de Costi Rogozanu pe VoxPublica
18 iulie, orele 18. Curtea GDS. Pepsi de ăla mic, 5 lei. Vine Băsescu să le vorbească intelectualilor de la GDS. La poartă te întreabă cine eşti. Acum 3 ani, la acelaşi tip de întîlnire, nimeni nu întreba nimic. Dar atunci preşedintele l-avea pe Aliodor. Lîngă care am şi stat.
Domn cu coadă se agită, ne întreabă cu speranţă dacă nu sîntem de la ambasada Italiei. Nu sîntem, din păcate pentru el şi pentru preşedinte.
Presa e mai într-o parte. Văd şi nişte actori care-mi plac într-o margine, erau deja acolo, n-au nici o treabă cu evenimentul cred. Se strîng încet-încet gedesiştii şi fanii înrăiţi, în centrul curţii, pe bănci aliniate către tribună. Mulţi domni şi doamne în vîrstă şi cîte o privire speriată de icerist tînăr licărind din vreun colţ de terasă.
Rochii, pălării, pantaloni albi. Şi mult păr alb. Îngrijorare. Mulţimea se frămîntă în şoaptă pentru democraţie, întrezăresc şi un microfon de la DW. Apare Băsescu, în Lacoste-ul albastru, cu o chelie bronzată care contrastează cu albul textil intelectual. Se retrag puţin în clădire, cu Liiceanu, Patapievici, Andrei Cornea, Sorin Ioniţă şi alţii. Pentru mesajele mai grele care nu pot ajunge la public fără să se spargă.
Înapoi în curte. Se ocupă în sfîrşit primele rînduri de scaune (albe) Tema discuţiei: “România 2012. Este reforma ireversibilă?”. Magda Cârneci anunţă că sînt neutri şi că l-au invitat şi pe Victor Ponta săptămîna viitoare (Cârneci va mai avea o intervenţie demulţumire reprezentanţilor ambasadelor Austriei şi încă una, nu mai ştiu care).
Sorin Ioniţă începe curajos: dacă nu se întruneşte pragul de 50 plus 1, dar aveţi 70% împotrivă, ce veţi face? Băsescu, calm: cea mai nepotrivită întrebare. Veţi avea răspunsul pe 30 iulie.
Preşedintele suspendat continuă cu o introducere lungă. Justiţie, Europa, nu mă ţin de scaun, ăştia tineri de la PSD sînt mai rău decît Iliescu. Au fost disponibilizaţi 210 000 de oameni, aţi auzit de vreo funcţie a statului blocată?, mai întreabă preşedintele. Şi lumea freamătă la astfel de atacuri logice. Vin şi aplauze. E unul, fost candidat la preşedinţie, Dinu Gheorghe sau aşa ceva, care cînd aplaudă vibrează camerele pe trepied.
Îşi cere scuze pentru intro-ul lung. Cornea intră cu o întrebare ajutătoare ca să “mai continuaţi”. Şi atunci preşedintele “mai continuă”. Mulţi oameni din ultimul guvern PDL nu au reuşit pentru că “nu aveau experienţă de viaţă”.
Multă persoana 1 plural. E un noi care apare obsedant şi la preşedinte, şi la intelectualii din jur. Noi care modernizăm, europenizăm. M-am simţit un “ei”. Persoana întîi plural a fost încununată tot de Băsescu, referindu-se la popor: “dacă nu-s pregătiţi de democraţie, mai aşteptăm”. Noi.
Sorin Ioniţă întăreşte: la vîrf direcţia era corectă, la bază e problema, aceiaşi oameni. Vorbea despre ăştia de rangul doi-trei din funcţii de stat care n-au fost schimbaţi de PDL. Deci “noi” sînt doar ăia din vîrf.
Băsescu atacă: clientelismul partidelor, aşa se finanţează candidaturile, de aia pleacă uşor de la un partid la altul, e pe bani. Nu dă nume. Aşa în general. Antisistem.
Sorin Ioniţă anunţă că se pun întîi întrebări din afara GDS. Un domn cu nişte hîrtii în mînă scrise mărunt atacă frontal: de ce ţine cu “veneticii” de la Roşia Montană. Băsescu zice că cine nu susţine mineritul e lipsit de patriotism.
