau chiar triple raportat la veniturile încasate de către cei aflaţi în activitate comparativ cu generaţiile anterioare pe care le susţin a permis supravieţuirea temporară a sistemului. Dar lucrurile se vor agrava considerabil la finele actualului deceniu.
Doar speranţa de viaţă mai mică, asistenţa medicală tot mai precară şi prelungirea perioadei de activitate mai pot echilibra balanţa veniturilor pentru pensii şi a cheltuielilor cu pensiile, din păcate pe calea naturală a “plecărilor timpurii din sistem”.
Vom reveni cu speranţa de viaţă la pensie şi cu probabilitatea de a mai atinge o vârstă înaintată. Citiţi în numărul următor, cât timp se încasează, de fapt pensia şi cum stau celelalte state europene la acest capitol