Şi exact în momentul ăla aud “băsescu la puşcărie, la puşcărieee, Băsescu la puşcărie”. Apare în poartă dacul cu barba de 30 de cm care flutură steagul mare tricolor. Îl ştiţi. Angajaţii GDS închid porţile mari de fier în faţa forţelor trimise din Mordor. Se mai zbate unul cu portavocea, dar vin jandarmii şi încep să-i împingă pe cei 10-15 patrioţi antibăsescieni spre Amzei. Se aude şi dintr-acolo bine “la puşcărieee”. Continuă întrebările extra-GDS. Vine şi o întrebare de la Antena 3 de la un tînăr cu freză calculată şi cuvinte prudente (simte terenul ostil): îi citează preşedintelui o declaraţie care o contrazice pe alta din zilele astea. N-am notat. Lumea iar freamătă. Antena 3, huo. De fapt, acolo nu e cu “huo”, e cu ironii. Deci multe ironii bîzîie la adresa celor de la Antena 3. Băsescu zice că el nu crede că a declarat aşa ceva. Vin întrebări deprimate de la alţi costumaţi în alb, despre direcţia României. În rezumat: domnule preşedinte, ori ne salvaţi, ori…
Intrăm acum în seria întrebărilor GDS. Sorin Alexandrescu atacă fără menajamente: “domnule preşedinte, aţi răspuns magistral aseară la RTV. Nu aţi putea apărea în fiecare seară la televizor?”. Băsescu răspunde aclamaţiilor agresiv: mi s-a refuzat o emisiune la TVR.
Urmează o întrebare de la o doamnă de la Expert Forum, adică de la ONG-ul lui Ioniţă: ce veţi face dacă nu luaţi majoritate, dar nu se atinge pragul de prezenţă? Nu vă întoarceţi măcar ca să numiţi procurorii? Lumea îşi face cu ochiul, mulţumită de întrebarea cu schepsis. Eu mă trezesc prima oară din semipareza intelectualoidă în care intrasem tremurînd de la cele două Pepsi şi zece cafele de dinainte (veneam de la Parlament) şi-mi zic încet “păi asta-i democraţie în pula mea?”. Eu am voie să vorbesc aşa, eu sînt “ei”; ei erau “noi”.
Băsescu e totuşi deştept. Ocoleşte sugestia subtilă de cum să le tragem “noi” lor cu procurorii democratici strecuraţi pînă în plăsele. O zice iar pe aia cu lovitura de stat militară. Şi se întreabă de ce n-au făcut-o useliştii civilizat în septembrie, cu o comisie, cum a fost data trecută.
Andreea Pora comite o lezmajestate. Îi ia cuvîntul lui Liiceanu să pună o întrebare. Liiceanu mormăie ceva. Pora ştie ce spune, însă. Deschide problema încă de pe acum a fraudelor. Va fi tema totală probabil în ziua referendumului şi după. Pentru că, zice TB, la supraveghere va fi un pedelist la şase din ăia răi. Deci… “să nu mai vorbim de mediul rural, unde la ora 23.00, cine nu e în pat… Pînă şi cîrciuma se închide la 10.”, a subliniat preşedintele suspendat, viitor fraudat.
Liiceanu are în sfîrşit cuvîntul, ultimul cuvînt. Dar îl întrerupe Traian Băsescu. Îi mulţumeşte pentru criticile (!?!?!) aduse de-a lungul vremii, făcute cu mult bun simţ.
Mai sînt 10 minute şi Băsescu trebuie neapărat să plece. Liiceanu vorbeşte. E greu să treci de la Platon la Ponta. Ochii intelectualilor în alb tremură ca nişte licurici în noaptea democraţiei.
Nu avem bani furaţi să ne plătim o televiziune (dar B1, Naşul, TVR pînă acum o lună?, nota redacţiei), adaugă filozoful. “20, 30 de oameni cu interese aruncă în aer poporul român”, finalizează Liiceanu într-un ropot de aplauze.
Băsescu ia totuşi chiar ultimul cuvînt. “Vă mulţumesc că v-aţi alertat din nou”. Mai zice ceva de Năstase: “Adrian, de care îmi pare rău. Dar asta e, toţi sîntem datori în faţa legii”. Asta mi-a amintit de celebra frază cu cei doi comunişti din care are de ales poporul, din 2004. Numai că unii comunişti se trezesc la timp şi condamnă comunismul.
Îmbrăţişări rapide.
Aş cita în final de pe pagina de facebook a judecătoarei CCR, Iulia Motoc: “Unul dintre colegii mei din Tunisia, imi spune ca in regimul lui Ben Ali si-a dat demisa din Consilul Constitutional pentru a fi activ in societatea civila. Ma gandesc ca este bine ca a mai avut inca societate civila.” Îi dau dreptate pe jumătate. Mai are ceva. Mica societate din curtea GDS. Care, desigur, nu (mai) sînt societate civilă.
Fin.
P.S. Da, discuţia acum e despre plagiat, dar dacă tot am pierdut trei ore ieri la GDS, am zis să împărtăşesc. Cît despre plagiat, comisia Rogozanu a hotărît: e plagiat. Aştept ca Universitatea să-i retragă totuşi titlul. Ponta nu-şi va da demisia că totuşi Comisia a zis că NU e. Şi pînă şi comisia aia eu cred că a vurt să zică altceva: a vrut să zică “păi dacă ăsta-i plagiat, în care unul îi face prefaţă şi ălalalt îi coordonează lucrarea, atunci restul de 80% din lucrările de doctorat ce sînt?”.